Conform mitului biblic Eva nu a fost creată din coasta lui Adam, ci din coiul lui Adam! Pe vremea când iudeii au scris Biblia nu cunoșteau denumire testicul. Ca să evite licențiosul „coi” , au scris în Biblie că femeiea a fost creată din „coasta” lui Adam. Biblia este o alegorie, etichetă pusă de filozoful iudeu Filon din Alexandria, numit și Filon iudeul. Dacă mitul bilbic e alegorie nu putem lua mot a mot ca adevăruri ce exprimă o realitate cuvintele din Biblie! Alegoria, după cum ne învață Dicționarulde termeni literari este un procedeu stilistic care face ca un sens literar să se substituie altuia ascuns, alegoria fiind într-un anume sens o metaforă lărgită în care se operează un transfer de la real la figurativ, o încifrare în cel mai simplu grad de transparență. Exact ce au făcut iudeii biblici, mai fariseic pudici au mascat licențiosul „coi” cu „coasta” lui Adam. Spre deosebire de iudei fariseici vechii greci mai deschiși la vorbă, la port și la comportament sexual nu și-au mascat miturile în alegorii. Iudeii sunt ași în arta mistificării realității( or fi învățat această artă de la egipteni???), astfel au inventat mitul creației și mai apoi, odată cu apariția lui Isus, profetul iubirii, au creat religia creștină , în realitate o ideologie de asevirea omului imaginarului Dumnezeu, în realitate preotului mijlocitorul sau mai bine zis reprezentatul lui Dumnezeu pe pământ.
Evident că Biblia trebuie interpretată ca alegorie și pe cale de consecință iudeii care au scris Biblia au evitat limbajul licențios și au recurs la alegoria „coastei” în loc de licențiosul coi, căci în vremurile biblice nu se cunoștea termenul științific de testicol. La o analiză mai atentă a genomului masculin spre deosebire de cel feminin, vom vedea că în al 23-lea cromozomi la bărbat conține şi informaţia sexului masculin şi a sexului feminin; jumătate din spermatozoizii expulzați în actul coitului conţin cromozomi sexuali XY şi jumătate XX, iar ovulul femeii numai XX. Pe cale de consecință sexul bărbat sau femei este determnat de spermatozpizii bărbatului, care într-o competiție nebună încearcă să pătruntă primul cu capul în ovulul femeii. Evident că un rol are și o ADN-ul din ovul care poate accepta sau respinge primul spermatozid fie spermatozoidul cu cromozomul XX , fie cel cu cromozomulXY, acceparea sau respingere fiind aleatorie sau poate determinată de enigmatica lume cuantică!
Așadar, astfel trebuie văzută cum femeia s-a născut din „coasta” lui Adam și nu cum perorează preoțiii pentru copii Domnului ignoranți și inculți, anume că Eva a fost creată din coasta lui Adam. Deşi, conform mitului biblic, Eva a fost creată după Adam, deci mai tânără cu o zi decât acesta, totuşi nu Adam, ci Eva a mâncat mai întâi din pomul cunoaşterii binelui și răului și l-a îndemnat și pe mocofanul de băiat să guste din pomul interzis! Este un truism dovedit ,anume că fetele se maturizează psihomental şi chiar spiritual, mai precoce decât băieţii! Fetele ajung mai repede la cunoaşterea binelui şi răului acestei lumi, ca mai apoi băieţii de aceeaşi generaţie să le depăşească în privința cunoașterii binelui și răului, abia după maturizarea deplină 21-23 de ani.
Asta explică de ce Eva a mâncat înaintea lui Adam din pomul cunoaşterii şi l-a îndemnat şi pe Adam şi nu are nimic de-a face cu senzorialul şi mai cu seamă cu sexualul. Presupunem deci că cei doi când au fost creaţi aveau vârste foarte mici; la acea vârstă începeau să fie de capabili de a cunoaşte binele şi răul. Vârsta se explică prin aceea că ştiau deja să vorbească. Fiecare din noi repetă mitul lui Adam. De altfel mitul spune foarte clar că ,,pomul era bun de mâncat şi plăcut la privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.’’(Genesa, Facerea- 3.6). Pomul era bun de mâncat – deci se poate interpreta că informaţia era bună pentru spiritul flănmând, „plăcut la privit”, cea mai mare parte din informaţie se obţine prin observaţie, iar ceea ce vedem uitându-ne la pomul cunoaşterii binelui şi răului ne face plăcere, fie că-i bine ceea ce vedem, fie că e rău.Pomul era de dorit – informaţia este de dorit căci ne deschide mintea. Cu cât cunoaştem mai mult cu atât avem o minte mai deschisă.
Care a fost rolul şarpelui? Rămâne o enigmă! După noi credem că şarpele este dorinţa de cunoaştere (curiozitatea este un şarpe care se strecoară fără să fie simţit de conştient în suflet) care se manifestă de fragedă pruncie, mai cu seamă e manifestă la fete și femei şi nu falusul cum au interpretat-o unii preoţi, obsedaţi de sex (în această capcană a căzut şi Kirkegaard) , dorinţă care vine din interior ca un şarpe din inconştient ce ne îndeamnă mereu la cunoaştere şi la încălcarea continuă a interdicţiilor lui Dumnezeu şi la comiterea generaţie după generaţie a păcatului originar, adică a păcatului cunoaşterii.
Nu atât dorinţa senzorială şi refuzul ei provoacă anxietatea ci dorinţa de cunoaştere intelectuală, a şti provoacă teamă fiindcă a şti înseamnă înainte de toate a cunoaşte binele şi răul şi a decela binele de rău. Anxietatea la copil e provocată nu de senzorial cât mai ales de începutul cunoaşterii binelui şi răului. Cele trei plăceri, bucală, anală şi sexuală de care vorbeşte Freud sunt de plăceri de moment şi sunt incomparabile ca durată cu plăcerea de a cunoaşte a copilului la care curiozitatea „de ce?-ului” devine agasantă pentru matur şi angoasantă pentru copil.
Copilul, în starea inconştientă, trăieşte într-o continuă visare; cunoaşterea binelui şi răului se face treptat şi tot treptat copilul se trezeşte şi iese din visare. Totuşi această visare nu-l părăseşte toată viaţa; omul ieşit din copilărie şi aflat în plină pubertate va visa la asemănarea lui în oglindă, la celălalt, va visa la realizarea profesională sau la bogăţii, apoi la bătrâneţe va cădea iarăşi în visarea copilăriei ceea ce este o întorcere la mintea copiilor, căci însăşi vârstele omului sunt asemănari în oglindă.
Așadar, astfel trebuie văzută cum femeia s-a născut din „coasta” lui Adam și nu cum perorează preoțiii pentru copii Domnului ignoranți și inculți, anume că Eva a fost creată din coasta lui Adam. Deşi, conform mitului biblic, Eva a fost creată după Adam, deci mai tânără cu o zi decât acesta, totuşi nu Adam, ci Eva a mâncat mai întâi din pomul cunoaşterii binelui și răului și l-a îndemnat și pe mocofanul de băiat să guste din pomul interzis! Este un truism dovedit ,anume că fetele se maturizează psihomental şi chiar spiritual, mai precoce decât băieţii! Fetele ajung mai repede la cunoaşterea binelui şi răului acestei lumi, ca mai apoi băieţii de aceeaşi generaţie să le depăşească în privința cunoașterii binelui și răului, abia după maturizarea deplină 21-23 de ani.
Asta explică de ce Eva a mâncat înaintea lui Adam din pomul cunoaşterii şi l-a îndemnat şi pe Adam şi nu are nimic de-a face cu senzorialul şi mai cu seamă cu sexualul. Presupunem deci că cei doi când au fost creaţi aveau vârste foarte mici; la acea vârstă începeau să fie de capabili de a cunoaşte binele şi răul. Vârsta se explică prin aceea că ştiau deja să vorbească. Fiecare din noi repetă mitul lui Adam. De altfel mitul spune foarte clar că ,,pomul era bun de mâncat şi plăcut la privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.’’(Genesa, Facerea- 3.6). Pomul era bun de mâncat – deci se poate interpreta că informaţia era bună pentru spiritul flănmând, „plăcut la privit”, cea mai mare parte din informaţie se obţine prin observaţie, iar ceea ce vedem uitându-ne la pomul cunoaşterii binelui şi răului ne face plăcere, fie că-i bine ceea ce vedem, fie că e rău.Pomul era de dorit – informaţia este de dorit căci ne deschide mintea. Cu cât cunoaştem mai mult cu atât avem o minte mai deschisă.
Care a fost rolul şarpelui? Rămâne o enigmă! După noi credem că şarpele este dorinţa de cunoaştere (curiozitatea este un şarpe care se strecoară fără să fie simţit de conştient în suflet) care se manifestă de fragedă pruncie, mai cu seamă e manifestă la fete și femei şi nu falusul cum au interpretat-o unii preoţi, obsedaţi de sex (în această capcană a căzut şi Kirkegaard) , dorinţă care vine din interior ca un şarpe din inconştient ce ne îndeamnă mereu la cunoaştere şi la încălcarea continuă a interdicţiilor lui Dumnezeu şi la comiterea generaţie după generaţie a păcatului originar, adică a păcatului cunoaşterii.
Nu atât dorinţa senzorială şi refuzul ei provoacă anxietatea ci dorinţa de cunoaştere intelectuală, a şti provoacă teamă fiindcă a şti înseamnă înainte de toate a cunoaşte binele şi răul şi a decela binele de rău. Anxietatea la copil e provocată nu de senzorial cât mai ales de începutul cunoaşterii binelui şi răului. Cele trei plăceri, bucală, anală şi sexuală de care vorbeşte Freud sunt de plăceri de moment şi sunt incomparabile ca durată cu plăcerea de a cunoaşte a copilului la care curiozitatea „de ce?-ului” devine agasantă pentru matur şi angoasantă pentru copil.
Copilul, în starea inconştientă, trăieşte într-o continuă visare; cunoaşterea binelui şi răului se face treptat şi tot treptat copilul se trezeşte şi iese din visare. Totuşi această visare nu-l părăseşte toată viaţa; omul ieşit din copilărie şi aflat în plină pubertate va visa la asemănarea lui în oglindă, la celălalt, va visa la realizarea profesională sau la bogăţii, apoi la bătrâneţe va cădea iarăşi în visarea copilăriei ceea ce este o întorcere la mintea copiilor, căci însăşi vârstele omului sunt asemănari în oglindă.
#Cumafostcreatăfemeiadinbărbat
Vasile Anton Ieșeanu - Busola sulfetului: Viață, Iubire, Destin ( fragment)
