Cine sunt eu? Cine ești tu? Cine suntem noi?

 

Suntem prizonierii eredităţii noastre pentru eternitate;
aşa ne-am născut -  programaţi – să evadăm e-n zadar!   
Ducem în noi, şi patimi, şi boli, şi grele păcate
Ale străbunilor din arborele - far
 
Ne rotim în cerc, într-o pedeapsă eternă!
 împingem pe munte stânca ca un Sisif, în cercul lui  vicios;
cum să ieşim din programarea fatalistă şi ternă,
prin care  repetăm viaţa părinţilor – în cercul întors pe dos?   
      
Suntem prizonierii minţii noastre fundamentale,
a informaţiei implantate în neuronii cu care ne năştem,
avem aşadar un destin – nu avem altă cale!
cum să ieşim din această închisoare-sistem?
 
Să fie oare viaţa – o istorie ce se repetă etern?
ce viaţă e asta? Sisif era omul arhaic,
alta a fost povestea omului istoric,şi alta,  a omului modern.
trebuie să evadăm din sistem, altfel vom rămâne veşnic - ,,omul prozaic’’!
 
Singura cale deschisă ce ne lasă liberi din închisoarea minţii,
e  calea cunoaşterii -  cea a înţelepciunii,
c cea mai bună pavăză – a existenţei și  a fiinţii
 ce  nu ne lasă, lesne prinşi, în  mirajul minciunii.
 
Programatorul n-a conceput ADN-ul închis , fatalist.
a programat în  invariant doar specia , generalul,
ca lumea să nu se împerecheze haotic – existenţialist,
dar a lăsat în libertate tot particularul.
 
Lumea nu  e un joc la Monte Carlo, cum afirma Monod, dându-ne lecţii...,  
Şi nu începe totul prin contingenţă, cum spunea Sartre în Fiinţa şi neantul. 
programatorul  a ales o altă cale - cea a arhetipului - pomului vieţii:
în care trunchiul - invariantul, iar ramurile -  variabile – formează la un loc, etern, bauplan-ul.           
         
          
Astfel  a conceput El  programul genetic pentru  cea mai bună lume,
dintre toate lumile posibile a fi.
Ca să fiinţeze, autonom, individul – Leibniz, aşa, ne spune!
Într-un continuum prezent, etern şi liber,  zi de zi.
 
Suntem două treimi  programaţi,  iar o treime rămânem, la margine de haos;
prizonieri ai eredităţii , dar şi liberi,   o ştim că suntem!
depinde de noi ce lăsăm moştenire – adaos,
generaţie pe care o procreăm.
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, luni, 14 noimebrie 2022, Iași

Doamne, ocrotește-i pe români!

 -

Doamne, ocrotește-i pe români!

-Nu pot să ocrotesc slugi proaste, eu îi ocrotesc pe stăpânii înțelepți care gândesc autonom, liber și drept ca mine!

-Doamne, ocrotește-i pe români! Ai văzut Doamne cum îi alimentează pe slujitorii tăi - preoții cu de toate:pomeni, cozonaci, ouă roșii, carne, vin...

-Eu nu ocrotesc pe cei ce fac abuz, ci doar pe cei cumpătați!

-Doamne, ocrotește-i pe români!

- Doamne, românii merg la biserică, se închină Ție, pupă moaște, se târăsc în coate și genunchi spre a a se arăta smeriți, cuminți și slugarnici Ție!

-Eu nu ocrotesc lașii, ci doar oamenii demni și curajoși!

Lașii se închină la preoți, curajoșii știu că sunt creați după chipul și asemănarea mea și ca atare sunt asemenea mie!...

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, vineri, 9 noiembrie 2022,Iași

#Doamneocroteșteiperomâni!

Cum să alungi hoții alogeni din țară?!...

 

Cum să alungi hoții alogeni din țară?!...

Cu alogeni conducători, ei înșiși hoți?!
Eminescu l-a chemat pe Țepeș ca să-i piară,
Dar hoții alogeni s-au clonat, în clan - fanarioți!

Cum să alungi hoții alogeni din țară?
Când procurorii îi apără pe hoți,
Iar judecătorii, în delir, condamnă
Un popor ce vrea dreptate pentru patrioți.

Președintele ne minte, doar bine pentru el !
Mic farsor-conducător, dar mare e plăvanul,
Scursură securistă - adus via Bruxelles,
S-a strecurat, tiptil, la Cotroceni, ca șobolanul!

În vreme ce poporul fierbe de neagră, grea, mânie,
Ținut în beznă și-n minciună de ticăloasa propagandă,
El primește premii, ca prostul plin de fudulie…
Că poate călca peste români în joc de sarabandă !

Astfel, el păcăliciul României, marele farsor !
Ajuns iar președinte într-un nou mandat,
Deși la Colectiv s-au stins vieți tinere în zbor !
Românii l-au iertat pe criminal și l-au votat.

Sunt tot mai pesimist, statul român - ca stat de drept,
E doar o vorbă-n vânt - magie și poveste;
Când la cârma țării se află un nedrept,
Pus de străini - România colonie este!

Istoria se repetă - ce belea!
În veci nu vom scăpa - ipocrizia socială,
Scuipă pe cel drept, iar pe nedrept îl vrea
Sus, și-i tolerantă cu hoțul… la-mpărțeală.

Cum să alungi hoții alogeni din țară?!...
Cu alogeni conducători, ei înșiși hoți?!
Eminescu l-a chemat pe Țepeș ca să-i piară,
Dar hoții alogeni s-au clonat, în clan - fanarioți!

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, miercuri 9 noiembrie 2022, Iași 

La cât rău au făcut rușii românilor oare merită iertarea și iubirea noastră?...

 

Cum a fost rusificată Basarabia, actuala Republica Moldova?...

Nota Bene: Facebook România  mi-a șters această postare sub textul și pretextul că  incită la ură și  încalcă standardele comunității.   Cum scriu ceva critic despre ruși, cum  imediat agenții Moscovei  implantați  în  SRI Facebook  România se autosesizează. La cât  rău au făcut rușii  românilor oare  merită iubirea și iertarea noastră?...                                                                                                                           Cine nu știe cum au pus URSS-ul laba lui murdară pe Basarabia nu știe nici cum a fost rusificată sora noastră de dincolo de Prut!

Prin cea mai odioasă metodă stalinistă: arestarea bărbaților moldoveni și deportarea lor cu trenul în gulagurile lor de exterinare în masă și violarea femeilor  moldovencee  de către soldații ruși „eliberatori”.

Jumătate din populația actuală a Republicii Moldova, fostă Basarabia are acum ADN-ul modificat genetic sunt pe jumătate rusi.        

             Rușii au procedat la fel și în România, după ocupația sovietică 1944-1957, au trimis în închisori și la primul canal Dunăre- Marea Neagră   - canalul Dej pe cei mai buni bărbați români, intelectuali și au violat la greu românce și au produs astfel români corcituri. Constantin Noica  a scris o carte Rugați-vă pentru fratele Alexandru     “Spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial, o mănăstire de maici din Moldova a fost ocupată de trupele sovietice biruitoare. Maicile au căutat refugiu în alte locuri. La întoarcerea lor au găsit în altar un bilet pe care stătea scris : ‘Comandantul trupelor care au ocupat mănăstirea vă declară că a lăsat-o neatinsă şi vă cere să vă rugaţi pentru sufletul său’. De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru!”. „Când un învingător îţi cere să te rogi pentru el,   scrie Noica înseamnă că-ţi oferă Victoria sa “! Și ce victorie mare ne-a oferit, FRATELE ALEXANDRU   - COMUNISMUL -  IDEOLOGIA  TÂLHARILOR ȘI CRIMINALILOR !                                    Cartea descrie o parte a detenţiei dintre 1958 si 1964 pe care Noica a suferit-o alături de aproape întreaga elită a ţării noastre România, după consolidarea pe deplin a regimului comunist, ilegitim si criminal. Experienţa despre care Noica refuza să vorbească. Dar iată, experienţa relatată în acest volum, aparut în 1990 la Humanitas, fosta Editură Politică. Palidă reparaţie morală. Palidă, dar cu atât mai necesară.Cartea este scrisă în spirit creştin, parcă anume izvorâtă din îndemnul martirilor care au pierit în temniţele comuniste : “Să nu ne răzbunaţi !”                                                                                                                          Cartea , continuă Nora Damian este scrisă în spirit creştin, parcă anume izvorâtă din îndemnul martirilor care au pierit în temniţele comuniste : “Să nu ne răzbunaţi !” Ei adevăraţii ‘sfinţi deghizaţi în puşcăriaşi ştiau că Victoria le va aparţine, fie şi postum. “-V-au bătut nu-i aşa ? – Da! consimt eu, după o ezitare […] – De ce v-au bătut ? -M-au bătut fără motiv!” De fapt, anchetatorul avea un motiv întemeiat : Noica refuzase să ia o ţigară de la el ! Îl sfidase ! Şi sfidându-l pe el, sfidase întreg sistemul noii orânduiri luminoase, chezăşia fericirii întregii umanităţi, aici pe pământ, nu aiurea în cine ştie ce rai post-mortem!Nu se poate relata, relatarea cuiva care a fost întemniţat. Iar relatarea suferinţelor îndurate absolut nejustificat, în temniţele comuniste, este cu atât mai greu de relatat. Este imposibilă această relatare. Ce să povesteşti din relatările trăite pe viu mai întii ? Convertirea la creştinism a evreului Steinhard ? Reeducarea în spiritul noilor vremuri ? Experimentul Piteşti, unde victimele deveneau la rândul lor călăi ? Exterminările de la Aiud, Sighet, Gherla, Poarta Alba şi cine mai ştie pe unde ? Holocaustul de la Canal ? Faptul că închisorile comuniste deveniseră cele mai importante Universităţi din ţară, unde se învăţa pe ascuns orice, de la teologie la filosofie, de la cultură greacă şi romană la întreg şirul de împăraţi chinezi ? Nu ştiu. Dar ştiu că deţinuţii trebuiau să înveţe un lucru elementar : “comuniştii judecă prost, dar condamnă bine !(  sursa: https://noradamian.com/ Nora Damian , scriitor, Sibiu )

Oare câte măicuțe de la acea mănăstire  au fost violate de ruși soldații comandantului Alexandru?...        

Așa se explică de ce acum în România sunt atât de mulți agenți de influență pro-ruși, ba unii hibrizi panslaviști au inființat și partide pro- ruse, ca de pildă partidul AUR! Dacă naziștii germani - rasiști prin ideologia lor național socialistă voiau un popor arian „blonzi cu ochi albaștri”, rușii au înțeles că această e o boală care a atras ura întregii lumi libere, așa că au adoptat panslavismul transmiterea de gene prin viol sau pur și simplu prin supunerea femeilor a căror bărbați au fost deportați în lagărele lor sin Siberia, în cazul României prin trimiterea în pușcării a bărbaților care se opunea comunimsului sub textul șipretextul atât de emoțional pentru turmă ca „dușmani ai poporului„. Cum erosul e cea mai mare forță a umanului, ce erau să facă româncele rămase fără bărbați? La fel ca moldovencele s-au supus violului . Astfel s-au născut, copii cu gene slave, în viziunea mea , în Basarabia nu doar 2% , ci 20%, iar în România , cel puțin 10% ceea ce nu sunt porcente de neluat în calcul. Nu cred că „restul de rusificare revin din alte chestii”, pentru că un procent infim de români au aderat la valorile rusești, chiar în pofida comuniunii noastre creștin ortodoxe. Toată inteleghenția noastră și Din Basarabia cu excepția perioadei comunist -staliniste au mers la învățătură în vest și nu în est chiar și-n vremea comunismului în pofida a ceea ce spunea Sadoveanu comunist că „lumina vine de la răsărit”.

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, luni, 7 noiembrie, Iași  

Cum trăim așijderea murim...

Moto: O viață frumoasă moral conferă omului o moarte frumoasă; o viață  urâtă moral  conferă omul o moarte urâtă.      

Cum trăim aşijderea murim! eseu, p.63   

 

Moto:    ,,Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată’’

                                                  Mihai Eminescu

      

Multă vreme am trăit cu  certitudinea că, moartea  nu are nici o legătură cu modul în care ne-am trăit viaţa. Asta până când am avut câteva experienţe ale morţii (ale  altora,  nu a mea încă), care mi-au schimbat convingerile. „O viaţă bine trăită  dă o moarte bună, după cum o zi  bine întrebuinţată dă un somn bun’’. afirmă Leonardo da Vinci.                                                                                                         Citind  maxima lui da Vinci,   m-am   întrebat dacă nu e  o  viziune realistă? După mai multe experienţe ale morţii, am tot mai mult convingerea că oamenii centraţi pe  partea materială au în general şi o dominantă imorală a existenţei, în vreme ce aceia care sunt centraţi pe latura spirituală au o dominantă  pozitiv morală a existenţei. Cineva mi-ar putea reproşa că femeile  au o dominantă  materialistă şi totuşi trăiesc mai mult decât bărbaţii şi mor în condiţii calitativ net superioare bărbaţilor.                                                                  E adevărat,  dar ele  au această mare calitate morală, generată de dominanta psihomentalului lor, de a se dedica cuiva, copiilor, nepoţilor, de a îngriji de cineva, de a se apleca asupra celor bolnavi, de a fi altruiste, spre deosebire de bărbaţi, la care iubirea  de aproape trece pe planul al doilea.                                                                 Această problemă  etică a fost   remarcată de  Eminescu, care  a spus: ,,Noi suntem robii trupului. Ce n-am putea face dacă n-ar cere trupul haine şi gura mâncare” (Zoe Dumitrescu Buşulenga - Eminescu, viaţă,  creaţie, operă, p. 38). 

            Din păcate, majoritatea cantonăm în această robie a trupului. Ne îndepărtăm  de Spirit  şi  trăim în  mocirla materialistă şi hedonistă – lăcomia de bani, haine, case,  maşini,  mâncare, băutură şi sex.  (Vasile Anton -  CUM SĂ SCRIU UN ESEU...,  Ed.Pim , 2011, Iași)   

          Am putea crede că e decizia lui Dumnezeu și mulți ignoranți și fanatici religioși cred că Dumnezeu există doar pentru ei, ca un Dumnezeu personal,  când  acel dumnezeu personal care ne predestinează unui anumit mod de a muri există chiar în noi, în Incoștientul fiecăruia.                                                                                      Există, fără îndoailă, o corelație între viață morală (înțelepciune, curaj , cumpătare )și moarte - o corelație determinată de  Incoștientul personal care  înregistrează totul  iar algoritmul  din acest Incoștient  ne analizează binele și răul  comis de-a lungul vieții și  ne  programează moartea  în consecință.                                                  Putem noi să ne închinăm mult și bine, putem  să mergem la  biserici la slujbe, putem să pupăm moaște, să ne rugăm  în genunchi, să batem  mătănii, să ne spovedim anual la preot, modul cum murim e consecință a vieții noastre morale sau imorale.  

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, vineri, 4 noiembrie 2022, Iași