Fără Dumnezeu afirmă eseistul francez, Albert Camus, născut în Algeria, în eseul „Omul revoltat”, lumea este absurdă! Dar continuă el absurdul este o victorie a sclavului mistic care s-a revoltat împotriva utopiei Tatălui ceresc.
Pentru această victorie omul trebuie să fie în permanență lucid și responsabil și să-și asume libertatea eliberării de sclavia mistică. A fi om autonom, impune o mare responsabilitate pentru propria lui existență. Or, asta impune un permanent exercițiu al gândirii sceptic- critice de care cei mai mulți sunt incapabili. Prin urmare ce alegem?
A fi sclavul lui Dumnezeu și arunca vina răului ,a întâmplărilor nefaste din existența noastră asupra lui? Așa a vrut divinul Dumnezeu! „Adio Andrei, zice prințesa Maria, fratelui ei, care refuză să ierte răul carei se făcuse. Adu-ți aminte că toate nenorocirile vin de la Dumnezeuși oamenii nu sunt niciodată viovați!” ( Tolstoi – Război și pace) Wow! Toate nefericirile și nenorocirile noastre vin de la Dumnezeu?!...
Bine, așa gândesc femeile bigote că totul vine de la Dumnezeu! Oare?...Și-atunci unde-i acel Dumneze iubitor și iertător al păcatelor oamenilor, încât și-a sacrificat și fiul, pe Isus, născut de evreica Maria, „însărcinată” de Duhul Sfânt și pe care îl ridică în slăvi creștinismul?...
Acest Dumnezeu se află mai cu seamă în psihomentalul femeilor și al unor bărbați cu minte de femeie.... A făcut mitul iudaic al Dumnezeului biblic o lume mai bună sau una mai nebună?...
Istoria creștismului demonstrează că a făcut o lume mai nebună decât lumea politeistă greco-romană, o lume plină de crime. de iraționalitate și șarlatanims ca și ideologiile comunistă și fascistă pe care le-a generat creștismul în secolul al XX-lea.
Odată cu instaurarea creștismului a început pentru omenire epoca întunecării. Or, întunecarea e echivalentă cu satanismul și nicidecum cu lumina divină. Cea mai mare performanță a creștinismului a fost de natură psihologică - frica de acest Dumneze răzbunător, indusă persuasiv de preoți.
Frica indusă a creat poveștile fantasmagorice cu diavoli o adevărată cultură a fricii care a dominat gândirea medievală și a indus sentimentul de insecuritatea existențială.
A fost oare religia creștină inițiată de iudei , dar la care ei nu au aderat, răzbunarea lor împotriva romanilor cuceritori și care s-a răspândit în întreaga Eruopă și în lume?
Dar sunt oameni capabili de luciditate și rațiune să se elibereze de sclavia mistică?!... Secolul al XX-lea cu imensa criminalitate a fasciștilor și comuniștilor pe care eu l-am numit secolul „animalelor bolnave” demostrează că omul cu sau fără Dumnezeu este o fiară, este chiar fiara Apocalipsei!
Cum va fi lumea veacului al - XXI-lea?... Fricile și angoasele existențiale par a seamplifica odată cu progresul tehnologiei enigmaticei fizici cuantice și pune tot mai mult în mare pericol existența umană.
Nu mai vorbesc de libertatea individului și de liberalismul democratic aflate în cădere liberă. În acest secol al globalizării și a progresului galopant al fuziunii biotehnologiei cu tehnologia informații mintea umană nu mai poate decela realitatea de ficțiune și binele de rău. Lumea creată de om se întoarce pas cu pas ca un efect de bumerang asupra omului.
#LumeacușifărăDumnezeu.
