„Diferența dintre teoreticianul credinței și credincios e la fel ca aceea dintre psihiatru și nebun” scrie Emil Cioran în Demiurgul cel rău, capitolul Gânduri sugrumate.
Cine este
„teoreticianul credinței”? Fără îndoială este preotul, pe care Emil Cioran l-a
mascat în sintagma „teoreticianul credinței” Cine este credinciosul? Enoriașul!
Dacă preotul este „psihiatrul”, enoriașul care crede dogmatic în „adevărul”
psihiatrului preot, este nebunul!
Aceeași logică
al lui Cioran, referitoare la teoreticianul credinței și credincios, asemenea
psihiatrului și nebunului, o putem extinde și la ideologiile extremiste:
fascism, legionarism și comunism.
Dacă liderul
ideologiei extremiste este psihiatrul credinciosul fanatic în binele
ideologiei, indusă persuasiv de propagandă, devine nebunul devotat trup și
suflet liderului extremist!
Pe cale de
consecință credincioși, fie religioși , fie ideologici sunt nebunii, care de
bună voie și nesiliți de nimeni se lasă ademeniți de iluziile și utopiile
dorinței induse de un psihiatru și aderă, fie la o religie, fie la o ideologie.
Ce este
credința? Faptul de a crede fără a cerceta, fără a gândi un punct de vedere
sceptic critic. Credința religioasă sau/ și ideologică fanatizează mintea umană
și induce devotamentul dement!
Cred că, prin
acest mare adevăr, exprimat de Emil Cioran care s-a referit doar la
„teoreticianul credinței și credincios”,
identificat de autor cu psihiatrul și nebunul, putem vedea, privind lumea din această perspectivă, adevărată lume a
secolului. XX - o lume formată din psihiatri politici și slăvitorii și
executații - nebuni! De aceea sec. XX este considerat de istorici , drept „cel
mai sângeros secol ” din istoria omenirii!
