Faceți căutări pe acest blog

vineri, 4 noiembrie 2022

Cum trăim așijderea murim...


Moto: O viață frumoasă moral conferă omului o moarte frumoasă; o viață  urâtă moral  conferă omul o moarte urâtă.      

Cum trăim aşijderea murim! eseu, p.63   

 

Moto:    ,,Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată’’

                                                  Mihai Eminescu

      

Multă vreme am trăit cu  certitudinea că, moartea  nu are nici o legătură cu modul în care ne-am trăit viaţa. Asta până când am avut câteva experienţe ale morţii (ale  altora,  nu a mea încă), care mi-au schimbat convingerile.O viaţă bine trăită  dă o moarte bună, după cum o zi  bine întrebuinţată dă un somn bun’’. afirmă Leonardo da Vinci.                                                                                                         Citind  maxima lui da Vinci,   m-am   întrebat dacă nu e  o  viziune realistă? După mai multe experienţe ale morţii, am tot mai mult convingerea că oamenii centraţi pe  partea materială au în general şi o dominantă imorală a existenţei, în vreme ce aceia care sunt centraţi pe latura spirituală au o dominantă  pozitiv morală a existenţei. Cineva mi-ar putea reproşa că femeile  au o dominantă  materialistă şi totuşi trăiesc mai mult decât bărbaţii şi mor în condiţii calitativ net superioare bărbaţilor.                                                                  E adevărat,  dar ele  au această mare calitate morală, generată de dominanta psihomentalului lor, de a se dedica cuiva, copiilor, nepoţilor, de a îngriji de cineva, de a se apleca asupra celor bolnavi, de a fi altruiste, spre deosebire de bărbaţi, la care iubirea  de aproape trece pe planul al doilea.                                                                 Această problemă  etică a fost   remarcată de  Eminescu, care  a spus: ,,Noi suntem robii trupului. Ce n-am putea face dacă n-ar cere trupul haine şi gura mâncare” (Zoe Dumitrescu Buşulenga - Eminescu, viaţă,  creaţie, operă, p. 38). 

            Din păcate, majoritatea cantonăm în această robie a trupului. Ne îndepărtăm  de Spirit  şi  trăim în  mocirla materialistă şi hedonistă – lăcomia de bani, haine, case,  maşini,  mâncare, băutură şi sex.  (Vasile Anton -  CUM SĂ SCRIU UN ESEU...,  Ed.Pim , 2011, Iași)   

          Am putea crede că e decizia lui Dumnezeu și mulți ignoranți și fanatici religioși cred că Dumnezeu există doar pentru ei, ca un Dumnezeu personal,  când  acel dumnezeu personal care ne predestinează unui anumit mod de a muri există chiar în noi, în Incoștientul fiecăruia.                                                                                      Există, fără îndoailă, o corelație între viață morală (înțelepciune, curaj , cumpătare )și moarte - o corelație determinată de  Incoștientul personal care  înregistrează totul  iar algoritmul  din acest Incoștient  ne analizează binele și răul  comis de-a lungul vieții și  ne  programează moartea  în consecință.                                                  Putem noi să ne închinăm mult și bine, putem  să mergem la  biserici la slujbe, putem să pupăm moaște, să ne rugăm  în genunchi, să batem  mătănii, să ne spovedim anual la preot, modul cum murim e consecință a vieții noastre morale sau imorale.  

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, vineri, 4 noiembrie 2022, Iași       


               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu