Sport d'hiver ... la forêt

Après plusieurs jours de l'hiver terrible, au cours de laquelle des nuages ​​de neige tamisée voyager de longues dérives, le soleil brilla dans la matinée, les rayons rougeâtres.
Sortez de la maison, avec l'intention de faire du sport de la forêt. Dehors, le soleil plante ses dents dans son visage. Je me sens brûler morsure, profondément dans la peau.
Sous l'effet de la réflexion, de la neige, le soleil est rouge clignote. J'ai regardé vers le ciel. Même le soleil est rouge. Peut-être sans surprise, le drapeau japonais est rouge sur fond blanc. Un soleil rouge qui brille sur le mont Fuji.
Je pense à cause de la neige, les Japonais voient le soleil rouge. Vent me frisson avec le souffle forte. Un instant, je vois le mont Fuji. Dans mon esprit les paroles de poète Matsuo Basho résonnent
Vent de Fuji
Je m'assois sur la plage
souvenir d'Edo
   Je fais de la Quick Step, le fief des forêts. Soudain, je les vois dans les arbres. Pierre - fruits congelés noire pend lourde sur les branches. Comme oliviers énormes - corneilles, pelucheux, endormie, en gardant leur chaleur.                                                       
 

Photo: Basile Anton

Ornements sur l'arbre
flétrissement sur ​​les branches
corbeaux d'hiver

Loin de les deux autres mesurée, plus froid, de converser dans leur langue. Comme deux princesse noire en Afrique - la beauté d'ébène, ne pas mélanger avec la foule.

 

Photo: Basile Anton

Sun dents
à partir de l'Afrique ensoleillée
princesse noire

Je commence à tourner. Je les vois, mais dans le temps. Un est sécurité, les deux autres sommeil. Ou faire semblant de dormir. Gardes de la ville m'a regardé avec suspicion. Ralentissez le rythme. Ils pensent que je suis un voleur. Depuis que je suis arrivé à elle, ne jamais courir. J'ai appris l'esprit. Pour les chiens, un homme qui court est toujours un voleur. Et la police pense que le même - un homme qui court est un potentiellement infractot. Pourquoi peuvent coopérer si bien - et des chiens policiers, des chiens policiers. Comment avez-se tenir debout sur un tel froid?

 

Photo: Basile Anton

Les soldats du sommeil
la sécurité dans la ville
regarder en quarts

Je prends le chemin forestier. Seules des traces d'animaux. Aucune étape de l'homme. Natation dur dans la neige. Je m'enfonce dans la neige jusqu'aux genoux. Etes-le premier explorateur de l'hiver. Par ici, l'été se faufile couples d'amoureux. Où il l'a fait?

Photo: Basile Anton

Aucun signe sur la neige
chemin vierge
empreintes


Soudain, je vois. Y at-il comme un fantôme. Forêt bête affamée qui m'attendait. Est-il un loup, un chien l'être? Je ne sais pas! Loup ne vient pas si près de la ville, je vous encourage. Mais pour moi, de cette façon? Yeux en verre d'animaux sauvages. Deux lumières dans la grotte sombre, je perce loin dans le cerveau. Tout à coup, le nez et se met à crier. Une saine prendre. La neige Haute me fait battre sur le terrain. Je n'ai pas şansă.Dintr était un saut sur ​​mon dos. Je laisse à leurs propres dispositifs. E loup, signifie que il se nourrissait. Un mouton avait mangé toute ... Tout d'agneau est le sauveur de l'homme. Et si c'était juste un chien ..

                                         

Photo: Basile Anton

bosquet
la neige haute
loup solitaire
 
Basile Anton, de la science, Février 9, 2012

Petit mendiant

Une fois par mois aller chercher ma prescription de votre médecin. C'est une règle, la stabilité, croire en l'existence des retraités: pension à vie de travail, puis donner des médicaments.
 Cela augmente l'espérance de vie. Et nous nous réjouissons que l'on peut vivre un jour ... et un autre jour ... avec des pilules. Avec chaque nouvelle génération plus de médicaments, plus de pilules, de survivre.
  Comment, la pharmacie la plus proche est le bureau pharmacie Longavit médecin dans la station de la science, je m'arrête pour acheter des médicaments ici. A peine trouve parmi les tas de neige, une place de parking.Garez et de prendre rapidement la neige du trottoir. Essayer de maintenir l'équilibre dans la neige glissante, les gens qui se balancent comme des pingouins. Dans ce services de salle de ne suffisaient plus. Les entreprises peuvent s'attendre capacité à faire fondre la neige et collecter de l'argent. Qui vérifie si oui ou non le trottoir nettoyer? Je crains que l'augmentation des taxes à nouveau, l'hiver lorsque la neige est le meilleur moment pour des entreprises spécialisées pour voler l'argent de nos poches. Plus Non! Un lion chacun. Eh bien, ce qui importe maintenant voler un centime de toutes les poches! Donnez-lui un sou à un mendiant. Lorsque vous avez, mais vous ne l'avez pas? ... Laisser la pharmacie et a obtenu, comme d'habitude, d'une idée, rendez-vous à votre voiture, faire attention aux piétons ou ce qui se passe autour de moi.,, Monsieur, monsieur ... amasser des fonds pour la nourriture! "Je m'arrête et je regarde, comme adolescent myope, d'être le cri de désespoir. Un front petit pour moi timidement. Je me réjouis à peu intrigué, ne semble pas être un mendiant. Initialement, je pensais qu'il était un garçon. Je ne peux pas distinguer les traits d'une jeune fille. Le port du gilet à capuche, brun, à mûrir, bien plus que d'elle. Cas plus élevé, il est presque complètement couvre le visage.Caractéristiques de la face, les yeux bruns, languissante, petite bouche, des lèvres rouges et quelques poils longs échappé hotte rebelle, je pense que c'est une fille. Des vestes à manches étirer pour moi un trésor de l'enfant. Je vois les ongles noirs, non rogné, pas entretenu. Vêtements, trop gros pour son corps frêle et pas trop propre, trahit la pauvreté. J'apprécie l'œil et l'âge plus élevé, est d'environ 12-13 ans et quarante pieds de haut.
 C'est essayer de cacher mon identité indique que cette position est inconfortable, accidentelle, le mendiant. Mais la faim, les paroles de Ugolin de Pise, la défaite, non seulement l'embarras, mais même la douleur.,, Eh bien, vos parents? ... "Je demande, intrigué. ,, Je vis avec une tante. Tg sont ... tante journée d'été travaille avec le Lipovans, mais maintenant ne fonctionne pas. "
    Je me rends compte que Tg est Tg Belle. Les gens ont commencé à raccourcir les grands noms. Quand quelqu'un dit Tg, à Iasi, Tg implique c'est bien, comme dans d'autres comtés pense que cela veut dire les noms des autres salons. Par exemple, dans Neamt, si vous dites moyens Tg qu'il s'agit de Targu Neamt.
    ,, Je suis venu en train de continuer à faire de l'argent pour la nourriture. Sa mère se remarie avec Constance ... mon père est mort ... "À ce moment-là devrait être à l'école. Mais sûrement, il quitte l'école. Ou en allant pas passer de l'école peut être une chance ..., l'école est des problèmes difficiles et financière, il est encore plus difficile. Quand vous voulez quelque chose de vraiment, c'est Coelho, l'Univers en concurrence pour vous ... mais vous aurez une grande volonté, une volonté repris au-delà du rationnel, si vous voulez sortir du cercle familial, ou qui sont la feuille-n vent. À la merci du destin. Pour l'enseignement doit également avoir à contrecœur. Nous souhaitons une note d'un lion. Vous devez lui donner plus. Mais je ne donne pas d'argent hors de la maison. Et il ya tellement de nombreux mendiants internautes faim ... si nombreux, si nombreux dans le besoin.
                      Petit mendiant et me remercie D'autres vont vite. Certains déchets, les moralistes d'autres envoyez-le à travailler, beaucoup de la jeune jure, un peu plus compatissant les mettre dans votre main un sou. Il regarda à la pharmacie et comment, à partir de là, vus sortant ancienne, est affiché à l'entrée.
                     S'attend à ce que les clients, les retraités comme moi, mais certainement plus chrétien. Les personnes âgées ne sont pas moral, pas envoyé de travailler, ne jurant. Et donner un sou. Creusez dans votre portefeuille, dix minutes pour trouver un sou. Fille attente des patients.
             Comment une mère peut abandonner son enfant, de se marier un homme et de laisser sa fille de son premier mariage, à leurs propres moyens?
Pour les filles semble être scellé. De la mendicité à la prostitution n'est qu'une étape. Être marié ou non, aura son tour comme un enfant que sa mère va abandonner leurs propres dispositifs. Le destin est une histoire qui se répète. Jorge Luis Borges a dit que l'enfer est l'endroit où il peut nuire. Visage étapes conduisant à l'existence de l'enfer.
         Une génération combien seront en mesure de sortir de ce cercle vicieux? D'après mes recherches, je peux dire que le sceau apposé sur le destin d'une famille, est de répéter de temps de cinq à sept générations. Visage deviendra soit un nymphettes, les Lolita de Nabokov que soit une prostituée sur un coin de la rue. The Selfish Gene ignorer ses problèmes, veut à tout prix à être transmis.
 Aucun hormones ne le savent pas loin, au lieu - une contrainte d'abandonner. Il peut ou besoin de quitter séduit. Séduite et abandonnée. Et peut-être pour élever un enfant, vous abandonner ... l'état et ailleurs. Le cercle de famille roman, André Maurois montre que le destin est une histoire qui se répète.Tôt ou tard, bon gré mal gré, d'accepter le statut méprisé sociale - du professionnel à l'amour. Habilement exploité ou tout proxénète violent, deviendra sans aucun doute un vagin de vente d'une poupée gonflable vivante.Il se vendra comme un animal à la foire qui donne plus. Et plus, tout comme aujourd'hui, de mendier dans la rue. Pour ce que nous faisons quand nous sommes de petits enfants ou les adultes âgés lorsque nous répéter. Les scénarios sont plausibles, à peine évité en ces temps, la pauvre fille. Le temps a passé Cendrillon et le Prince sauveur. Maintenant il ya plusieurs façons d'obtenir votre destin en main seule. Pauvre fille n'a pas besoin d'attendre le prince pour la sauver de la pauvreté. Mais plus de rêves d'un prince.
 Pourquoi sa mère l'a abandonnée? Il est vrai que l'homme ne peut pas facilement la progéniture des autres, mais elle exige la situation de famille, ce sont les règles existentielles, non pas l'homme.Refus progéniture n'est pas sans rappeler un autre animal, l'homme ne peuvent généralement pas être émis. Jeune Lion, qui prend lion vieille famille, tuer des bébés à envoyer à leurs gènes. Habituellement, les hommes refusent la descendance des femmes avec les hommes. Mais nous sommes des gens. Un parent responsable ne renonce pas à la descendance, le petit chantage des hommes, il peut imposer des règles.
 Il peut aussi être appelé la mère, mendiant petite mère? Une mère responsable de son refus catégorique, choisissez l'enfant et non l'homme. Tant que nous vivons pour nous, les enfants. Une fois que vous donnez naissance à un être, doit abandonner tout égoïsme et de vivre pour être qui lui a donné la vie. Nous le devoir chrétien et donc humain. Sinon nous ne pouvons pas appeler les gens.L'écrivain français George Sand avait douzaine d'amants, mais une fois mis dans une position de choisir entre les amateurs et les enfants, a choisi sans hésitation les enfants. Et si l'homme refuse d'accepter une autre sa progéniture, un statut parent femelle pour lui faire d'accord avec son enfant, si une femme veut vraiment. Vous que choisiriez-vous? Et quel sort peut prédire cette fille? Basile Anton, de la science, Février 22, 2012

Winter Sports ... the forest

After several days of terrible winter, during which clouds of snow sifted traveling long drifts, the sun flashed in the morning, the reddish rays.Leave the house, intending to make sport of the forest. Outside the sun sinks his teeth into his face. I feel burning bite, deep into the skin.Under the effect of reflection, of snow, the sun is red flashes. I looked to the sky. Even the sun looks red. Perhaps unsurprisingly, the Japanese flag is red on white. A red sun that glitters on Mount Fuji.I think because of snow, the Japanese see the red sun. Wind me shudder with sharp breath. One moment I see Mount Fuji. In my mind the poet Matsuo Basho lyrics resoundWind from FujiI sit on the rangesouvenir of Edo
  I make the quick step, the forest stronghold. Suddenly, I see them in trees. Stone - frozen black fruit hangs heavy on the branches. Like olive huge - crows, fluffy, asleep, keeping their heat.

Photo: Basil Anton

Ornaments on the treeshriveling on branchescrows winterAway from the other two measured, colder, converse in their language. Like two black princess in Africa - ebony beauty, do not mix with the mob.

Photo: Basil AntonSun with teethfrom sunny Africablack princessI start running. I see them, but in time. One is security, the other two sleep. Or pretend to sleep. City guards looked at me with suspicion. Slow pace. They think I'm a thief. Since I happened to her, not ever run. I learned mind. For dogs, a man running is always a thief. And police think the same - a man running is a potentially infractot. Why can cooperate so well - and police dogs, police dogs. How did stand on such a cold?

Photo: Basil Anton
Soldiers Sleepsecurity in the citywatch in shiftsI take the forest path. Only traces of animals. No human step. Swimming hard in the snow. I sink in snow up to my knees. Are the first explorer of winter. Around here, summer sneaks pairs of lovers. Where did it?
Photo: Basil Anton
No sign on the snowvirgin pathfootprints
Suddenly I see. Is there like a ghost. Forest hungry beast waiting for me. Is it a wolf, a dog be? I do not know! Wolf does not come so close to town, I encourage. But for me this way? Glass eyes wild animal. Two lights in the dark cave, I pierce far into the brain. Suddenly the nose up and starts shouting. A healthy take on. High snow makes me beat up on the spot. I have no şansă.Dintr was a leap on my back. I leave to their own devices. E wolf, means that he fed. A sheep had eaten any ... All lamb is the savior of man. And if it was just a dog ..

                                        

Photo: Basil Antongrove forestthe high snowlone wolfBasil Anton, Science, February 9, 2012

Reading news from -12 degrees Celsius

Motto: "Iaşi must become the seat of science, the focus of Romanian intelligence"
             MK
          Everyone, I think, knows that Iasi is Romania's cultural capital. This city, known for our great scholars Eminescu, Silberman, Xenopol, Blaga Kogalniceanu Toparceanu the city of scientific creation, cultural and spiritual, remain on the same cultural predestination. If you recognize this high title Iasi, the cultural capital, it is because here we find, most certainly great readers. More libraries and neighborhood invites reading.
         One might think that in this age of hi-tech site - Internet, television and discern the electronic book, the number of readers of classic books, printed, or traditional newspapers has decreased. Well do not illusions. Iasi remained in this regard, as the days of Eminescu, archaic and traditional.
            In Iasi people read in any weather, wind, rain, storm, blizzard. Even at temperatures of-120C, ieşenii read the press. This proves the man in the image.
These photos should become the poster, not all the news, but for all libraries. And of course, the person in the image should be included in the Guinness Book of Records.
             I do not believe to exist in other countries, readers who read the press, so passionate, in-120C, this Iasi. Perhaps the capital mother Russia, but Russians do not read past here or press any of the Tolstoy novel or Dostoevsky, but Vodka

Little stumblebum

Once a month I go take my prescription from your health care provider. It's a rule, statornicită, I believe in the existence of pensioners: we are a life and then give a pension on drugs.                                                                           
 In this way creștem life expectancy. And we are glad that we can live a day ... and yet a day ... with pills.   With each generation, more drugs, more pill for survival.                                                               
  As the nearest pharmacy is Pharmacy Cabinet of Longavit station in the area, I stop by here, to buy drugs. Hardly find amongst mormanele of snow, a parking.                            
Park and pick it up quickly through the snow on the sidewalk.   Trying to maintain a balance through snow, slippery sways people as penguins.  Here the City Hall services have no longer enough.  Can companies empower expected to melt the snow and collect the money. Who verifies whether or not cleaning the pedestrian alley?                                                                                           I is afraid that again raised the charges;  When it snows in winter is the best time as specialist firms to steal money out of our pockets. Not much!  One Lion each. Well, what does it matter that steals a lion in your Pocket today everyone!  Give him a lion to a beggar. When you have, but when you do it?!...                                  Leaving the Pharmacy and got it, as usual, any ideas, go towards the machine, without giving consideration to passersby or what is going on around me.         
, D-d-I, collected money for them ... food! \"  I stop and I look like the teenager being shortsighted, which screams of despair.  A paltry sum compared with the immodest to me.   A concern, somewhat intrigued;   There seems to me to be a beggar.  Originally I thought him boy. I can desluși girl features. Wearing a Brown, capes, geacă, mature, well above its extent.  Hood, as big, it almost completely covers the face.             
The features of the face, Brown eyes, languroși, mouth, lips and long hair a few wires were saved from the hood, rebel intuiesc that girl.  From mâneca gecii mânuță stretch toward me a child.  They see black, uncut fingernails and colloquial.   Clothes, much too large for the body weak and not too clean, betray the poverty. They appreciate the eye age and height; has around 12-13 years and a forty metre high.   
 The fact that trying to conceal identity I shall indicate that it is uncomfortable with this posture, accidentally, by cerșetoare. But hunger, in the words of Ugolino of Pisa, overcome, not just embarrassment, but even the pain.
Well, but your parents? ... \"a wonder, intrigued.        At a, her aunt. Târgu-Mureş, are ...   Summer day at aunt works with the Lipovans, but now does not work. \"                                
    I realize that Târgu e Târgu Frumos. People began to shorten names. When someone says, in Târgu-Mureş, Iaşi County, it is implicit that the Târgu Frumos, as I think subînțeleg in other counties the names of other fairs. For example, in Târgu neamţ, if you say \"is that it comes to Târgu Neamţ.        
    , I come by train, continue, to make money for food. Her mother was married to Constance ... Dad died ... \"
At that time would have been in school. But, certainly, abandoned school.  And not by going not going to school can be a chance ..., the school's heavy materials or gaps, and do it more. When you want something truly, talking about all the universe's Coelho, compete for you ... you must be informed, but also a great effect, it will be completed beyond the limits of raționalului, if you want to leave the family circle, otherwise you are the leaf-n wind.  At the mercy of destiny. Must have for learning and reluctantly.              They stretch a banknote of a lion. Ought to give him more. But I do not give money out of the House. And are so cerșetori …, so hungry ... so many in need.
                      I thank the little cerșetoare and quickly to other pedestrians. Some others may refuse to send a moraliști to work, many of the young ones a swearing person; some more merciful to put in your hand a Sou.  Looking for Pharmacy and, from there, sees on the old, post at the entrance.  
                     Waiting to get customers, retired as me, but, certainly, more Christians. The age of the third are not moral, not sent to work in a swearing person. -Give out and bănuțul.  Scormonesc, purse, ten minutes to find a Sou. Girl patient awaits.                                                             
             How can a mother to abandon the child, to marry a man and leave her daughter from the first marriage, in the will of demise?

Destiny the girl seems to be sealed. From cerșetorie to prostitution is not only a step. Will getting married or not, will have to turn it a child and just like his mom, it will abort the demise. Destiny is a history which repeats. Jorge Luis Borges says of the inferno that is there where possible evil. The steps leading to the inferno of the girl.                                   
         Which generation will be able to exit this vicious circle? From my research I can affirm that the seal on the destiny of a family, make it repeat for five-seven generations.  The girl will become either a nimfetă, like Nabokov's Lolita, a prostitute at the corner of the street. Selfish gene not heeding her troubles, wants at all costs to be passed.                                                    
 I don't know any hormones was a halt, on the contrary it constrain to abandon.  By will or need will leave sedusă. Sedusă and abandoned.  And if possible a child growing up, they will abandon herself to the State or elsewhere.   In the novel the circle of family, André Maurois demonstrates that destiny is a history which repeats.          
Sooner or later, willy-nilly, will accept disprețuitul social status — professional amorului.  Exploited or violently by a pimp will undoubtedly become a vagina, an inflatable doll.                         
Will sell as a pet at the fair who gives more. And in old age, as well as now, will cerși the corner of the street. After all, what we do when we're in little children, adults or repeat it when we get old.   Scenarios are plausible, hard bypassed, in these times, poor girl. The weather went Cinderella and Prince salvator. Now there are several possibilities to take your hand, one destiny.  Poor girl never has to wait for the Prince of the story which was rescued from poverty. But many more dreams of a Prince.                                                            
 Why his MOM abandoned her?  It is true that man accepts hard offspring of others, but the woman family status; She makes the rules, not a man.                                                                                             
The refusal of the offspring began another animal is reminiscent of that man, in general, cannot be granted. Young Lion, the lion family, kills chickens to old to submit their own genes. As a rule, men women's offspring with other refuse.  But we are people.  A responsible parent does not drop out, the progenitura of their blackmail, may require the rules of the game.     
 But it can also be called a mother, the mother of small cerșetoare?    A responsible parent, and in the case of denied categorically, choose the child and not the man.  As long as we do not have kids live for us.  From the moment when we give birth to a living being, should abandonăm any selfishness and to live for the being to whom we gave life. We have this human and Christian debt default.   Otherwise we cannot call people.                     
French writer George Sand had a dozen lovers, but when he was put in a position to choose between lovers and children, in particular children, without hesitation.  And if a man refuses to accept other's progenitura, a woman in mother must determine to accept with her child, if a woman really wants.                                                                                                  You choose your image? And what possible prevedeți this girls destiny?                                                                    Mr. Anton, Iaşi, 22 February 2012   

Diplomat cake with Lăsatul secului

 Moto:,, ...Those who are șază to those at the table;  those that you pre agreed and seated; others that you are loved and care are conversing, you take the bread and wine before your dishes and gives them, and with your hand, to eat and to drink. '  (Teachings of Neagoe Basarab to his son Theodosius)       
        Thursday, February 16, Gabi sounds.  Bunătăți, the mother of lăsatul secului pregătești? \", he asks, cajoling, as usual. Tânjește, Lucian '' after your dishes, she blamed her boyfriend to his mask and apetenţă.                                                                          
        Taken by surprise, the Mary ii says that prepare something good. Notice-a and Ancuța to come up with Marius and Ligia. Or better yet I have to telefonez me. 
              Gabi is a gourmet. But the Gourmand does not mean, as some may be inclined to believe, to eat much, but after DEX, it means to love and appreciate their tasty dishes to know.                                                             When it comes about a family reunion, Maria enters the State of boiling. Wants everything to be perfect. Therefore, in addition to the calf, Borsch, steak, salad, pickles and other bunătăți on the prohibited, Mary arranges the children a little surprise – cake with pineapple, Diplomat exotic kiwi, mango, Orange, vișine and alluring, refreshing, aromatic and appetizing. Recipes can be found on the sites of culinary, so no longer bore you with those details.             
             Along with a glass of wine, named in popular language-Strawberry, as no longer holds the Jijiei nor by the great vaults beneath the famous vineyards, the cake Diplomat made a happy family reunion.                             This year my wine has outdone himself.  The grapes have an excess of saccharin and fructose. I picked late autumn, when they were ready to be stafidească because of drought last year. Peasant wine, it surpasses the flavour, colour and taste of fruits of the forest, even noble wines.  It has a high content of vitamins, minerals, antioxidant and many possess the virtues therapeutic.  Among the best effects, drinking moderate amounts, constitute, for men, an excellent dezinhibant erotic I kept damigene pântecoase, being convinced that the bottle is not related to the defel wine though it înfaşă it and embrace it as a \"rod năzdrăvană and it kept so, toaste qualities that make it excellent for Unbind and sorcerer, the most ciufută.                 
             I treated with sulphur and other chemicals. Natural wine, from his mother, as they say, why not say that-i come, but rather e Ambrose, liqueur or nectar which, at the time of the ancient Greeks, only the gods had, not ordinary people.
A glass of drink, you drink one and another one, but it's tricky as a nimfetă-up comfort in the most fanciful faces and quickly-falls asleep.            Well, the new men we fell asleep, but we lured to interminable discussions, that the girls were seeking, as well as vicleşuguri to make men accompany them to their homes, but how to get them out from under his spell when he dezlegase Bachus languages with this wonderful liqueur.  Gentlemen, women talk more! '', said Gabi, envious, not finishing the debate.  Well, at least now we are talking and we say that for the rest of Lucian, we no longer have time for your mouth. '', you! You! '' threatens it with your finger.                                        
 Ligia, sent by his mom, always comes with texts and pretexts, ba that has themes that should be done, to bathe, it just only a fool on Marius to go home. But Marius, who usually confines itself to a glass, now îmboldit of fragrances emanating from Căpşunică, find reasons to postpone the departure of the pressing issues and debate until the end.                                                                                   
 Them, and when it began to soften the wine şăgalnic spirits, Maria surprise her great days-the cake Diplomat. I'm not an admirer of confectionery. On the contrary, I loved more salad, but cold, slice of cake with fruit, împănată was so enjoyable that I eventually gave up on the last glass of wine to do anihilez effects of aphrodisiacs, I would say.                                                                              
My friend, Dragos company Manager Grosu, SC Code 932 Ltd, producing software-Web design, 3d design, graphic, three-dimensional creations websites, creating websites, website design, which you rugasem help me to install on new computer programmes, dictated, the next day, D-I, the most I like family reunions; so we gathered and we at MOM, when we are able to deny us the daily activities; so I would love my children, and they will be large, to come with us. ''
         Mr. Anton, 26 February 2012    

Reuniune de familie cu tort Diplomat

 Moto: ,,…Cei ce sunt la masă aceia să șază;  că pre aceia i-ai tocmit și așezat; celorlalți care îți sunt ție dragi și stau în vorbă, tu ia pâine  și bucate dinaintea ta și vin, și le dă cu mâna ta , să mănânce și să bea.’’  (Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie)        

        Joi, pe data de 16 februarie, sună Gabi.  ,,Mama ce bunătăți  pregătești de lăsatul secului?” , o întreabă, mieros, ca de obicei. ,,Lucian  tânjește după bucatele tale’’, dă ea vina  pe prietenul ei, spre a-şi  masca propria-i apetenţă.                                                                           

        Luată prin surprindere, Maria ii spune că pregătește ceva  bun. Anunț-o  și pe Ancuța să vină cu Marius și  Ligia. Sau mai bine  am să  le  telefonez eu.  

              Gabi  este  o gurmandă. Dar a fi gurmand  nu înseamnă, cum pot  fi înclinați  unii să creadă, a  mânca mult, ci, după DEX, înseamnă  a plăcea și a  ști să apreciezi mâncărurile gustoase.                                                             Când  e   vorba despre o  reuniune de familie, Maria intră în stare de fierbere. Vrea ca totul să  fie perfect. Așadar, pe lângă   borșul de vițel, friptură,  garnituri, murături  și alte bunătăți pe care postul le interzice,  Maria  le pregătește copiilor o mică  surpriză – tortul  Diplomat  cu  ananas,  ornat cu kiwi, mango, vișine și portocale, ademenitor,  răcoritor, apetisant  și  aromat. Rețetele se găsesc pe site-urile  culinare, așa că  nu vă mai plictisesc cu aceste amănunte.              

             Alături de un pahar de vin, numit în limbajul popular   -    Căpșună, cum nu se mai află pe valea Jijiei și nici prin pivnițele vestite ale marilor podgorii, tortul  Diplomat a făcut  o fericită   reuniunea de familie.                             Anul acesta  vinul meu   s-a întrecut pe sine.  Strugurii au  un exces de zaharină şi fructoză. I-am cules  toamna târziu, pe când erau   gata  să se stafidească din cauza secetei de anul trecut. Vinul acesta ţărănesc  întrece, în  aromă, culoare  și  gustul  de fructe de pădure, chiar şi   vinurile nobile.  Are un conţinut ridicat de vitamine, minerale, este antioxidant şi  posedă multe virtuţi  terapeutice.  Printre  cele mai bune efecte, băut în cantităţi  moderate, constituie, pentru bărbaţi, un excelent dezinhibant erotic                        L-am  păstrat în damigene pântecoase,  fiind  convins   că sticla nu intră defel în  relaţie  cu vinul  deşi îl înfaşă şi-l  îmbrăţişează  ca pe o odraslă  năzdrăvană  şi-l păstrează, astfel, cu toaste calităţile care îl fac neîntrecut vrăjitor, căci dezleagă şi limba cea mai ciufută.                  

             Nu l-am tratat cu  sulf sau alte chimicale. Vinul e   natural,  de la mama lui, cum se spune, de aceea, nici  nu zici că-i vin, ci mai degrabă  e ambrozie sau nectar,  licoare  de care, pe vremea  vechilor  greci,   doar   zeii aveau parte, nu oamenii de rând.

De  bei un pahar, ai  mai  bea  unul  şi încă unul, dar e înşelător ca o  nimfetă  – te mângâie în cele mai fanteziste  chipuri şi  repede te-adoarme.            Ei bine, pe noi bărbaţii nu ne-a adormit,  dar ne-a ademenit la interminabile discuţii, încât, fetele căutau, fel şi fel de vicleşuguri spre a face bărbaţii  să le însoţească la casele  lor, dar  cum să-i scoată de  sub vraja lui Bachus când le dezlegase limbile cu această minunată licoare.  ,,Domnilor  vorbiţi mai mult  femeile!’’, zicea  Gabi,  invidioasă, că nu mai terminam dezbaterile.  ,,Păi, măcar acum să vorbim şi noi, zice Lucian  că, în rest, nu mai avem timp, de gura voastră.’’ ,,Ai! Ai!’’ îl ameninţă ea cu degetul.                                         

 Ligia, trimisă de maică-sa,  vine mereu cu texte şi pretexte, ba că  mai are teme de făcut,  ba că trebuie să facă baie, doar-doar  l-o  păcăli  pe Marius să meargă  acasă. Dar  Marius, care, de regulă, se limitează la un pahar, acum îmboldit  de aromele emanate de Căpşunică, găseşte motive întemeiate pentru a amâna plecarea şi a dezbate problemele stringente  până la capăt.                                                                                    

 Ei, şi pe când vinul şăgalnic  începea să înmoaie spiritele, apare  Maria cu surpriza ei de zile mari – tortul Diplomat. Nu  sunt un admirator al dulciurilor. Dimpotrivă, am iubit  mai mult acriturile, dar   felia  de tort rece,  împănată cu fructe, a fost atât  de  plăcută  , încât, la urmă am renunţat la  ultimul pahar de  vin să nu-i anihilez  efectele afrodiziace, aş spune.                                                                               

Prietenul meu, Dragoş Grosu, administrator al firmei SC Code 932 srl,  producătoare de  softuri  - webdesign, proiectare 3d, servicii spaţiul tridimensional, creaţii grafice site-uri, creare website-uri, proiectare website, pe care îl rugasem să mă  ajute la instalarea, pe noul calculator, a  programelor, îmi spunea, a doua  zi:  ,, D-le , cel mai mult  îmi plac reuniunile de familie; aşa ne adunăm şi noi,  la mama, când   reuşim să ne rupem de activităţile cotidiene; aşa  mi-ar plăcea  ca şi copii mei, când vor fi mari,  să vină  cu drag la noi.’’

         Vasile Anton, Iaşi, 26  februarie 2012                                                                                                                                                                                 

La plimbare, iarna, cu bătrîna Dacie

Bătrâna Dacie ar merge, încă, bine, dacă ar fi dotată cu cauciucuri de iarnă. Dar cum românul, aflat mereu în pană de bani , nu are timp să  cumpere cauciucuri, a găsit, mijlocul cea mai  la îndemână unealtă de iarnă:  lopata.  Lopata  -  face ca  bătrâna Dacie să meargă  și pe timp de iarnă.  Pentru asta,   omul nostru s-a dotat  cu o veritabilă  lopată  de zăpadă. O ține  pe bancheta din spate. Cum bătrâna  Dacie  a început să  patineze, a sărit  iute din mașină, a luat  lopata  și…, să nu omoare motorul!                                                                            
 Am stat câteva minute să-l  urmăresc, uimit de  voința ieșeanului, ieșit în Iași, cu bătrâna  Dacie, la plimbare.              Cum zăpada,  de pe drumul  pe care apucase,  părea  fără limite, m-am întrebat cum a reușit să-l parcurgă ? Oare nu a renunțat? Nu mai știu,  n-am stat să-l urmăresc,  m-am plictisit să-l văd cum se chinuiește, în   zadar. 
         Probabil că, odată cu   topirea zăpezii , bătrâna Dacie  va reuși să   iasă la plimbare.  Până atunci,  omul nostru  mai dă  la lopată. 
  Vasile Anto, Iași, 25 februarie 2012

Un cititor din Iași pentru The Guinness Book of Records!

Moto:  ”Iașul  trebuie  să  devina  scaunul  științei,  focarul inteligenței române”
            Mihail Kogălniceanu

         Toată  lumea, cred că, știe că  Iașul e capitala  culturală a României. Această cetate,  recunoscută  de marii noștri cărturari Eminescu, Iorga, Xenopol, Blaga, Kogălniceanu, Topârceanu   ca cetate  a  creației științifice, culturale  și  spirituale, rămâne pe mai departe  în aceeași  predestinare culturală. Dacă  recunoaștem Iașului  acest  înalt  titlului, de capitală culturală, aceasta  se datorează faptului  că aici întâlnim, cu siguranță cei mai mulți mari   cititori.  Mai multe biblioteci centrale  și de cartier invită la citit.                        
        Am putea crede  că, în aceste vremuri ale hi-tech-ului -  Internet, televiziunea   și osebire ale  cărții  electronice,  numărul cititorilor de carte clasică, tipărită, sau de ziare clasice,   a scăzut. Ei bine  să nu faceți iluzii. Iașul a rămas, din acest punct  de vedere,  la fel ca pe vremea lui Eminescu,   arhaic  și tradițional.                                          
           La  Iași oamenii citesc pe orice vreme, vânt , ploaie , furtună, viscol. Chiar și  la temperaturi de -12⁰C,  ieșenii citesc  presa.  Asta o dovedește omul din imagine.                                                               
Aceste fotografii  ar trebui să devină poster, nu  doar  pentru toate chioșcurile de ziare, ci și  pentru toate bibliotecile. Și de bună seamă,  persoana din imagine ar trebui să figureze în Cartea  Recordurilor.                                                                                                    
            Nu cred să mai existe, în alte țări,   cititori care să citească presa, atât de pasionați,  la -12⁰C,  ca acest ieșean. Poate în capitala  mamei  Rusii,dar aici  rușii nu mai citesc demult  presa sau vreun roman de-al lui Tolstoi ori Dostoievski, ci  doar  Vodka   

Fete pentru infern

  

Odată  pe lună  merg să-mi iau rețeta  de la medicul de familie. E  o regulă statornicită , cred,   în  existența  pensionarilor: muncim o viață ca apoi să dăm pensia pe medicamente.                                                                            

 În acest  fel  creștem speranța de viață. Și  ne bucurăm  că mai putem trăi o zi... și încă  o zi…,  cu pastile.   Cu fiecare generație mai multe  medicamente, mai  multe pilule, pentru supraviețuire.                                                                

  Cum, cea  mai apropiată  farmacie de cabinetul medicului  este farmacia Longavit  din  zona gării Iași,   mă opresc ,  să  cumpăr de aici   medicamentele. Cu greu găsesc, printre  mormanele de zăpadă,   un loc de parcare.                             

Parchez  și o iau repede prin zăpadă de pe trotuar.   Încercând să-și mențină  echilibrul prin zăpada  alunecoasă, oamenii se leagănă ca niște pinguini.  Pe aici serviciile primăriei n-au  mai ajuns.  Poate  societățile abilitate    așteaptă să se topească zăpada  și să  încaseze banii. Cine  mai  verifică dacă  a fost  sau nu  curățat trotuarul?                                                                                           Îmi este teamă  că iarăși măresc  taxele;  iarna când ninge e cel mai bun moment ca firmele specializate să fure  banii  din buzunarele noastre. Nu mult!  Câte un leu de fiecare. Ei, ce contează că  fură  azi un leu din buzunarul fiecăruia!  Un leu îl  dai la un cerșetor. Când îl ai, dar când nu-l ai?!...                                  Ies din  farmacie și,   prins, ca de obicei,  de vreo idee, merg spre  mașină, fără  să   dau atenție la trecători sau la ceea ce se petrece în jurul meu.          

,,D-le, d-le…  strâng bani pentru   mâncare!”  Mă  opresc și mă uit, ca adolescentul   miop, la ființa care strigă a disperare.  O  față  măruntă  mă  privește   cu  sfială.   O privesc , oarecum, intrigat;   nu mi se pare a fi un  cerșetor.  Inițial am crezut că-i  băiat. Nu-i  pot  desluși  trăsăturile de fată. Poartă  o  geacă   cu glugă, maronie,    pentru mature, mult peste  măsura ei.  Gluga , la fel de mare,   îi acoperă aproape complet  fața.              

Din trăsăturile feței, a ochilor căprui, languroși,  gura mică, buzele roșii  și  câteva fire  lungi  de păr  scăpate  rebel   din glugă, intuiesc că e fată.  Din mâneca gecii întinde  spre mine o mânuță de copil.  Îi văd unghiile negre, netăiate  și  neîngrijite.   Haina, mult prea mare pentru trupul firav și nu prea curată,   trădează sărăcia. Îi apreciez vârsta  din ochi  și după înălțime; are în jur de  12-13 ani și un metru  patruzeci înălțime.    

 Faptul  că încearcă să-și ascundă identitatea îmi  indică că e jenată de această postură, accidentală, de cerșetoare. Dar foamea,  cum spunea Ugolino din Pisa, învinge, nu doar jena , ci chiar și durerea.

,,Bine, dar părinții tăi?...”  o întreb, intrigat.        ,,Stau la o mătușă. Sunt din Târgu…   Vara, mătușa   muncește  cu ziua la lipoveni, dar acum nu are de lucru.”                                 

    Îmi dau seama că Târgu  e  Târgu Frumos. Oamenii au început să scurteze denumirile mari. Când cineva spune  Târgu, în  județul  Iași,  subînțelege că e  vorba de Târgu Frumos, cum cred că subînțeleg  în celelalte  județe  denumiri ale altor târguri. Ca de exemplu, în  Neamț , dacă spui Târgu  se  înțelege că-i  vorba de  Târgu  Neamț.         
    ,,Am venit cu trenul, continua fata,   să fac  bani pentru mâncare. Mama  s-a măritat  la Constanța …, tata  a murit…” 

La ora aceea ar   fi trebuit  să fie la școală. Dar, cu siguranță, a abandonat școala.  Și nici  prin gând  nu-i trece că școala  poate fi o șansă…,  școala e grea  și lipsurile materiale o fac și mai  grea. Când vrei ceva cu adevărat , vorba lui Coelho, tot Universul  concurează pentru tine … , dar îți trebuie voință, o mare voință,  o voință dusă până dincolo de limitele  raționalului, dacă vrei să ieși din cercul  de familie,  altfel  ești ca frunza-n vânt.  La cheremul   destinului. Pentru învățătură  trebuie să  ai și tragere de inimă.              Îi întind o bancnotă de un leu. Ar  fi trebuit să-i dau mai mult. Dar nu mă dau banii afară din casă. Și sunt atâția cerșetori…, atâția flămânzi…, atâția  în nevoi. 

                      Mica cerșetoare  îmi mulțumește  și se  repede la alți trecători. Unii  o refuză, alții mai moraliști  o trimit la muncă,  mulți din cei tineri  o înjură; unii mai milostivi  îi pun în palmă  un bănuț.  Se uită  spre  farmacie și cum, de-acolo, vede  ieșind bătrâni,  se  postează  la intrare.   

                     Așteaptă să iasă  clienții, pensionari ca și mine, dar, cu siguranță, mai creștini . Cei de vârsta  a treia  nu-i fac morală , n-o trimit la muncă, n-o înjură. Scot și-i dau bănuțul.  Scormonesc,  în portmoneu, câte  zece  minute până găsesc un bănuț. Fata îi așteaptă  răbdătoare.                                                              

             Cum poate o mamă  să-și abandoneze copilul, să se mărite cu  un bărbat și să-și  lase  fiica, din  prima căsătorie,   în voia sorții? 

Destinul fetei  pare a fi pecetluit. De la cerșetorie la prostituție nu-i decât un pas. Se va mărita sau nu, va avea la rându-i un copil  și la fel, ca maică-sa,  îl va abandona în voia sorții. Destinul e  o istorie ce se repetă. Jorge Luis de Borges spune că infernul este acolo unde-i posibil răul. Pașii fetei duc spre infernul existenței.                                   
         A  câta generație  va  reuși  să  iese din  acest cerc vicios? Din cercetările mele   pot afirma că pecetea  pusă pe  destinul unei familii, face să se repete  vreme de  cinci-șapte  generații.  Fata va deveni, fie  o nimfetă, la fel ca Lolita   lui Nabokov, fie o prostituată la colț de stradă. Gena egoistă nu  ia în seamă  necazurile ei,  vrea cu orice preț să fie transmisă.                                                     

 Nici  hormonii nu știu s-o oprească,  dimpotrivă  -  o constrâng   la abandon.  De  voie sau de nevoie se va lăsa sedusă. Sedusă și abandonată.  Și posibil, cu un copil  de crescut, pe care  îl va abandona… la stat  sau aiurea.   În romanul  Cercul de familie,  André Maurois  demonstrează că  destinul  e  o istorie ce se repetă.           

Mai devreme sau mai târziu , vrând-nevrând,  va accepta disprețuitul  statut social  -  de profesionistă  a amorului.  Exploatată abil sau violent de vreun  proxenet,  fără îndoială, va deveni  un vagin de vânzare,  o păpușă  gonflabilă vie.                          

O va vinde ca pe un  animal la târg  cui dă mai mult. Și la bătrânețe, la fel ca și acum, va cerși la colț de stradă. Căci, ce facem în mic când suntem copii , repetăm când ajungem adulți sau bătrâni.   Sunt scenarii plauzibile,  greu de ocolit, în  aceste vremuri, de fata săracă. S-a   dus vremea Cenușăresei  și a prințului salvator. Acum sunt  mai multe  posibilități să-ți iei, singură, în mână destinul.  Fata  săracă nu mai trebuie să aștepte  prințul din poveste  care s-o salveze de sărăcie. Dar multe mai visează la un prinț.                                                             

 De ce maică-sa  a abandonat-o?  E adevărat că bărbatul acceptă   greu progeniturile  altora , dar femeia  impune statutul familie; ea face regulile existențiale, nu  bărbatul.                                                                                              

Refuzul progeniturii altuia  e o reminiscență animală, de care  bărbatul, în general,  nu se poate elibera. Leul tânăr, care preia familia  leului bătrân,   ucide puii spre a-și  transmite propriile gene. De regulă, bărbații  refuză  progeniturile femeii  cu alți bărbați.  Dar noi suntem oameni.  O mamă  responsabilă   nu-și abandonează  progenitura, la micul șantaj al bărbatului,    îi poate impune regulile jocului.      

 Dar   mai poate fi numită  mamă,   mama micii cerșetoare?    O mamă  responsabilă, în cazul refuzului categoric al acestuia,   alege copilul și nu bărbatul.  Atâta vreme cât nu avem copii  trăim pentru noi.  Din momentul când  dăm naștere  unei ființe, trebuie  să abandonăm orice  egoism  și să  trăim pentru ființa  căreia i-am dat viață. Avem această datorie creștină  și implicit  umană.   Altfel nu ne putem numi oameni.                      

Scriitoarea franceză  George Sand a avut o duzină de amanți, dar când a fost pusă  în situația să aleagă, între amanți și copii, a ales, fără ezitare, copiii.  Și dacă bărbatul refuză să  accepte progenitura altuia,   o femeie  cu statut de mamă trebuie să-l determine să accepte cu copilul ei, dacă o dorește   pe femeie cu adevărat.                                                                                                  Dumneavoastră  ce-ați alege? Și ce destin  posibil prevedeți acestei fete?                                                                    Vasile Anton , Iași, 22 februarie 2012