Principalele trei amenințări la adresa securității societății românești

         

           1) Extremismul politic criminal și distructiv; dictatura unui lider„salvator” pentru popor. Două exemple din istoria nefastă a Românie ar trebui să ne „ deștepte” : Carol al II- lea și dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.                                            2) Imperiul RasPutin și sabotarea României prin idioți utili imperiului (spioni infiltrați în partide și agenți de influență din mass-media românească)                                              3)  Corupția  generalizată,  ploconirea politicienilor  români la Înalte Porți,, lipsa de demnitate națională. și incapacitatea de a crea Multinaționale românești, cum spre exemplu a creat imediat după căderea comunismului, Ungaria , conform modelului occidental, două  multinaționale cu care   au invadat economic România.   Cele două multinaționale istorice și de mari dimensiuni din Ungaria care au o prezență masivă și o influență economică majoră în România sunt MOL Group (în sectorul energetic și al carburanților) și OTP Bank (în sectorul bancar, deși aceasta din urmă a finalizat retragerea de pe piața românească prin vânzarea subsidiarei sale către BancaPe lângă acestea, sintagma de „expansiune” sau „invazie economică” discretă din ultimii ani face referire la alte companii maghiare puternice, susținute direct sau indirect de la Budapesta, care au preluat afaceri de top din România: [1, 2]

MVM Group: Gigantul energetic de stat din Ungaria, care s-a extins puternic pe piața de energie din România și a negociat preluarea diviziilor locale de furnizare. [1, 2]
Wizz Air: Compania aeriană low-cost care a devenit cel mai mare operator de transport aerian de pasageri din România. [1, 2]
Grupul Bonafarm: Controlat de miliardarul maghiar Sándor Csányi, grup care a preluat integral compania FrieslandCampina România, devenind proprietarul celebrului brand de lactate Napolact. [1, 2]
Gedeon Richter: Companie farmaceutică cu o prezență solidă în producția și distribuția de medicamente din România

  Extinderea capitalului maghiar în România pe segmentele imobiliar (real estate) și agricol a urmat o strategie bine definită în ultimii ani: achiziții comerciale masive pe de o parte și achiziții de patrimoniu sau terenuri agricole (unele susținute indirect de fonduri guvernamentale de la Budapesta) pe de altă parte.  1. Tranzacțiile Imobiliare: Birouri, Retail și Clădiri Istorice  Investitorii maghiari controlează un portofoliu imobiliar masiv în România, evaluat la aproximativ 370 - 400 de milioane de euro, însumând peste 200.000 de metri pătrați de spații comerciale și de birouri. Această prezență se împarte în două mari direcții:  A. Segmentul Comercial și Rezidențial (Marii Jucători)  • Indotek Group: Fondul de investiții controlat de Dániel Jellinek (unul dintre cei mai bogați oameni din Ungaria) a cumpărat active majore în București și în țară. Printre acestea se numără clădirea de birouri Hermes Business Campus din Capitală (cumpărată de la Atenor) și centrul comercial Plaza M din Târgu Mureș. • Gránit Asset Management & Adventum: Fonduri maghiare care au acumulat clădiri de birouri de clasa A și spații de retail, manifestând un interes sporit pentru randamentele imobiliare din România. Un exemplu notabil în București este complexul de birouri Equilibrium (dezvoltat de Skanska), parțial preluat în portofolii cu capital ungar. • Cordia (parte a Futureal Group): Controlat de frații Futó, grupul a investit masiv în proiecte rezidențiale majore în București (de exemplu, ansamblul Parcului20). • KÉSZ Group: Un gigant ungar din construcții care s-a extins puternic pe dezvoltări rezidențiale și logistice proprii în România.  B. Achizițiile de Clădiri Istorice (Axa Politică/Patrimoniu)  O componentă controversată a fost reprezentată de achizițiile realizate prin vehicule de investiții (precum fondul Manevi ZRT sau companii legate de oficiali de la Budapesta). Guvernul Ungariei a finanțat indirect preluarea a zeci de clădiri de patrimoniu din Transilvania. Printre imobilele achiziționate se numără: • Hotelul Coroana (Corona) din Sighetul Marmației. • Fosta Primărie din Carei. • Hotelul Dacia din Satu Mare.  2. Achizițiile din Agricultură și Terenuri Agricole  În sectorul agricol, miza este dublă: securizarea de rezerve de pământ fertil (mult mai ieftin în România decât în Europa de Vest) și integrarea verticală a producției agroalimentare.  A. Achiziții de Mari Exploatații Agricole  • Talentis Agro (Lőrinc Mészáros): Lőrinc Mészáros, considerat cel mai bogat om din Ungaria și un apropiat de top al premierului Viktor Orbán, a intrat puternic pe piața din România prin holdingul său agricol. Talentis Agro a cumpărat integral compania Farmland Development SRL (achiziționată de la proprietari olandezi pentru circa 8,35 milioane de euro). Prin această tranzacție, Mészáros a preluat direct 1.290 de hectare de teren agricol compact și fertil în vestul României (sudul județului Bihor și nordul județului Arad, în zone precum Zerind, Chișineu-Criș, Mișca).  B. Fondurile Publice/Private de la Budapesta pentru Terenuri  Guvernul Ungariei a aprobat strategii economice care includ crearea unor fonduri de capital privat (gestionate de entități precum Eximbank Ungaria) dedicate explicit achiziției de terenuri arabile în statele vecine. Scopul declarat de Budapesta este asigurarea unei baze sustenabile de materie primă pentru industria alimentară maghiară. Deși unele inițiative de achiziție directă prin structuri de stat au fost modificate în urma presiunilor diplomatice sau juridice, achizițiile continuă prin firme private paravan.  C. Integrarea cu Industria Alimentară: Cazul Bonafarm (Napolact)  Tranzacția prin care grupul maghiar Bonafarm (deținut de Sándor Csányi, șeful OTP și cel mai mare latifundiar din Ungaria) preia operațiunile FrieslandCampina în România reprezintă piesa centrală a acestei strategii. Preluarea brandului Napolact și a fabricilor din Cluj și Târgu Mureș înseamnă că o uriașă rețea de colectare a laptelui de la fermierii români trece sub control maghiar, integrându-se direct cu interesele agricole ale grupului dincolo de graniță

Paris is burning! Is history repeating itself?

„Parisul arde în valuri, furtuna se scaldă în el...” — din celebra poezie „Împărat și proletar” de Mihai Eminescu, publicată în 1874. Parisul arde cam în același fel și în 2026... Se repetă istoria?

Arde Parisul! Oare istoria se repetă?

„Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă...” celebrul poem „Împărat și proletar” al lui Mihai Eminescu, publicat în 1874. La fel arde Parisul în 2026...

Oare istoria se repetă?

La plăcinte înainte! La război, înapoi!

 

Recomandare pentru politicienii României

 

               Citiți cartea deputatului, primar francez, André Santini! După căderea comunismului, fiind un pătimaș căutător de aur - Adevărul, după marea și gogonata minciună comunistă, am cumpărat cartea lui André Santini- „Acești imbecili care ne guvernează. Manual lucid și autocritic pentru uzul oamenilor politici.” Credeam că politicienii imbecilii prădători au fost doar în RSR (România comunistă),dar, după cum ne spune deputatul francez sunt peste tot în această lume. Dar, dacă în democrațiile depline, „acești imbecili care ne guvernează” au fost treptat eliminați prin vot democratic, ca de pildă în Republica Cehia, în România cu o democrație deficitară, acești politicieni imbecili prădători ai propriului popor, care ne guvernează „democratic” s-au înmulțit exponențial. Dacă facem o analiză comparativă economică, socială și politică, între România care a ieșit de sub Cortina e fier a Marelui Prădător de la răsărit, URSS-ul gorbaciovist, printr-o Revoluție sângeroasă  în care  ne-au aruncat genialul imbecil  și „savanta” lui cu patru clase primare  și Republica Cehia, prin „Revoluția de catifea”, vom descoperi cât   de egoiști și non-cooperați pentru binele comun suntem noi românii! Cum cehii au ales calea de mijloc a rațiunii  și a de democrației și noi românii oscilăm între extremele politice care pot reînvia fiara extremistă și „necrofilia ideologică”,  cum ne spune psihologul evreu american  Erich Fromm.            

PREY AND PREDATOR: Romania caught in the clutches of major predators. Is history repeating itself?!...(Google Translate)

   Is Putin the reincarnation of Rasputin? Or of Stalin?! Is Nicușor Dan the reincarnation of the infantile King Michael? Or of that royal scoundrel, Carol II? Is Călin Georgescu the reincarnation of Corneliu Zelea Codreanu? Or that of Comrade Nicolae Ceaușescu—that "brilliant imbecile" (or "fool," as Theodor Paleologu labeled him in the book *Pathologies of Power: Thoughts of a Convalescent*), a murderer of his own people, whom this "comrade" cast beneath the hooves of the Trojan horses of the KGB and other major predators. Much like the interwar period—with the arrest of Corneliu Zelea Codreanu, the Legionnaire leader, for the 1924 killing of Iași prefect Constantin Manciu in front of the courthouse, followed by his release under pressure from fanatical Legionnaires—and by analogy with the circus surrounding the arrest and release of Călin Georgescu under pressure from fanatical sovereignist supporters of the AUR party, all these similarities strike me as a fractal repetition of history. The rhetoric proclaimed by Călin Georgescu upon leaving DIICOT custody—such as "God is great, the world is small!"—and the parallels drawn with the mystical fervor of Legionnaire leader CZC and his obsession with the "afterlife," all suggest that social history repeats itself. It unfolds exactly as the historian Jules Michelet brilliantly intuited in *History of France* within the Hegelian paradigm—"widening and unfolding in a vast spiral," as Marin Bucur writes in the Preface to *History of France*. Hegel proposed the idea that history does not repeat itself linearly or identically, but rather in the form of an ascending spiral, a concept that blends conservatism with progressivism through... ...of his dialectic. While the popular saying holds that "history repeats itself," the Hegelian perspective adds a critical nuance. Hegel asserts that an event appears to repeat, yet does so at a higher level of progress, civilization, and social evolution. The Hegelian spiral model explains how human society evolves through successive conflicts and resolutions. Hegel views the course of society as a dialectical movement: thesis-antithesis-synthesis. Each loop of the spiral represents a repetition of the same conflict structure, but at a higher level of consciousness, culture, and human freedom. In Hegel's view, the ultimate goal of history is the full realization of freedom and the self-consciousness of the Spirit (*Geist*). Although Hegel spoke of this cyclical yet ascending evolution, he noted in his *Lectures on the Philosophy of History* that certain moments of crisis seem to require a twofold manifestation to be truly understood or accepted—such as the collapse of an empire or an extremist political system—as began, for instance, in Europe through the degeneration of democracy and the imposition of political extremism via devastating "revolutionary" force. In my view, political extremism is synonymous with terrorism. Synthesis does not destroy the past; rather, in Hegel's view, socio-political evolution preserves the traditional values ​​of earlier stages while eliminating their limitations. Each loop of the spiral represents a repetition of the same conflict structure, but at a higher level of consciousness, culture, and freedom. In Hegel’s view, the ultimate goal of history is the full realization of the freedom and self-consciousness of the Spirit (*Geist*). Marx would go on to express—with irony—the harsh, brutal truth of radical socio-political changes, drawing upon the history of the French Revolution, the abominable crimes committed by revolutionaries, and the tragedy of society in his book *The Eighteenth Brumaire of Louis Bonaparte*: "Hegel remarks somewhere that all great world-historical events and personages appear, so to speak, twice. He forgot to add: the first time as tragedy, the second time as farce." I equate revolution with tragedy, and political farce with comedy. Just like our older sister France, Romania experienced the tragedy of 1989—two hundred years after the French Revolution—and subsequently, in the post-December era, the farce or comedy of the transition from a totalitarian political system to a democratic one.   

PRADĂ ȘI PRĂDĂTOR: România prinsă în menghina marilor prădători. Oare istoria se repetă?!...

Putin reîncarnarea lui Rasputin? Sau a lui Stalin?! Este Nicușor Dan reîncarnarea infantilului Rege Mihai? Sau a acelui ticălos regal, Carol al II-lea? Este Călin Georgescu reîncarnarea lui Corneliu Zelea Codreanu? Sau a tovarășului Nicolae Ceaușescu - acel „imbecil genial” (sau „  neghiob”, cum la etichetat Theodor Paleologu în cartea Patologiile Puterii, Gândurile unui convalescent, un ucigaș al propriului popor, pe care acest „tovarăș” l-a aruncat sub copitele cailor troieni ai KGB-ului și a altor prădători majori.  La fel ca în perioada interbelică cu  arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu  , liderul legionar,  pentru uciderea prefectului de Iași, Constantin Manciu, în fața tribunalului, în 1924 și, apoi, eliberarea sa ulterioară sub presiunea unor legionari fanatici,  în analogie  cu circul din jurul arestării și a eliberării lui Călin Georgescu sub presiunea unor susținători fanatici suveranisti ai  partidului AUR,  toate aceste similarități, îmi apar ca o  repetabilitate  fractală a istoriei.  Retorica proclamată de Călin Georgescu la ieșirea din arestul DIICOT, cum ar fi „Dumnezeu e mare, lumea e mică!” – și paralelele făcute cu fervoarea mistică a liderului legionar CZC cu obsesia sa pentru „viața de apoi”, toate sugerează că istoria  socială se repetă.            Ea se desfășoară exact așa cum a intuit strălucit istoricul Jules Michelet în Istoria Franței în cadrul paradigmei hegeliene – „lărgindu-se  și desfășurându-se într-o vastă spirală”, cum scrie Marin Bucur  în Prefața, la Istoria Franței.  Hegel a propus ideea că istoria nu se repetă liniar sau identic, ci sub forma unei spirale ascendente, un concept care îmbină conservatorismul  cu progresismul prin intermediul dialecticii sale. În timp ce zicala populară afirmă că „istoria se repetă”, perspectiva hegeliană adaugă o nuanță critică. Hegel afirmă  că  un eveniment pare că se repete dar la alt  nivel superior de progres,  civilizație  și evoluție socială. Modelul spiralei  hegeliene explică modul în care societatea umană evoluează prin conflicte și rezolvări succesive. Hegel vede mersul societății ca o  mișcare dialectică: teză-antiteză-sinteză. Fiecare buclă a spiralei reprezintă o repetiție a aceleiași structuri de conflict, însă la un nivel mai înalt de conștiință, cultură și libertate umană. Scopul final al istoriei, în viziunea lui Hegel, este realizarea deplină a libertății și a conștiinței de sine a Spiritului (Geist). Deși Hegel a vorbit despre această evoluție ciclică dar ascendentă, el a remarcat în Prelegeri de filozofie a istoriei că anumite momente de criză par să necesite o dublă manifestare pentru a fi cu adevărat înțelese sau acceptate, cum ar fi prăbușirea unui imperiu sau a unui sistem politic extremist,  cum a început de pildă în Europa prin degenerarea democrații  și instaurarea prin forța devastatoare „revoluționară” a extremismului politic. În viziunea mea,  extremismul politic este echivalent cu terorismul. Sinteza nu distruge trecutul, ci în viziunea lui Hegel evoluția politico socială păstrează valorile tradiționale din etapele anterioare, dar elimină limitările lor. Fiecare buclă a spiralei reprezintă o repetiție a aceleiași structuri de conflict, însă la un nivel mai înalt de conștiință, cultură și libertate umană. Scopul final al istoriei, este,  în viziunea lui Hegel, realizarea deplină a libertății și a conștiinței de sine a Spiritului(Geist) Marx avea să exprime ironic, adevărul crunt și crud al schimbărilor politico-sociale radicale,  bazându-se pe  istoria revoluției franceză și abominabile crime comise  de revoluționari,  tragedia  societății,  în cartea   Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte: „Hegel observă undeva că toate marile evenimente și personaje ale istoriei mondiale se repetă, ca să zicem așa, de două ori. El a uitat să adauge: prima dată ca tragedie, a doua oară ca farsă.”  Revoluția, eu o echivalez cu tragedia, iar farsa politică, o echivalez cu comedia. La fel  ca sora  noastră mai mare Franța,  România a  trăit,  tragedia  din 1989, la 200 de ani de ani de la revoluția franceză și,  mai apoi. în perioada postdecembristă, farsa sau comediei tranziției de la sistemul politic totalitar la sistemul politic democrat.