37 Paris is burning! Is history repeating itself?

 

"Paris burns in waves, the storm bathes within it..." — from the famous poem "Emperor and Proletarian" by Mihai Eminescu, published in 1874. Paris burns in much the same way in 2026...Does history repeat itself?

Arde Parisul! Oare istoria se repetă?

„Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă...” celebrul poem „Împărat și proletar” al lui Mihai Eminescu, publicat în 1874. La fel arde Parisul în 2026...

Oare istoria se repetă?

La plăcinte înainte! La război, înapoi!

 

Recomandare pentru politicienii României

 

               Citiți cartea deputatului, primar francez, André Santini! După căderea comunismului, fiind un pătimaș căutător de aur - Adevărul, după marea și gogonata minciună comunistă, am cumpărat cartea lui André Santini- „Acești imbecili care ne guvernează. Manual lucid și autocritic pentru uzul oamenilor politici.” Credeam că politicienii imbecilii prădători au fost doar în RSR (România comunistă),dar, după cum ne spune deputatul francez sunt peste tot în această lume. Dar, dacă în democrațiile depline, „acești imbecili care ne guvernează” au fost treptat eliminați prin vot democratic, ca de pildă în Republica Cehia, în România cu o democrație deficitară, acești politicieni imbecili prădători ai propriului popor, care ne guvernează „democratic” s-au înmulțit exponențial. Dacă facem o analiză comparativă economică, socială și politică, între România care a ieșit de sub Cortina e fier a Marelui Prădător de la răsărit, URSS-ul gorbaciovist, printr-o Revoluție sângeroasă  în care  ne-au aruncat genialul imbecil  și „savanta” lui cu patru clase primare  și Republica Cehia, prin „Revoluția de catifea”, vom descoperi cât   de egoiști și non-cooperați pentru binele comun suntem noi românii! Cum cehii au ales calea de mijloc a rațiunii  și a de democrației și noi românii oscilăm între extremele politice care pot reînvia fiara extremistă și „necrofilia ideologică”,  cum ne spune psihologul evreu american  Erich Fromm.            

PREY AND PREDATOR: Romania caught in the clutches of major predators. Is history repeating itself?!...(Google Translate)

   Is Putin the reincarnation of Rasputin? Or of Stalin?! Is Nicușor Dan the reincarnation of the infantile King Michael? Or of that royal scoundrel, Carol II? Is Călin Georgescu the reincarnation of Corneliu Zelea Codreanu? Or that of Comrade Nicolae Ceaușescu—that "brilliant imbecile" (or "fool," as Theodor Paleologu labeled him in the book *Pathologies of Power: Thoughts of a Convalescent*), a murderer of his own people, whom this "comrade" cast beneath the hooves of the Trojan horses of the KGB and other major predators. Much like the interwar period—with the arrest of Corneliu Zelea Codreanu, the Legionnaire leader, for the 1924 killing of Iași prefect Constantin Manciu in front of the courthouse, followed by his release under pressure from fanatical Legionnaires—and by analogy with the circus surrounding the arrest and release of Călin Georgescu under pressure from fanatical sovereignist supporters of the AUR party, all these similarities strike me as a fractal repetition of history. The rhetoric proclaimed by Călin Georgescu upon leaving DIICOT custody—such as "God is great, the world is small!"—and the parallels drawn with the mystical fervor of Legionnaire leader CZC and his obsession with the "afterlife," all suggest that social history repeats itself. It unfolds exactly as the historian Jules Michelet brilliantly intuited in *History of France* within the Hegelian paradigm—"widening and unfolding in a vast spiral," as Marin Bucur writes in the Preface to *History of France*. Hegel proposed the idea that history does not repeat itself linearly or identically, but rather in the form of an ascending spiral, a concept that blends conservatism with progressivism through... ...of his dialectic. While the popular saying holds that "history repeats itself," the Hegelian perspective adds a critical nuance. Hegel asserts that an event appears to repeat, yet does so at a higher level of progress, civilization, and social evolution. The Hegelian spiral model explains how human society evolves through successive conflicts and resolutions. Hegel views the course of society as a dialectical movement: thesis-antithesis-synthesis. Each loop of the spiral represents a repetition of the same conflict structure, but at a higher level of consciousness, culture, and human freedom. In Hegel's view, the ultimate goal of history is the full realization of freedom and the self-consciousness of the Spirit (*Geist*). Although Hegel spoke of this cyclical yet ascending evolution, he noted in his *Lectures on the Philosophy of History* that certain moments of crisis seem to require a twofold manifestation to be truly understood or accepted—such as the collapse of an empire or an extremist political system—as began, for instance, in Europe through the degeneration of democracy and the imposition of political extremism via devastating "revolutionary" force. In my view, political extremism is synonymous with terrorism. Synthesis does not destroy the past; rather, in Hegel's view, socio-political evolution preserves the traditional values ​​of earlier stages while eliminating their limitations. Each loop of the spiral represents a repetition of the same conflict structure, but at a higher level of consciousness, culture, and freedom. In Hegel’s view, the ultimate goal of history is the full realization of the freedom and self-consciousness of the Spirit (*Geist*). Marx would go on to express—with irony—the harsh, brutal truth of radical socio-political changes, drawing upon the history of the French Revolution, the abominable crimes committed by revolutionaries, and the tragedy of society in his book *The Eighteenth Brumaire of Louis Bonaparte*: "Hegel remarks somewhere that all great world-historical events and personages appear, so to speak, twice. He forgot to add: the first time as tragedy, the second time as farce." I equate revolution with tragedy, and political farce with comedy. Just like our older sister France, Romania experienced the tragedy of 1989—two hundred years after the French Revolution—and subsequently, in the post-December era, the farce or comedy of the transition from a totalitarian political system to a democratic one.   

PRADĂ ȘI PRĂDĂTOR: România prinsă în menghina marilor prădători. Oare istoria se repetă?!...

Putin reîncarnarea lui Rasputin? Sau a lui Stalin?! Este Nicușor Dan reîncarnarea infantilului Rege Mihai? Sau a acelui ticălos regal, Carol al II-lea? Este Călin Georgescu reîncarnarea lui Corneliu Zelea Codreanu? Sau a tovarășului Nicolae Ceaușescu - acel „imbecil genial” (sau „  neghiob”, cum la etichetat Theodor Paleologu în cartea Patologiile Puterii, Gândurile unui convalescent, un ucigaș al propriului popor, pe care acest „tovarăș” l-a aruncat sub copitele cailor troieni ai KGB-ului și a altor prădători majori.  La fel ca în perioada interbelică cu  arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu  , liderul legionar,  pentru uciderea prefectului de Iași, Constantin Manciu, în fața tribunalului, în 1924 și, apoi, eliberarea sa ulterioară sub presiunea unor legionari fanatici,  în analogie  cu circul din jurul arestării și a eliberării lui Călin Georgescu sub presiunea unor susținători fanatici suveranisti ai  partidului AUR,  toate aceste similarități, îmi apar ca o  repetabilitate  fractală a istoriei.  Retorica proclamată de Călin Georgescu la ieșirea din arestul DIICOT, cum ar fi „Dumnezeu e mare, lumea e mică!” – și paralelele făcute cu fervoarea mistică a liderului legionar CZC cu obsesia sa pentru „viața de apoi”, toate sugerează că istoria  socială se repetă.            Ea se desfășoară exact așa cum a intuit strălucit istoricul Jules Michelet în Istoria Franței în cadrul paradigmei hegeliene – „lărgindu-se  și desfășurându-se într-o vastă spirală”, cum scrie Marin Bucur  în Prefața, la Istoria Franței.  Hegel a propus ideea că istoria nu se repetă liniar sau identic, ci sub forma unei spirale ascendente, un concept care îmbină conservatorismul  cu progresismul prin intermediul dialecticii sale. În timp ce zicala populară afirmă că „istoria se repetă”, perspectiva hegeliană adaugă o nuanță critică. Hegel afirmă  că  un eveniment pare că se repete dar la alt  nivel superior de progres,  civilizație  și evoluție socială. Modelul spiralei  hegeliene explică modul în care societatea umană evoluează prin conflicte și rezolvări succesive. Hegel vede mersul societății ca o  mișcare dialectică: teză-antiteză-sinteză. Fiecare buclă a spiralei reprezintă o repetiție a aceleiași structuri de conflict, însă la un nivel mai înalt de conștiință, cultură și libertate umană. Scopul final al istoriei, în viziunea lui Hegel, este realizarea deplină a libertății și a conștiinței de sine a Spiritului (Geist). Deși Hegel a vorbit despre această evoluție ciclică dar ascendentă, el a remarcat în Prelegeri de filozofie a istoriei că anumite momente de criză par să necesite o dublă manifestare pentru a fi cu adevărat înțelese sau acceptate, cum ar fi prăbușirea unui imperiu sau a unui sistem politic extremist,  cum a început de pildă în Europa prin degenerarea democrații  și instaurarea prin forța devastatoare „revoluționară” a extremismului politic. În viziunea mea,  extremismul politic este echivalent cu terorismul. Sinteza nu distruge trecutul, ci în viziunea lui Hegel evoluția politico socială păstrează valorile tradiționale din etapele anterioare, dar elimină limitările lor. Fiecare buclă a spiralei reprezintă o repetiție a aceleiași structuri de conflict, însă la un nivel mai înalt de conștiință, cultură și libertate umană. Scopul final al istoriei, este,  în viziunea lui Hegel, realizarea deplină a libertății și a conștiinței de sine a Spiritului(Geist) Marx avea să exprime ironic, adevărul crunt și crud al schimbărilor politico-sociale radicale,  bazându-se pe  istoria revoluției franceză și abominabile crime comise  de revoluționari,  tragedia  societății,  în cartea   Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte: „Hegel observă undeva că toate marile evenimente și personaje ale istoriei mondiale se repetă, ca să zicem așa, de două ori. El a uitat să adauge: prima dată ca tragedie, a doua oară ca farsă.”  Revoluția, eu o echivalez cu tragedia, iar farsa politică, o echivalez cu comedia. La fel  ca sora  noastră mai mare Franța,  România a  trăit,  tragedia  din 1989, la 200 de ani de ani de la revoluția franceză și,  mai apoi. în perioada postdecembristă, farsa sau comediei tranziției de la sistemul politic totalitar la sistemul politic democrat.

Epigramă postcomunistă

 

 Trecut-au anii și nu se mai întorc…

 iar, eu, flămând, după înfometarea ceaușistă…

 m-am  transformat din om în porc!

politicieni noștri, veroși avizi…

 în democrația postcomunistă…

s-au  transformat în  rinoceri stupizi!