Un #român fericit

O mare bucurie sunt pentru Ion 

 #animalele din ogradă, vacile fătate 

și vițeii 

jucându-se ca niște plozi,

 gospodăria plină

 îl fac fericit,

 la fel ca  nevasta

când i-a umplut casa cu copii…

…………………………….

 acum s-au zburătăcit 

la câștig prin UE – în Spania, în Italia 

 în Germania , Anglia … 

a plecat și nevasta lui Ion în Germania  

 invidioși vecinii strigă la Ion,  râzând sardonic,

„o să-ți aducă nevasta, acasă, un nemțișor!”

Ion nu-i ia în seamă,           

își duce mai departe

 singurătatea; 

muncește din noapte, în #noapte 

 nu are timp de drame existențiale

 nici  de sfâșieri ale  vieții…,                                 

el are încredere în femeia lui.

 

 Nevasta îi trimete bani                                  

 să cumpere case și pământ la copii 

pentru când se vor întoarce                            

 la vatra strămoșească!    

Nu bea, nu fumează,  nu visează...

#cai verzi pe pereți albi

 muncește!…

și se bucură că vacile

n-au rămas sterpe

și vițeii se joacă, în ogradă

e curtea plină de #păsări .

Ion îi scarpină când pe unul pe altul

„și să vezi cum stau spurcăciunile…, zice el, siderat,      

ca niște copii la mângâiat.”

……………………………….        

#animalele nu știu 

de sfâșierile lui interioare

(și cine știe ce-i în mintea și sufletul lui de țăran!)    

 nu se întristează, nu se bucură,

cum se bucură Ion,

când vede  ograda  plină  de animale 

 uită de toate  necazurile, de toate durerile ...

și se preface într-un român #fericit! 

#Autor ; Vasile Anton Ieșeanu

Comunismul ateu l-a ucis pe Dumnezeu

 

....și a creat hashtag#Iadul de lux pe pământ!
Marxismul, în speță comunismul sovietic, avea obsesia iubirii mortale – devotamentul, abnegația și servitutea față de dictatorul-dumnezeu, până la sacrificiul de sine. Ambele ideologii au practicat cu o nemiloasă și absurdă impunitate hashtag#hoția, ca politică de stat. Confiscările abuzive, hashtag#furturile comise de naziști asupra averilor evreilor și a comuniștilor comise asupra bogaților, sub imperativul marxist al egalității, au generat drame și tragedii fără precedent. Dar nu-i așa, pentru noi, cei care nu am cunoscut hashtag#infernul comunist, au fost reale, pentru ceilalți doar iluzii, cum afirma Constantin Dram.
„Iadul, afirmă Sartre, sunt ceilalți.” El s-a dezis, mai apoi, afirmând că s-a referit la relațiile cu ceilalți. Odată deformate relațiile, ceilalți devin iadul. Cugetarea lui Sartre este eronată chiar și dacă acceptăm explicațiile sale ulterioare a relațiilor interumane. Relațiile deformate cu un individ, care depind de recunoașterea celorlalți, se pot ameliora, se pot chiar metamorfoza în bine, în admirație, în prietenie. Privită însă din alt unghi, cugetarea lui Sartre e cât se poate de veridică cu condiția să identificăm în ceilalți, nu posibili adversari ci societatea în care viețuim. Să nu mai aruncăm pisica în altă curte! Adevăratul iad e hashtag#societatea umană, chiar dacă e un iad de lux. Raiul e natura. Când au fost alungați din rai, adică au ieșit din inocența copilăriei umane, Adam și Eva au ajuns direct în iad, chiar dacă într-un iad de lux. Infernul a început odată cu constituirea societății cultural-umane. Atunci, în acel loc, s-a produs și primul lucru înfiorător: Cain l-a ucis pe Abel. Pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, iadul a devenit tot mai înfiorător, chiar dacă ne oferă luxul și confortul pe care raiul naturii nu ni-l poate oferi.
Extremismul ideologic, cu absurda luptă de clasă, conduce inerent la infern. Cred că mai apropiat de definirea infernului este Borges. Scriitorul argentinian a definit infernul, nu ca un loc înfiorător, ci drept locul unde se petrec lucruri înfiorătoare. Lucrurile rele se leagă între ele, la fel cum se leagă lucrurile bune într-un ansamblu unitar. Există, fără îndoială, o compatibilitate a răului, așa cum există o compatibilitate a binelui.
Activarea forțelor extremiste, fasciste și comuniste, în Europa secolului al XX-lea, a generat a doua mare conflagrație a lumii. Societatea umană este un iad, dar e adevărat că, pe măsura tehnologizării, iadul devine tot mai luxos. Suntem liberi, dar libertatea noastră e captivă în acest iad de lux. La orizontul roșu sau cenușiu se profilează fiara extremistă. E gata să reînvie. Este posibil un la treilea război mondial?! Noi, cei din est, abia am gustat puțin din libertatea… iadului de lux. Când ne vom trezi din beția libertății,  ne vom trezi  în infernul războiului.

De ce , libertatea, în democrație, e o grea povară pentru români

 

               

                         Democrația oferă cele   mai  multe  șanse individului uman  să aleagă  singur calea care  îl  face fericit. Dar  libertatea în Democrației e o grea povară pentru individul uman educat în turma comunistă. Căci libertatea  individuală înseamnă a-ți gândi propria existență, a fi  responsabil și creativ, înseamnă a te autoguverna, independent și autonom, a-ți fi propriul tău stăpân!  Să  nu  devii sclavul nimănui, al vreunui lider narcisic pervers, nici măcar sclavul  tău, din  anxietate, snobism,  cu atât  mai puțin al propriilor tale vicii. Libertatea, în democrație, o grea povară pentru români   După revoluția anticeaușistă și ieșirea de sub Cortina de fier, societatea română în ansamblu a decăzut în cele mai oribile vicii: alcoolism, consum de droguri, prostituție, vânzare de copii pentru băncile de organe, escrocherii gen Caritas, familii dezorganizate, copii aruncați pe drumuri de părinți iresponsabili, ascensiunea clanurilor mafiote concomitent cu ascensiunea la puterea politică a foștilor nomenclaturiști și securiști prădători ai propriului popor.   Atunci, în comunismul ceaușist triumfalist, românii învățau și munceau pentru nomenclatură! Acum fiecare pentru sine, după capabilitate. Dar acum la învățătură suntem coada UE și din păcate efectul de turmă a comunismului și-a pus amprenta în ADN-ul românilor. Și evident s-au imprimat în ADN și viciile din perioada tranziției, lenea și incapacitatea românului de a fi om autonom. De aceea pentru mulți români educați în morala fariseica a eticii și echității socialiste, la nici un an după fuga lașă a dictatorilor criminali, acest monstrul dublu „tovarășa” și „tovarășul”, libertatea a devenit o grea povară.ibertatea, în democrație, a devenit o grea povară pentru românii educați  să  trăiască în turma comunistă,  să fie sclavii nomenclaturii și să se ocupe de mica hoție, la locul de muncă.  Individualitate înseamnă muncă asiduă, competiție și creativitate pentru sine. Or , românii sunt corigenți la munca asiduă, la competitivitate și creativitate!  Cu excepția sportului, dar și în sport a început decăderea. Lenea e cucoană mare la români, așa că în loc să-și fie lor stăpâni preferă sclavia și așteaptă învierea lui Ceaușescu - a unui dictator „salvator” care să le dea benzină cu un leu litrul.

Ce a fost comunismul în esența lui?...

   

         

              Comunismul a fost raiul proștilor, a leneșilor, a celor incapabili de a fi om autonom, incapabil de a se autoguverna, și iadul  inteligenților, a oamenilor creativi, harnici și capabili a se autoguverna, fără indicațiile prețioase ale unui dictator prădător de minți, ciobanul care  a transformat  oamenii într-o turmă de animale, cum a fost dumnezeul Stalin, în adevărata lui  manifestare  criminală,  Satana, sau cum  ar spun evoluționiștii  un „cimpanzeu machiavelic”! La fel cum au Dej și Ceaușescu.                                                           Odată ridicați la putere proștii, instigați de partidul comunist  român , partidul stat  au exterminat în masă deștepții, i-au trimis în închisori, la primul canal dejist, i-au cenzurat și au anihilat, prin cenzură, creativitatea deștepților, generând pe lângă genocidul uman, genocidul cultural. În URSS-ul stalinist  i-au trimis  pe rușii inteligenți în  lagărele de exterminare, numite  gulaguri.  Comuniștii s-au manifestat la fel  de criminali ca și celelalte manifestări criminale ale omului cum au fost fascismul  italian, nazismul german, legionarismul românesc, precum și multe alte forme  criminale ca de  pildă mafia italiană , brigăzile roșii italiene,  mafia drogurilor, criminalitate pe care o demonstrează  omul prădător așa cum ne  relevă Mark Galeotti  expert în științe politice în Homo criminalis  de la bandiții medievali la mafiile moderne, precum  și profesorul Mircea Malița  în Homo Fraudens.                                                                                                  „Creștinismul afirmă că toate păcatele se pot ierta, scrie  Ioan Pentru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului,  afară de unul singur: păcatul împotriva Spiritului.” Da, cel mai mare păcat săvârșit de statul comunist, a fost păcatul crimei împotriva oamenilor inteligenți pasionați de cunoașterea binelui și răului, recte a oamenilor de Spirit.                                                                                                                                      Ioan Petru Culianu, un mare  inteligent  român, discipolul lui Mircea Eliade, evadat din raiul proștilor în 1972, a fost  asasinat de un prost român., la 21 mai 1991, în WC-ul Universității din SUA, unde era profesor  la Chicago Divinity School, instituție a Universității din Chicago,  din rândul „inteligenților  prostiei” o unealtă a KGB-ului, cum  a numit securitatea comunistă Ioan Petru Culianu și  cred eu, motivul pentru care a  fost asasinat.                                                                                                                                Comunismul a fost triumful omului prost, distructiv , a omului devenit satană asupra omului devenit dumnezeu creator, cum spun înțelepții evrei care au scris Biblia, „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând Binele și Răul.” ( Geneza 3, 21).   Deci , prin cunoaștere și creativitate omul devine ca Dumnezeu.  Prostul, ignorantul judecă lumea în logica binară - alb și negru, incapabil a decela binele de rău, crede fanatic că binele e rău și răul e bine e omul-satană. Comunismul a fost triumful omului  satana asupra lui  omului dumnezeu, omul cunoașterii binelui și răului,  cum bine au remarcat  înțelepții evrei.          Cunoașterea  realității de dincolo de aparențe, îl face pe  om să devină ca  Dumnezeu.     Prostul  nu poate decela binele de rău.   Așa a ajuns să conducă România  în comunism  o   proastă  „savantă de renume modial” cu patru clase  și un cizmar,  un genial imbecil. Cel mai mare noroc al românilor  fericiși săraci cu duhul a fost comunismul. Românii spun, când calci pe un kkt  ai noroc. De aceea, cred că  Paul  Goma a  numit comunismul „o latrină”.                                                                                       Dumnezeule  mare, ce mare noroc au avut românii călcând triumfalist în latrina iudeo-bolșevică. Marea sincopă comunistă, impusă cu armata roșie, numită „eliberatoare” de comuniști,  în realitate  prădătoare timp de  aproape o jumătate de veac, prin crearea, cu forța criminală, a unei lumi, după chipul și asemănarea Dumnezeului iudeo-bolșevic stalinist criminalul Stalin  au degenerat ADN-ul mioritic cum l-au degenerat pe  al rușilor   inteligenți  și a pe tuturor  inteligenților din  țărilor  din estul Europei, aflate sub Cortina de fier stalinistă.