„Chiar dacă România e condusă cu mână de #fier de #liberalul Ione IC Brătianu, poreclit „dictatorul” scrie Tatiana Niculescu, în excelnta sa carte Seducătorul domn Nae - Viața lui Nae Ionescu, „perspectiva iminentei dispariții regelui (Ferdinand) neliniștește pe toată lumea. #Partidele politce caută $soluții pentru îndepărtarea de la #putere a liberalilor.”
Filosofie şi literatură
Scriu filosofiei şi literatură (eseuri, povestiri, nuvele, poezie, haiku şi haibun)
Faceți căutări pe acest blog
vineri, 27 martie 2026
Oare istoria noastră se repetă?...
luni, 23 martie 2026
Un #român fericit
O mare bucurie sunt pentru Ion
#animalele din ogradă, vacile fătate
și vițeii
jucându-se ca niște plozi,
gospodăria plină
îl fac fericit,
la fel ca nevasta
când i-a umplut casa cu copii…
…………………………….
acum s-au zburătăcit
la câștig prin UE – în Spania, în Italia
în Germania , Anglia …
a plecat și nevasta lui Ion în Germania
invidioși vecinii strigă la Ion, râzând sardonic,
„o să-ți aducă nevasta, acasă, un nemțișor!”
Ion nu-i ia în seamă,
își duce mai departe
singurătatea;
muncește din noapte, în #noapte
nu are timp de drame existențiale
nici de sfâșieri ale vieții…,
el are încredere în femeia lui.
Nevasta îi trimete bani
să cumpere case și pământ la copii
pentru când se vor întoarce
la vatra strămoșească!
Nu bea, nu fumează, nu visează...
#cai verzi pe pereți albi
muncește!…
și se bucură că vacile
n-au rămas sterpe
și vițeii se joacă, în ogradă
e curtea plină de #păsări .
Ion îi scarpină când pe unul pe altul
„și să vezi cum stau spurcăciunile…, zice el, siderat,
ca niște copii la mângâiat.”
……………………………….
#animalele nu știu
de sfâșierile lui interioare
(și cine știe ce-i în mintea și sufletul lui de țăran!)
nu se întristează, nu se bucură,
cum se bucură Ion,
când vede ograda plină de animale
uită de toate necazurile, de toate durerile ...
și se preface într-un român #fericit!
#Autor ; Vasile Anton Ieșeanu
sâmbătă, 21 martie 2026
Comunismul ateu l-a ucis pe Dumnezeu
....și a creat hashtag#Iadul de lux pe pământ!
Marxismul, în speță comunismul sovietic, avea obsesia iubirii mortale – devotamentul, abnegația și servitutea față de dictatorul-dumnezeu, până la sacrificiul de sine. Ambele ideologii au practicat cu o nemiloasă și absurdă impunitate hashtag#hoția, ca politică de stat. Confiscările abuzive, hashtag#furturile comise de naziști asupra averilor evreilor și a comuniștilor comise asupra bogaților, sub imperativul marxist al egalității, au generat drame și tragedii fără precedent. Dar nu-i așa, pentru noi, cei care nu am cunoscut hashtag#infernul comunist, au fost reale, pentru ceilalți doar iluzii, cum afirma Constantin Dram.
„Iadul, afirmă Sartre, sunt ceilalți.” El s-a dezis, mai apoi, afirmând că s-a referit la relațiile cu ceilalți. Odată deformate relațiile, ceilalți devin iadul. Cugetarea lui Sartre este eronată chiar și dacă acceptăm explicațiile sale ulterioare a relațiilor interumane. Relațiile deformate cu un individ, care depind de recunoașterea celorlalți, se pot ameliora, se pot chiar metamorfoza în bine, în admirație, în prietenie. Privită însă din alt unghi, cugetarea lui Sartre e cât se poate de veridică cu condiția să identificăm în ceilalți, nu posibili adversari ci societatea în care viețuim. Să nu mai aruncăm pisica în altă curte! Adevăratul iad e hashtag#societatea umană, chiar dacă e un iad de lux. Raiul e natura. Când au fost alungați din rai, adică au ieșit din inocența copilăriei umane, Adam și Eva au ajuns direct în iad, chiar dacă într-un iad de lux. Infernul a început odată cu constituirea societății cultural-umane. Atunci, în acel loc, s-a produs și primul lucru înfiorător: Cain l-a ucis pe Abel. Pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, iadul a devenit tot mai înfiorător, chiar dacă ne oferă luxul și confortul pe care raiul naturii nu ni-l poate oferi.
Extremismul ideologic, cu absurda luptă de clasă, conduce inerent la infern. Cred că mai apropiat de definirea infernului este Borges. Scriitorul argentinian a definit infernul, nu ca un loc înfiorător, ci drept locul unde se petrec lucruri înfiorătoare. Lucrurile rele se leagă între ele, la fel cum se leagă lucrurile bune într-un ansamblu unitar. Există, fără îndoială, o compatibilitate a răului, așa cum există o compatibilitate a binelui.
Activarea forțelor extremiste, fasciste și comuniste, în Europa secolului al XX-lea, a generat a doua mare conflagrație a lumii. Societatea umană este un iad, dar e adevărat că, pe măsura tehnologizării, iadul devine tot mai luxos. Suntem liberi, dar libertatea noastră e captivă în acest iad de lux. La orizontul roșu sau cenușiu se profilează fiara extremistă. E gata să reînvie. Este posibil un la treilea război mondial?! Noi, cei din est, abia am gustat puțin din libertatea… iadului de lux. Când ne vom trezi din beția libertății, ne vom trezi în infernul războiului.
joi, 19 martie 2026
De ce , libertatea, în democrație, e o grea povară pentru români
Democrația oferă cele mai multe șanse individului uman să aleagă singur calea care îl face fericit. Dar libertatea în Democrației e o grea povară pentru individul uman educat în turma comunistă. Căci libertatea individuală înseamnă a-ți gândi propria existență, a fi responsabil și creativ, înseamnă a te autoguverna, independent și autonom, a-ți fi propriul tău stăpân! Să nu devii sclavul nimănui, al vreunui lider narcisic pervers, nici măcar sclavul tău, din anxietate, snobism, cu atât mai puțin al propriilor tale vicii. Libertatea, în democrație, o grea povară pentru români După revoluția anticeaușistă și ieșirea de sub Cortina de fier, societatea română în ansamblu a decăzut în cele mai oribile vicii: alcoolism, consum de droguri, prostituție, vânzare de copii pentru băncile de organe, escrocherii gen Caritas, familii dezorganizate, copii aruncați pe drumuri de părinți iresponsabili, ascensiunea clanurilor mafiote concomitent cu ascensiunea la puterea politică a foștilor nomenclaturiști și securiști prădători ai propriului popor. Atunci, în comunismul ceaușist triumfalist, românii învățau și munceau pentru nomenclatură! Acum fiecare pentru sine, după capabilitate. Dar acum la învățătură suntem coada UE și din păcate efectul de turmă a comunismului și-a pus amprenta în ADN-ul românilor. Și evident s-au imprimat în ADN și viciile din perioada tranziției, lenea și incapacitatea românului de a fi om autonom. De aceea pentru mulți români educați în morala fariseica a eticii și echității socialiste, la nici un an după fuga lașă a dictatorilor criminali, acest monstrul dublu „tovarășa” și „tovarășul”, libertatea a devenit o grea povară.ibertatea, în democrație, a devenit o grea povară pentru românii educați să trăiască în turma comunistă, să fie sclavii nomenclaturii și să se ocupe de mica hoție, la locul de muncă. Individualitate înseamnă muncă asiduă, competiție și creativitate pentru sine. Or , românii sunt corigenți la munca asiduă, la competitivitate și creativitate! Cu excepția sportului, dar și în sport a început decăderea. Lenea e cucoană mare la români, așa că în loc să-și fie lor stăpâni preferă sclavia și așteaptă învierea lui Ceaușescu - a unui dictator „salvator” care să le dea benzină cu un leu litrul.




