Când amenințarea nucleară provoacă paranoia socială!

Decât în împărăţia lui Hades, mai bine porcar... Decât în #împărăția lui Dumnezeu, mai bine #lacheu...

Este omul „o specie a răului”, pe această #planetă, cum susțin #filozofii antinatalismului și din această perspectivă toți mizantropii, îndeosebi , Mișcarea Voluntară pentru Extincția Umană (VHEMT), efilismul (o ideologie care pledează pentru promortalismul extrem și extincția forțată) și antinatalismul în sine îi doresc dispariția? În cartea lui Vasile Antom - Cum să scriu un eseu... am anaalizat cum e mai bine? Să trăim sau să murim - să dispărem ca specie! ,,Dacă moartea  e sfârşitul neechivoc şi definitiv al existenţei, se pune întrebarea dacă e un lucru rău să mori’’?   Thomas Negel
 
Din confesiunile soției mele Maria: 
,,Cred că aveam vreo şapte ani, eram, dacă îmi aduc bine aminte, în clasa întâi când am conştientizat moartea. Nu mai ştiu de unde îmi venise ideea asta. Poate am văzut vreo înmormântare, poate am discutat cu vreo colegă căreia îi murise mama…, poate am visat, poate am avut un coşmar… . Nu-mi amintesc cu precizie. Ce îmi amintesc este faptul că m-a obsedat o săptămână de zile. Îmi ziceam: dacă tot murim ce rost mai are să trăim? Cu trecerea timpului am uitat treptat de această obsesie a morții”                                                                             La o vârstă un pic mai mare, la zece ani, filosoful spaniol Fernando Savater, la fel ca soția mea Maria, în una din angoasele copilăriei, conştientizează şi el moartea ,, şi eu o să mor’’. Dacă Maria a conştientizat-o, la doar şapte ani, e încă o dovadă că fetele se maturizează, cu cel puţin trei ani, înaintea băieţilor. Conştientizarea propriei morţi, spune filosoful spaniol, ,,a fost momentul în care, în sfârşit, am început să gândesc’’. Certitudinea personală a morţii, afirmă în continuare Fernando Savater ,,ne umanizează, ne transformă în oameni adevăraţi, în muritori’’ (Fernando Savater - Întrebările vieţii, Ed. Arc, Bucureşti, 2000, p.27).
Plotin a realizat această conştientizare, la vârsta de opt ani, când mergea la dascălul lui de gramatică: ,,se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă;dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău,i s-a făcut ruşine şi a renunţat’’(Pierre Hadot - Plotin sau simplitatea privirii, p. 142). #amenințarea; #nucleară; #paranoia; #moartea