Principalele trei amenințări la adresa securității societății românești

         

           1) Extremismul politic criminal și distructiv; dictatura unui lider„salvator” pentru popor. Două exemple din istoria nefastă a Românie ar trebui să ne „ deștepte” : Carol al II- lea și dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.                                            2) Imperiul RasPutin și sabotarea României prin idioți utili imperiului (spioni infiltrați în partide și agenți de influență din mass-media românească)                                              3)  Corupția  generalizată,  ploconirea politicienilor  români la Înalte Porți,, lipsa de demnitate națională. și incapacitatea de a crea Multinaționale românești, cum spre exemplu a creat imediat după căderea comunismului, Ungaria , conform modelului occidental, două  multinaționale cu care   au invadat economic România.   Cele două multinaționale istorice și de mari dimensiuni din Ungaria care au o prezență masivă și o influență economică majoră în România sunt MOL Group (în sectorul energetic și al carburanților) și OTP Bank (în sectorul bancar, deși aceasta din urmă a finalizat retragerea de pe piața românească prin vânzarea subsidiarei sale către BancaPe lângă acestea, sintagma de „expansiune” sau „invazie economică” discretă din ultimii ani face referire la alte companii maghiare puternice, susținute direct sau indirect de la Budapesta, care au preluat afaceri de top din România: [1, 2]

MVM Group: Gigantul energetic de stat din Ungaria, care s-a extins puternic pe piața de energie din România și a negociat preluarea diviziilor locale de furnizare. [1, 2]
Wizz Air: Compania aeriană low-cost care a devenit cel mai mare operator de transport aerian de pasageri din România. [1, 2]
Grupul Bonafarm: Controlat de miliardarul maghiar Sándor Csányi, grup care a preluat integral compania FrieslandCampina România, devenind proprietarul celebrului brand de lactate Napolact. [1, 2]
Gedeon Richter: Companie farmaceutică cu o prezență solidă în producția și distribuția de medicamente din România

  Extinderea capitalului maghiar în România pe segmentele imobiliar (real estate) și agricol a urmat o strategie bine definită în ultimii ani: achiziții comerciale masive pe de o parte și achiziții de patrimoniu sau terenuri agricole (unele susținute indirect de fonduri guvernamentale de la Budapesta) pe de altă parte.  1. Tranzacțiile Imobiliare: Birouri, Retail și Clădiri Istorice  Investitorii maghiari controlează un portofoliu imobiliar masiv în România, evaluat la aproximativ 370 - 400 de milioane de euro, însumând peste 200.000 de metri pătrați de spații comerciale și de birouri. Această prezență se împarte în două mari direcții:  A. Segmentul Comercial și Rezidențial (Marii Jucători)  • Indotek Group: Fondul de investiții controlat de Dániel Jellinek (unul dintre cei mai bogați oameni din Ungaria) a cumpărat active majore în București și în țară. Printre acestea se numără clădirea de birouri Hermes Business Campus din Capitală (cumpărată de la Atenor) și centrul comercial Plaza M din Târgu Mureș. • Gránit Asset Management & Adventum: Fonduri maghiare care au acumulat clădiri de birouri de clasa A și spații de retail, manifestând un interes sporit pentru randamentele imobiliare din România. Un exemplu notabil în București este complexul de birouri Equilibrium (dezvoltat de Skanska), parțial preluat în portofolii cu capital ungar. • Cordia (parte a Futureal Group): Controlat de frații Futó, grupul a investit masiv în proiecte rezidențiale majore în București (de exemplu, ansamblul Parcului20). • KÉSZ Group: Un gigant ungar din construcții care s-a extins puternic pe dezvoltări rezidențiale și logistice proprii în România.  B. Achizițiile de Clădiri Istorice (Axa Politică/Patrimoniu)  O componentă controversată a fost reprezentată de achizițiile realizate prin vehicule de investiții (precum fondul Manevi ZRT sau companii legate de oficiali de la Budapesta). Guvernul Ungariei a finanțat indirect preluarea a zeci de clădiri de patrimoniu din Transilvania. Printre imobilele achiziționate se numără: • Hotelul Coroana (Corona) din Sighetul Marmației. • Fosta Primărie din Carei. • Hotelul Dacia din Satu Mare.  2. Achizițiile din Agricultură și Terenuri Agricole  În sectorul agricol, miza este dublă: securizarea de rezerve de pământ fertil (mult mai ieftin în România decât în Europa de Vest) și integrarea verticală a producției agroalimentare.  A. Achiziții de Mari Exploatații Agricole  • Talentis Agro (Lőrinc Mészáros): Lőrinc Mészáros, considerat cel mai bogat om din Ungaria și un apropiat de top al premierului Viktor Orbán, a intrat puternic pe piața din România prin holdingul său agricol. Talentis Agro a cumpărat integral compania Farmland Development SRL (achiziționată de la proprietari olandezi pentru circa 8,35 milioane de euro). Prin această tranzacție, Mészáros a preluat direct 1.290 de hectare de teren agricol compact și fertil în vestul României (sudul județului Bihor și nordul județului Arad, în zone precum Zerind, Chișineu-Criș, Mișca).  B. Fondurile Publice/Private de la Budapesta pentru Terenuri  Guvernul Ungariei a aprobat strategii economice care includ crearea unor fonduri de capital privat (gestionate de entități precum Eximbank Ungaria) dedicate explicit achiziției de terenuri arabile în statele vecine. Scopul declarat de Budapesta este asigurarea unei baze sustenabile de materie primă pentru industria alimentară maghiară. Deși unele inițiative de achiziție directă prin structuri de stat au fost modificate în urma presiunilor diplomatice sau juridice, achizițiile continuă prin firme private paravan.  C. Integrarea cu Industria Alimentară: Cazul Bonafarm (Napolact)  Tranzacția prin care grupul maghiar Bonafarm (deținut de Sándor Csányi, șeful OTP și cel mai mare latifundiar din Ungaria) preia operațiunile FrieslandCampina în România reprezintă piesa centrală a acestei strategii. Preluarea brandului Napolact și a fabricilor din Cluj și Târgu Mureș înseamnă că o uriașă rețea de colectare a laptelui de la fermierii români trece sub control maghiar, integrându-se direct cu interesele agricole ale grupului dincolo de graniță.

În România nu există o cifră oficială fixă privind numărul exact de oligarhi ruși care dețin companii, însă analizele economice și jurnaliștii de investigație indică un nucleu de aproximativ 5-6 mari oligarhi ruși din cercul restrâns al Kremlinului care controlează sau au controlat platforme industriale și multinaționale majore. [1, 2, 3]

La nivel extins, în România sunt înregistrate peste 1.000 de firme active cu acționariat rusesc (afaceri mici și mijlocii în domenii precum IT sau comerț), însă marea masă a capitalului este concentrată în rețelele controlate de magnații ruși din energie și metalurgie. [1, 2]

Principalele multinaționale și rețele de afaceri din România asociate direct cu oligarhii ruși includ:

1. Sectorul Petrolier și Energetic

Vagit Alekperov (Lukoil): Este cea mai mare prezență rusească din România. Controlată istoric prin intermediul gigantului Lukoil, rețeaua cuprinde rafinăria Petrotel Lukoil din Ploiești, o rețea de aproximativ 300-314 stații de carburanți și parcuri eoliene (prin Land Power). [1, 2, 3]
Gazprom (prin filiala sârbă NIS Petrol): Deține zeci de benzinării pe teritoriul României și s-a implicat în activități de explorare de hidrocarburi. [1]

2. Metalurgie și Siderurgie

Dmitri Pumpianski (Grupul TMK): A controlat combinatele producătoare de țevi industriale TMK Artrom Slatina și TMK Reșița (redenumite ulterior Artrom Steel Tubes după restructurări și management separat, în încercarea de a evita blocajele generate de sancțiunile europene care l-au vizat pe oligarh). [1, 2]
Vitali Macițki (Alro Slatina): Prin intermediul grupului Vimetco, acesta controlează Alro Slatina, cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală și de Est. [1, 2]
Igor Ziuzin (Grupul Mechel): În trecut, trustul său a achiziționat gigantul metalurgic românesc (cu combinate la Târgoviște, Câmpia Turzii, Buzău, Brăila). Deși activele au fost vândute ulterior pe sume modice după intrarea în insolvență, amprenta economică a fost majoră. [1]

3. Construcții și Infrastructură

Oleg Deripaska (Strabag): Unul dintre cei mai cunoscuți oligarhi apropiați de Kremlin, Deripaska a deținut o participație semnificativă (peste 24-27%) în trustul austriac de construcții Strabag, corporație care execută lucrări majore de infrastructură rutieră și autostrăzi în România. 

4. Alte sectoare (Farma și Sănătate)

Andrei Kosogov: Asociat cu structurile grupului Alfa, este indicat de mass-media ca fiind conectat cu holdinguri care controlează lideri din piața românească de suplimente alimentare, cum este compania Sun Wave Pharma. [1]

Multe dintre aceste companii au generat de-a lungul timpului cifre de afaceri cumulate de miliarde de euro, fiind supuse monitorizării stricte sau blocării parțiale a activelor de către ANAF în contextul sancțiunilor internaționale

Paris is burning! Is history repeating itself?

„Parisul arde în valuri, furtuna se scaldă în el...” — din celebra poezie „Împărat și proletar” de Mihai Eminescu, publicată în 1874. Parisul arde cam în același fel și în 2026... Se repetă istoria?

Arde Parisul! Oare istoria se repetă?

„Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă...” celebrul poem „Împărat și proletar” al lui Mihai Eminescu, publicat în 1874. La fel arde Parisul în 2026...

Oare istoria se repetă?

La plăcinte înainte! La război, înapoi!

 

Recomandare pentru politicienii României

 

               Citiți cartea deputatului, primar francez, André Santini! După căderea comunismului, fiind un pătimaș căutător de aur - Adevărul, după marea și gogonata minciună comunistă, am cumpărat cartea lui André Santini- „Acești imbecili care ne guvernează. Manual lucid și autocritic pentru uzul oamenilor politici.” Credeam că politicienii imbecilii prădători au fost doar în RSR (România comunistă),dar, după cum ne spune deputatul francez sunt peste tot în această lume. Dar, dacă în democrațiile depline, „acești imbecili care ne guvernează” au fost treptat eliminați prin vot democratic, ca de pildă în Republica Cehia, în România cu o democrație deficitară, acești politicieni imbecili prădători ai propriului popor, care ne guvernează „democratic” s-au înmulțit exponențial. Dacă facem o analiză comparativă economică, socială și politică, între România care a ieșit de sub Cortina e fier a Marelui Prădător de la răsărit, URSS-ul gorbaciovist, printr-o Revoluție sângeroasă  în care  ne-au aruncat genialul imbecil  și „savanta” lui cu patru clase primare  și Republica Cehia, prin „Revoluția de catifea”, vom descoperi cât   de egoiști și non-cooperați pentru binele comun suntem noi românii! Cum cehii au ales calea de mijloc a rațiunii  și a de democrației și noi românii oscilăm între extremele politice care pot reînvia fiara extremistă și „necrofilia ideologică”,  cum ne spune psihologul evreu american  Erich Fromm.