Priviri liminare: Camil Petrescu - Patul lui Procust

Dacă ar fi să gândesc  despre  Camil Petrescu,   nu cu mintea mea românească ,   subiectivă, ci  cu mintea unuia  din membrii  juriul  Academiei  suedeze, aș propune fără  nicio reținere   romanul  lui Camil Petrescu – Patul lui Procust pentru  premiul Nobel  pentru literatură. 

Nu mai spun că, primul pe lista creatorilor  de literatură  români care ar fi trebuit onorați  cu premiul Nobel,  ar fi   Mihai  Eminescu, al doilea I. L.   Caragiale,    al treilea,  fără  îndoială,  Mihai Sadoveanu ,  al patrulea Liviu Rebreanu,    iar al cincilea corifeu, fără  rezerve,  Camil Petrescu.    

                                                                                                                              

  Șirul  scriitorilor    români, premiați de mine  cu   Nobel  pentru literatură, ar continua  cu  Tudor  Arghezi,    Titus Popovici,  Eugen Barbu,  Marin Preda, Nechita Stănescu.  De ce li s-a răpit  măcar unora dintre literații  români    această  șansă?  Sau,  pusă altfel întrebarea, de  ce scriitorii  români nu au nicio șansă la Premiul Nobel?                                                               

  Acum  există   o  comunitatea  română  destul de  numeroasă   în  Malmö și sper că  academicienii  suedezii se vor apleca să-i citească  și pe scriitorii români, cărora  să le acorde o șansă   egală cu a vesticilor.  

 Următorul pe lista candidaților   mă angajez să  fiu eu, dar   până se   va decide  Academia  Suedeză să acorde,   unui  literat  român, Premiul Nobel,  voi fi oale și  ulcele.                                                              

 Patul lui Procust  al lui Camil Petrescu poate fi așezat,  la  o analiză  a aceluiași  juriu  al  Academiei suedeze,  alături de marile romane de dragoste Anna Karenina al  lui Lev Tolstoi,   Madame Bovary   al lui   Gustave  Flaubert, Lolita al lui Vladimir  Nabokov și a mai recentului    premiant Nobel(2006)  turcul   Orhan Pamuk  cu Muzeul  Inocenței.

  În motivația juriului ar trebui să scrie astfel: „ca recunoaștere a nobilei și  inteligentei   creativități literare, distingându-se   întru totul  prin  delicatețea spiritului,  originalitatea ideilor și construcția   proprie  novatoare, Camil Petrescu fiind   un adevărat pionier, deschizător  de  drumuri noi,  în literatura română  și universală. În scrierile sale prezintă sufletul   românesc  în  aspectele sale esențiale. ”

                                                                                               

 Premiul  Nobel  pentru  literații români nu există. Să fim noi  marginalizații  est-eticii Europei  care nu au acces   în  elita  vest  europeană? George Emil Palade ar mai fi primit premiul  Nobel dacă  nu emigra în   SUA ?    Dar  Hertha Mühler, dacă nu emigra în Germania, dacă nu scria în germană, ci în română,  ar mai   fost   premiată  cu   Nobel,   în  2009, de Academia Suedeză? 

 Pentru   Patul lui  Procust,   Camil Petrescu  ar fi meritat  un vot unanim   al Academiei Suedeze , dar  ca român  nu a avut nicio șansă la premiul Nobel .                

 În cartea cu   premianții Nobel pentru literatură, am  găsit o sumedenie de autori premiați  Nobel   a căror  opere n-au trecut granițele naționale  și care  au fost  uitați și de către conaționali lor.                                                                                                                

 Analizând  scrierile premianților  Nobel,  prim metoda comparativă,  am ajuns la concluzia că  din păcate  creația  literară  românească  în general  este mult   marginalizată. 

Noi importăm multă, foarte multă literatură din vest, dar  exportăm foarte puțină.  Vest   europenii  fac din creația literară o marfă, noi  un crez.                                                             

 Marginalizarea începe cu refuzul creației spirituale a țărilor est-etice. Cu certitudine  Constantin Noica  avea dreptate  când vorbea despre  trădarea  de către vest europeni   a marilor valori -    cu  absurdul, nonsensul  și cinismul lor.

 Personajele  principale  din  romanul  Patul  lui Procust :   Ladima – un  credincios idealist  al  adevărului , al  iubirii   și dreptății  sociale,   un  Fred Vasilescu  - tânăr bogat care refuză iubirea spre a nu-și pierde libertatea  de mascul,  doamna X  -  o femeie    devotată iubirii   pure până la îmbolnăvire, Nae  Gheorghidiu  -   politicianul  corupt,   cinic  până la sadism,  un butoi de osânză și mocirlă,   Emilia  - o semi-prostituată –actriță  închipuită,   precum și cele secundare, prietenii   lui Ladima ca  Cibănoiu  înclinat spre teozofie, Penciulescu și Bulgăran   -   atei, materialiști, cinici  și grobieni  sunt  emblematice fiind identificate în real în  arealul   mioritic. Sunt  caractere  bine  creionate,  cu  o  mână de maestru de Camil  Petrescu.

 Patul lui Procust nu este, cum  mulți sunt înclinați  a crede  un pat  în care,  Emilia,  o semi-prostituată, face sex cu Fred Vasilescu, ci   este o surprinzătoare și inteligentă  radiografie   a societății românești,   mereu  amăgită  prin   întunecarea gândului și a vederii, cum spune  Camil Petrescu,  pervertită  de  standardelor  imorale, ale  unui  Pat al lui Procust,  impuse de  clasa  politică, renunțând,  sub presiunea și persuasiunea  aleșilor,  la  bunul simț   și discernământul moral.  Cine  nu se aliniază  standardelor  imorale  ale Patului  este scos din social  și nu mai are  decât  o singură    alternativă - suicidul  la care recurge Ladima și Fred  Vasilescu.                                                                                                               

 Personajele romanului   reconstituie   în mic  societatea românească interbelică, cu nimic diferită de ceea de azi, societate  care  se aliniază standardelor   imorale   impuse   de  o clasă politică lacomă și perfidă  pe care  socialul   o imită  cu o  inconștientă lipsă de luciditate,  legitimând astfel   impostura  și hoția  în  principalele  și fundamentalele  instituții  ale statului român  - administrație,  justiție,  cultură.                                                                                

                                                                                                                                            

 A fi  un om de litere  în România contemporană   înseamnă  a fi un  ilustru  necunoscut.  Cum să   pătrunzi  dincolo de granițe, când  preocuparea  celor    care patronează ICR –ul , în speță  al lui Patapievici  a fost aceea de a promova mediocritățile de gașcă sau  platitudinile aurite de profitori  ignari. Vest europenii astfel ne percep – drept creatori de spirit mediocri.                            

 Mai  anxios și mai frust, Zaharia  Stancu  exprima această  deziluzie mioritică   prin   unul din personajele din Pădurea nebună: „ În țara asta nimeni nu are nevoie de scriitori. Mai  bine căcănar decât scriitor…” Prea sceptic și prea cătrănit  personajul lui  Zaharia Stancu. În țara asta mai sunt  totuși  și oameni care  citesc.                                                                                     

 Camil  Petrescu se naște  pe 9 aprilie 1894, ca fiu al  lui Camil Petrescu, decedat înainte de  ase naște  și al Anei( fostă Cheler) de profesie croitoreasă. „Scund, cu ochii de un albastru  pronunțat, spune Virgil Carianopol, Camil Petrescu nu vedea  în trecere, aproape nimic din cele ce se petreceau  în afara lui.”                                                                                                             Copilul, rămas fără  tată,   este crescut de   familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu din Obor. Nici romanul  Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război,   nici  Patul lui Procust  nu  sunt   tributare  modelului proustian,  decât  doar  sub aspectul  metodei psihanalitice. 

 Romanele lui Camil Petrescu   nu se lase citite doar odată, ca o  aventură cu o femeie de o noapte, ci  te recheamă,  ca o femeie frumoasă,  cu  magia   lor,  să le recitești mereu.  Scriitorul  spune că literatura trebuie să se sincronizeze cu filozofia și știința ei,  teză pe care  o  îmbrățișez  cu toată  inima, cu tot  cugetul și iubirea mea.                      

 Piesele de teatru  -   Jocul Ielelor,  Suflete tari,   Danton, rămân cele mai strălucite pagini  ale dramaturgiei  românești, adevărate aventuri în lumea ideilor.                        

 Danton, una din  piesele  cel mai greu  de jucat,  va fi pus în scenă   la inițiativa  actorului  Radu Beligan, director al  Naționalului, și  efortul  actorilor.  Problematica răscolitoare a  pieselor de teatru  rămâne mereu actuală.  Asta pentru că   scrierile lui Camil Petrescu sunt dragoste în stare pură.                               

                         Vasile Anton Ieșeanu, 23  martie 2013, Iași  

Școala de bune maniere literare

Muzeul Literaturii Române Iași deschide

Școala de bune maniere literare

 - primii „profesori” sunt Emil Brumaru, Viorel Ilișoi, Oltița Cîntec, Dan Doboș, Lucian Dan Teodorovici și JUP (Lucian Amarii) - 

Proiect coordonat de Dan Lungu și Cătălin-Mihai Ștefan

Muzeul Literaturii Române Iași, în colaborare cu revista Zona Literară, te invită la o cu totul altfel de școală: în lunile aprilie și mai ne ascuțim simțul artistic la „Școala de Bune Maniere Literare”! Programul e flexibil, iar cursurile interesante: scriere creativă și benzi desenate. Ai la dispoziție 6 cursuri, fiecare de 2 ore jumătate, pentru a-ți descoperi și șlefui talentul. Nu oricum, ci în preajma și sub îndrumarea unor profesioniști.

Emil Brumaru te va stimula să te exprimi și să te joci la „cursul” de poezie, vei afla din secretele reportajului și din subtilitățile stilului jurnalistic de la Viorel Ilișoi, Oltița Cîntec te va familiariza cu textul dramatic, cu Dan Doboș vei ajunge în lumea Science Fiction și Fantasy, Lucian Dan Teodorovici te va convinge că propria ta viață bate filmul la întâlniri despre scenariul de film, iar JUP (Lucian Amarii) te va introduce în lumea fascinantă a benzilor desenate. Rezultatele personale obținute în urma cursurilor și considerate interesante vor fi promovare în mediile literar-artistice.

Oferta este tentantă! Cu 350 lei (dacă ești angajat) sau 250 lei (elev/student), poți să obții un loc la Școala de bune maniere literare, la unul dintre cele șase domenii. Nu există limită de vârstă, dar numărul locurilor este limitat.

Pentru cei cărora situația financiară nu le permite această taxă, avem o surpriză: există câte un loc gratuit la fiecare dintre secțiuni. Condiția este ca portofoliul de lucrări personale să convingă titularul cursului.

Se simte entuziasmul tău, vrei să faci parte din prima promoție! Ești rugat să ai „puțintică răbdare”, vorba lui Caragiale și să îți pregătești CV-ul și o scrisoare de intenție. Dacă vrei să obții unul din locurile gratuite, mai trebuie să adaugi și o creație proprie (text scris sau desen) - în funcție de interesul tău. Trimite-le la adresa de email scrierecreativalamuzeu@yahoo.com sau la Muzeul Literaturii Române Iași, Str. Vasile Pogor, Nr.4, până pe data de 4 aprilie, specificând secțiunea la care dorești să te înscrii (poezie, reportaj, text dramatic, Science Fiction și Fantasy, scenariu de film, benzi desenate). Să fie cu noroc!

Pentru mai multe detalii, poți suna la 0232213210, iar noutățile despre proiect vor putea fi urmărite lawww.muzeulliteraturiiiasi.ro și pe pagina sa de Facebook http://www.facebook.com/pages/Scoala-de-bune-maniere-literare/301772346614984?fref=ts

„Cursurile de scriere creativă şi de benzi desenate se numărau printre proiectele prioritare din planul meu de management, în calitate de director al Muzeului Literaturii Române din Iaşi. Mă bucur că am reuşit să-l lansez, cu o echipă aşa de grozavă. Sper să se întâmple la fel şi cu rezidenţele pentru scriitori, traducători şi mediatori culturali. Dacă nu mă înşel, MLR Iaşi este prima instituţie publică românească de cultură care organizează astfel de cursuri. Visez ca în câţiva ani MLR Iaşi să dea imaginea de instituţie prăfuită şi provincială pe cea de promotor al înnoirii şi schimbării.” (Dan LUNGU)

„Vom vorbi despre poezie... Vom face exerciţii de creativitate... Ne vom juca... Totul va fi spontan, fiindcă altfel nu se poate” (Emil BRUMARU)

„Teatrul nu e literatură! Vino să afli de ce.” (Oltiţa CÎNTEC)

„Literatura science fiction și cea fantasy sunt percepute la noi ca fiind destinate copiilor și tineretului deși în lumea largă constituie marea masă a lecturilor tuturor vîrstelor. Vă invit să descoperim împreună mecanismele scrierii unei literaturi care îmbină explozia de fantezie cu rigorile unui canon și care se încadrează în categoria divertismentului scris fără a se feri să pună probleme filozofice și etice.” (Dan DOBOŞ)

„Oricine poate scrie un reportaj dacă vrea. Eu voi spune câte ceva despre cum se scrie un reportaj dacă trebuie. Şi mai ales despre cum nu se scrie.” (Viorel ILIŞOI)

„Banda desenată e un domeniu aflat la intersecţia dintre arta grafică, arta cinematografică şi literatură, iar deprinderea acestui meşteşug îţi poate deschide calea catre mijloace de expresie nebănuite şi miraculoase.” (JUP)

„Dacă literatura îţi oferă o imensă libertate a imaginaţiei, în cadrul căreia trebuie să înveţi să-ţi creezi şi să-ţi asumi regulile, scenaristica e un mod de a-ţi pune imaginaţia pe o tablă de şah: poţi ajunge şi aici la lovituri de maestru, dar numai respectînd cadrul oferit. E doar unul din motivele pentru care cred că sînt necesare cît mai multe iniţiative de genul acestui curs de creative writing.” (Lucian Dan TEODOROVICI)

  

Vasile Anton  Ieșeanu, 12 martie 2013, Iași

  

Debutând în lumea culturală a Iașului

      

          În data  de  6 martie  2013,  cu prilejul Târgului  internațional de carte Librex 2013, aș putea spune  că  am   debutat  practic în lumea culturală a Iașului, participând  cu  acest   prilej   la   lansarea  cărții    -   Cum să scriu un eseu…   La intrare ne-au întâmpinat două muze:  muza albastră - a poeziei și muza  verde - a prozei. 

                                                                                                      

    La deschiderea  târgului  a luat cuvântul   organizatorul,  președintele  dr. ec. Petru Radu,

 apoi   Gheorghe Nechita  primarul Iașului,  

 Cristian  Adomniței  președintele Consiliului județean Iași,

  -  scriitorul Ioan Holban,  președintele  juriului 

și Cassian Maria  Spiridon,  președintele  Uniunii scriitorilor, filiala Iași 

 care au vorbit despre aspirațiile legitime  ale Iașului la titlul de Capitală Culturală  Europeană.                                                       

              Cu acest prilej   cultural  au fost   prezentate cărțile editate  sub egida Asociației Universul Prieteniei  președinte  -  Rodica  Rodean,   printre care  și cartea mea Cum să scriu un eseu… 

 alături  de  cărțile poetului  Emilian Marcu -  cel mai mare sonetist  contemporan  - Mirări  din alte veacuri, Suburbii  municipale,   cartea Mioarei Bahna  - Aventura lecturii, Poezia română contemporană,   și alte  cărți de   poezii  ale autoarelor Vera Crăciun, Carmen Antoaneta Marcean, Iulia Ralia Raclaru  și  a poetului  Ovidiu Raul Vasiliu.  Invitați de onoare   au fost Emilian  Marcu, zis Magicianul    și Horia Zilieru, zis Sacerdotul. Totodată  ne-au onorat cu prezența  poetul Daniel Corbu  și romancierul   Dan  Lungu.                                                                              

           Cartea  mea  Cum să scriu un eseu…  a  fost obiectiv și realist       prezentată de  poetul  Emilian Marcu 

 -   Cum să scriu  un eseu…   cuprinde un număr  de  17 eseuri  filosofice   și psihologice  -  despre  viață și  moarte  „De ce trăim,  de ce murim?”  ,  abordează  manifestările perverse  ale  erotismului  „Nevroza sau profesoara  îndrăgostită de Mircea Badea”   sau  „Cum să trăiești cu un bărbat  homosexual ( cazul prințesei  Brianna Caradja)” , pe care autorul   Vasile Anton le folosește ca  pe un laborator de psihologie și psihoterapie,   pune întrebări  de  natură   metafizică, ca de pildă „Intervine   divinitatea   în destinul lumii?” și  „Evoluează  omul spre viața  eternă?,  analizează   fenomenul  japonez în cinci eseuri   și   încheie cartea  cu viziuni surprinzătoare   asupra   filosofiei eminesciene  (Poetul  și Măiastra  și Farmecul vieții).                                                                             

         Prezentarea cărții la Librex 2013  a  fost de bun  augur.  În pofida  unei concurențe  acerbe  - 118 edituri  și 20 de importatori și distribuitori de carte, Cum să scriu un eseu… a   stârnit  interesul în rândul   poeților și   prozatorilor  prezenți la  târgul de carte. 

           Muza  mea  roșie  -   muza filosofiei mi-a fost alături   la această lansare de carte.                                

             Poetul  și romancierul Emilian Marcu  afirmă   despre -   Cum să scriu un eseu …. că   „este   o carte   extrem de interesantă. Vasile Anton  surprinde cititorul prin intuiții  filozofice, științifice,  psihologice   și chiar parapsihologice  remarcabile .”                                 

          Vasile Anton Ieșeanu, 6 martie  2013, Iași