Moto: ,,Celălalt nu trebuie să fie!’’ Alain Finkielkraut
Avertisment! Cei care au drept alibi de beton, adevărul unic şi credinţa într-o înţelegere mai profundă a realităţii noastre politice, îi rog să nu citească acest text!
În România nu poţi să critici puterea, fără ca politrucii de profesie să nu te creadă angajat în cealaltă tabără; nu poţi să ai o opinie contrară (valabilă în orice democraţie reală), fără să creadă că urmăreşti un scop; nu pot admite că nu eşti de partea cuiva, că nu urmăreşti ceva, că nu ai un scop, iar dacă le spui că, pur şi simplu, aperi un ideal moral, te cred fie nebun de legat, fi angajat mascat.
Dogmatici până la absurd ei nu cred decât în adevărul unic – acela emanat de putere. Obtuzi şi aroganţi politrucii de profesie interpretează textul fără a-l citi cu atenţie , la fel cum ascultă adevărul unic emanat de putere, fără a-l interpreta.
Ei nu judecă lumea prin prisma raţiunii şi a discernământului moral, ci doar prin starea afectivă – simpatie sau aversiune, iubire sau ură. Exemplul cel mai sugestiv în acest sens e Rareș Bogdan de la Realitatea TV. (Acest politruc îi acuză pe români că au avut neobrăzarea să voteze penali. „ Penali” cu dosare fabricate de DNA. )
Or, în relaţia cu lumea omul trebuie se judece cu mintea, adică cu raţiunea care conferă un anume grad de încredere, nu de credinţă. Cu omul rațional te poți lesne înțelege, cu dogmaticul e imposibil. Numai în relaţia cu Dumnezeu omul poate relaţiona cu inima şi îşi poate manifesta credinţa.
În relaţia cu omul puterii, individul trebuie să-şi folosească judecata nu sentimentul. Cine judecă lumea cu inima lesne devine un dogmatic fanatic. Celălalt nu trebuie să existe, trebuie desființat. Pe această judecată şi-a fundamentat zoon politikon ( animalul politic - cum bine i-a spus Aristotel că om nu-i poți spune) – pilonii dictaturii.
Vasile Anton Ieșeanu,12 august 2016, Iași















