Cuvânt liminar la o carte de poeme
Pe Nicoleta Morar am cunoscut-o pe site-ul Reţeaua literară. De la prima lectură, poezia ei m-a frapat şi mi-a atras ,în mod deosebit, atenţia . De ce? Fiindcă din toată pleiada de poezie avangardistă românească, ea refuză dianoia modernă, intenţia sau tema avangardistă uzitată până la obsesie în poetica românească - tematica pornografică sau religioasă. Intenţionând să-şi publice poemele într-un volum, Nicoleta Morar mi-a solicitat o prefaţă la cartea ei de poeme , intitulată - ,, Ştreang pentru lumină’’ . M-am simţit onorat , dar în aceeaşi măsură deosebit de responsabilizat în scrierea prefeţei la volumul ei de debut. Nu este o treabă uşoară cum şi-ar putea închipui unii, ci este o mare încercare şi o mare răspundere, fiind e vorba de destinul literar a cărţii recenzate şi implicit al autoarei. Îmi cunosc seriozitatea, îmi cunosc simţul moral , dar ca fiinţă umană, îmi cunosc şi limitele - pot fi supus erorii. Or, a săvârşi o eroare, chiar neintenţionată, în cazul unui debutant poate să-i fie fatală acestuia, fie printr-o evaluare superlativă, fie printr-o critică distructivă. Aceasta era o practică curentă în perioada de decădere a comunismului când nu mai conta valoarea artistică, ci aceea pecuniară, când se promovau non-valori sau se distrugeau valori adevărate. Al . Piru se întrecea pe sine în superlative (Panorama deceniului literar romanesc 1940-1950) , in vreme ce Eugen Barbu ,,distrugea’’ chiar pe cei consacraţi(Istoria polemică şi antologică) . O prefaţă poate avea două consecinţe , ca acelea autoironia lui Mircea Radu Iacoban, care îşi pusese pe biroul de la Editura Junimea două înscrisuri, amintind de spiritul zeflemelei junimiste :,,Loc de veci’’ şi ,,Pericol de cădere’’. Această soartă poate determina o prefaţă şi pentru autorul recenziei şi pentru debutanta în poezie. De aceea, în postură asumată mi-am constrâns la maxim responsabilitatea în această temerară încercare. Pentru a evita eroarea i-am cerut timp spre a mă documenta şi a scrie o prefaţă realistă, cât mai puţin supusă subiectivităţii şi erorii umane. Care sunt criteriile de evaluare ale unei cărţi de poezie modernă? Înainte, pe vremea lui Eminescu, ar fi fost uşor de analizat un poem în funcţie de ritm, armonie, imagine,conotaţia fiind principalul criteriu de evaluare, dar poezia modernă are alte tehnici şi procedee literare, preluate din proză, din ştiinţă , din filozofie, dar cu osebire mythos-ul, adică intriga , subiectul are sensuri ascunse, greu de decodat, a căror interpretate nu trebuie să fie o golire de sens, ci o încărcare. În prezent, poezia modernă tinde spre o textură conotativ-denotativă , în care limbajul direct, frust, univoc, precis, decodat se împleteşte cu cel indirect, încifrat, plurivoc, intuitiv , ambiguu. Tendinţa actuală a poeziei este să devină filozofie şi filosofia poezie. Nu întâmplător , primii filozofi greci au fost poeţi.
Cartea de poeme a Nicoletei Morar , intitulată,,Ştreang pentru lumină'' va apare la Editura Paralela 45 Lansarea cărţii va avea loc loc la sfârşitul lunii mai 2011, la Facultatea de Drept din Târgovişte, unde vor veni toţi colegii poetei împreună cu profesorii. Vă invităm la această lansare pe toţi cei care iubesc poezia şi filosofia! Iată triadă celor mai fascinante poame ale cărţii Nicoletei Morar - ,,Ştreang pentru lumină''
ŞTREANG PENTRU LUMINĂ
poeme - autoare Nicoleta Morar
din versuri o să-mi fac un ştreang mihaelo
o să atârne în el vânăt lumina
care ne-a orbit nu deschide fereastra
fată dragă afară fulgeră mov ca în noaptea în care
l-a prins radarul pe ilie de-atunci
arde continuu carul ăla adu-ţi aminte
când strecurau meduzele marea
prin sită şi aruncau în pescăruşi cu sare
ascultă e aceeaşi linişte asurzitoare
de anul trecut când nisipul se făcea sul
sub picioarele noastre se înălţau
din apă valuri ca să fie înălţate
şi-am încremenit ca două faleze mihaelo
când franzela aia de om adusă din adâncuri
s-a izbit puternic de genunchii noştri
nu plânge că-mi pătezi scrisul cu suflet
mai bine întinde mâna pipăie
vezi de mai e acolo goblenul prin care
se strecura maro lumina când zeul
agăţa în cârlig olimpul şi noi trăgeam
la mal cu frică leşul... nu plânge
ai puţină răbdare vreo două secole
ştreangul e aproape gata
LAPTE DE IARBĂ (Ştreang pentru lumină I)
nu ştiu exact când oi pleca dar de-am venit
ia şi tu de gustă din laptele ăsta de iarbă mihaelo
să uiţi cum ne-am intoxicat în '92 cu şorici de brad
când spriduşii asfaltau pădurea cu răşină în ploaia aia
de toporaşi nu mai clătina sticla aşa agresiv fetiţo c-o
să arzi buza pământului cu poezie cum şi-a ars
marinela scalpul când şi-a-ndreptat părul cu
plăcile tectonice şi-am îngenuncheat deodată
mihaelo pe cicatricea aia aburindă respirându-i
adânc păcatele comise în ordine alfabetică
nu-ncepe să boceşti că-mi sărezi crăpăturile
din inimă du-ţi sticla la gură şi bea iar mă-ntrebi
de vânătăile mele ţi-am zis mi-au căzut în ochi
inele de copaci când am smuls din pieptul cerului
iarba mai respiră şi tu în timp ce bei şi invită-mă
dracului în casă femeie că uite apune lumina
şi-o să ne-nchidă sfinţii în burta aia de munte
tu chiar vrei să vezi cum se zbat lostriţele
înfipte-n trup maro cu ace de pin?
NEGRUL VĂDUV (Ştreang pentru lumină II)
nu ştiu exact cât am aţipit să fie încă noapte
mihaelo nu văd dacă m-auzi întinde mâna fato
c-am orbit eşti rece ca atunci când ne-am
legat ochii cu suflete negre în cimitirul ăla de
smoală aminteşte-ţi cum se-nfigeau în noi urletele
ca nişte cruci ascultă se-aud şi-acum aceiaşi paşi
de metal poate s-au stins flăcările-n iad şi-o să
ne stingem şi noi în mirosul ăsta de pulbere
de oase nu plânge c-o să-ţi îngheţe lacrima
pe sloiul meu de rană ţi-e frig şi mie vino
rezeamă-ţi capul pe umărul meu de poezie
atinge-i ridurile stricate din vers smulge-le
striveşte-le-n ochi şi iartă-mă mihaelo iartă-mă
pentru negrul ăsta văduv ce-şi răzbună lumina
atârnată-n ştreang şi aştrii morţi în pântecele ei
iartă-mă...
