Când Ursu - la Câțu vine - von der Leyn cu Johannis ține sau democrația în România sub dictatura M-UE

                 

                   Când  filosemitul de la Cotroceni, un autentic   fariseu  și filistin îngust la minte  anume   Klaus Iohannis, la Bruxelles, anunța emfatic în urmă cu un an  că  sub dictatura M-UE ( Multinațioanale Uniunii Europene ):     „Am obținut pentru România o sumă impresionantă de 79,9 miliarde de euro pentru proiectele europene”, atunci  mi-am zis că   Dumnezeu  a pus  mâna  în capul românilor.                                                                           Timpul a trecut și  banii au rămas doar  lauda  de sine a filosemitului de la Cotreoceni.    (Notă:1)  Filosemit reprezintă  interes față de cultura evreiască și o iubire pentru lucrurile considerate evreiești.  Drept urmare,   fariseul Johannis    iubindu-i așa de mult pe  evrei a numit statul român de la 1940 ,  „STAT ÎNTUNECAT” .  Ca și cum România, nu Germania  ar dat foc de două ori  Europei  în secolul al XX-lea;  ca și cum   statul român ar fi  gazat evrei și nu statul  hitlerist .                                                                                    FARISÉU, cf DEX  Om ipocrit, fățarnic, prefăcut.    FILISTÍN s. m. (în argoul studenților germani pe la 1700)  mic  burghez  incult,  mulțumit de sine,  mărginit, cu o concepție dogmatică despre lume și viață, arogant  și  fanfaron.                                                               Din cele  79.9  miliarde, anul trecut, anunțate emfatic  de  filistinul  de la Cotroceni, tovarășul   K. W Johannis , odată cu venirea  Ursulei von der Leyn  după alegerea lui Florin Mâțu  președinte PNL și înfipt bine  premier  al României sub  piciorul  Ur-Sulei  von der Leyn   suma  s-a redus   în  2021  la 29.9 miliarde, din care  România va primi doar  14 miliarde  pentru   Planul Național de Reziliență și Relansare, diferența  fiind din împrumuturi.                                                                                                                     În final, chiar și în cel mai optimist scenariu, în cazul în care autoritățile de la București vor lua în serios Planul Național de Reziliență și Relansare, este posibil  să ajungă în țară  maxim 10 miliarde de euro, din cele 30 de miliarde, adică ne vom  alege cu firimiturile de la masa occidentalilor  superbogați  din care   mar parte se  vor întoarce  pentru studii de impact sau pentru   o nouă lege  a pensiilor ( 110 milioane euro) făcută de experți occidental. Că aceea făcută de români nu e   bună pentru  pătura superpusă.                                                                                                                                                     Pentru  marea ciordeală a  României  cu sprijinul  peședintelui M-UE , adică a președintelui  „românilor  mei”,    marioneta M-UE ( Multinaționalele Uniunii Europene), a fost  onorat de către coetncii săi, sâmbătă, 25  septembrie 2021,  cu  Premiul internaţional „Carol cel Mare” al oraşului Aachen – sub masca  „Pentru unitatea Europei”.                                                                                                                                                  Da, filosemitul, fariseu și  filistinul  de la Cotroceni  merită o tinichea pentru jaful resurselor României,  organizat „legal”  în intersul M-UE.

Vasile  Anton Ieșeanu,  joi , 30 septembrie 2021, Iași         

Cine sunt vinovați de dezastrul politic actual?...

         

Moto : 1) „Piară cei slabi și neisprăviți, întâiul principiu  al dragostei  noastre de oameni.”  Nietzsche  

2) Ce mascaradă  politică, ce batjocură la adresa  românilor! Țara arde și baba se piaptănă!  Un popor care admite o asemenea  manifestări  de parodie politică  grotescă nu poate fi  decât un popor slab, lipsit de conștiința  demnității umanului. 

3) O democrație solidă se bazează  pe două partide  mari și late.Mai multe creaturi politice, mai multă dezbinare,  mai multe interese  străine deservite de ciupercile politice otrăvitoare.                       

            Vinovați nu sunt doar impostorii proiectați la  butoanele puterii  de  ambasade în complicitate cu seriviciile  subdordonate  -  câinii cei răi   pentru popor,   dresați cu susținerea înaltelor porți,  care decid, în numele nostru,  interesele lor  și ale stăpânilor, ci toți aceia care din ignoranță, incultură și entuziasmul romantic idealist al unui mai bine  care   se dovedește  un rău mai mare  decât  răul precedent, stigmatizat ardent, ne-au adus în starea economico-socială,  prin împrumuturile  uriașe de  50 miliarde de  euro.                               Aproape la fel ca aceea din vremea  celor doi impostori  comuniști, a  „savantei   Elena Ceaușescu și al  „genialului” Nicolae Ceaușescu -  care   au achitat datoria externă  priun înfometarea  românilor,  economii la curent și gaz,    prin creșterea prețurilor la  mâncare, curent electric și gaz metan.                                                             Iarna lui 2021-20222  își arată  încă din  luna septembrie colții  hidoși, colți ce se văd  în  imaginea  câinilor  dresați de ambasade  și servicii, proiectați prin votul  tinerilor frumoși și   liberi la butoanele puterii  politice cărora nu le pasă de români.                                                     Fără îndoială manipularea miniților, mai cu seamă a minților tinere , necoapte, minți aflate  în starea romantică de  idealizare a schimbării în  mai bine, precum istoria  o demonstrează ,au  propulsat la  butoanele puterii  în România   impostorii și mediocri,  indivizi  fără caracter,  fără conștiință națională,  adevărați câini de pază  a  intereselor  străine și implicit a intereselor lor.                                                Dar tinerilor  care au votat  câinii dresați  de servicii și amabsade nu  mai văd răul. Votând schimbarea stăpânilor  și-au votat propriul lor rău. Cum cinic, dar realist spune  înțelepciunea populară: „schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor.”                                                  Tinerii, cu  creierul lor  plini de hormoni,  nu  se  mai gândesc la  propriul  lor destin lor și al  părinților lor,  ci doar  la sex, la  identiatea de gen, la  plăcerile fără limite oferite de  pervertirea  iubirii erotice  în  LGBT.                                                                               Noi , oamenii de rând, potăile  societății,  în zadar lătrăm  pe rețelele de socializare  precum câinii la lună.                                               Nu avem decât să murim sau să supraviețuim la la limita umanului. Pentru  potăile române, nicio milă! Poate ne merităm soarta  din cauza slăbiciunii  și neisprăvirii noastre...          

Vasile Anton Ieșeanu, 12 septembrie  2021, Iași                                          

Lingăul națiunii române

 

 

Moto: Urmașii nomenclaturii comuniste  lingăi și impostori  s-au  reunit  în dreapta politică.                                                                                                                                                         Niciun impostor nu ar ajunge să conducă România, să administreze țara,dacă nu ar fi susținut de lingăi și pupincuriști de teapa lui Rareș Bogdan. 

    Să lingi unde-ai scuipat și să  scuipi unde-ai lins aceasta este cel mai  josnic  comportament  uman, total opus  la  ceea ce numim  și înțelegem  prin demintate umnană.

           Din această perspectivă pe Rareș Bogdan în asemăn cu Emil Bobu   „un caz de depersonalizare  dramatică”  scrie Dumitru Popescu   sau Constantin Dăscălescu  „un troglodit,… lipsit de orice rigori morale în politică”. Ce-au fost părinții  lui  Rareș Bogdan în comunism?           

           Elena și Nicolae Ceaușescu, dar mai  cu seamă „Elena Ceaușescu care  nu ezita să trateze țara ca pe propia ei ogradă, unde putea dispune după bunul ei plac”(Cosmin Popa – Elena Ceaușescu sau anatomia unei dictaturi de familie)   a creat  după modelul stalinist și comunismul asiatic cea mai umilitoare cultură pentru activiștii PCR   – cultura slugărniciei și umilirii până la anularea statului de om.  Elena Ceaușescu îi gratula pe toți care îi lingeau picioarele cu apelativul „Prostovani”         

          Timparele obsecvității ceaușiste s-au fixat în ADN-ul românilor, mai cu seamă a  nomenclaturiștilor  și  s-a  transmis  progeniturilor. Efectul ceaușismului se perpetuează sine die  în cultura politică  românească  - slugărnicie, impostură și prostie.    Am afirmat în mai  multe rânduri că  progeniturile foștilor nomenclaturiști comuniști (cu părinți secretari, activiști, securiști, procurorori, judecători  comuniști),  s-au ascuns la dreapta politică  bine mascați în liberali sau USR-iști.  Și iată că  afirmațiile mele se confirmă.  Adunătura  liberală și useristă e  formată din urmașii nomenclaturilștilor.  

          Pentru românii care nu mai citesc o carte, ci doar contemplă televiziunile sau  internetul  ei chiar cred că cei de la dreapta   din PNL sunt liberali autentici sau cei din USR  sunt  salvatori, de ciume roșii  și de penali, autentici!

           Observați cu atenție  cum acest Florin Câțu a cărui tată a fost șofer  la PCR și de bună seamă  cu multe alte misiuni  primite de la partid (cu certitudine de informator) cum tratează țara  ca pe  propria lui   ogradă  la fel ca Elena Ceaușescu.      Observați cu atenție și  strada!În  fața magazinelor alimentare  și  mai cu seamă a  hipermarketurilor s-au înmulțit cerșetorii bătrîni. L-am  întrebat   pe un bătrân care se uita la mine cu o privire de câine bătut,  cum de a ajuns să cerșească? Nu-mi ajunge pensia domnule! Abia de plătesc chiria și ce să mai spun  de medicamnete pentru soție.   Cum nu le păsa Ceaușeștilor  și nomenclaturii  de  înfometarea   românilor  nu le pasă  nici  progentiturilor  nomenclaturii   aciuați   în democrația noastră de mucava  în  PNL și USR,deși există lege  adoptată pentru a se mări pensiile.  Cât oare  mai au de trăit săracii bătrâni ceșetori! Nu  sunt bani pentru pensii și salarii! De ce? „Pentru că toate  izvorele ,scria Eminescu  înTimpul curg de la munte  spre mare, iar bugetul țării la liberali în buzunare!”    

Autor : Vasile Anton Ieșeanu, 5 septembrie 2021, Iași 

                                               

Ultima carte

 

Ultima carte

 

Pe vremea câne eram tânăr și nemuritor

nu mă gândeam să scriu

trăiam ferice  în  altă matrice  a timpului

 în  matricea senzorialului, a  fetelor ce-au dat în floare

 

citeam romane  și  poeme  romantice

neinfestate de sex, prohab sau cruce…    

  colindam între două  paradisuri  pământene  cărțile  și femeile

citeam femeia  ca pe o carte și cartea ca pe o femeie

cel mai mult  mi-a plăcut începutul

sfârșitul  era o comedie tristă

 la sfârșit, când închideam ultima filă și  rămâneam multă vreme  melancolic

  Mă  întrebam siderat:   ce-l ține pe om  în viață?      

iubirile, cărțile,  paradisurile pierdute

fără ele  n-aș fi putut trăi!

 

așa  am  urcat   mereu  pe muntele vieții…

pân-am ajuns  la vârsta critică când   am început în fiecare zi să  mor

ca  Sisif   am început să cobor

 cum să opresc prăvălirea  stâncii?             

cum  să  rămân nemuritor?!

 

 să scriu, dar ce  să scriu  m-am întrebat.  

să  scriu poezie nu se cădea

la vârsta  a treia

prietenii, cunoscuții  ar fi  crezut

c-am dat în mintea copiilor…

 nu mai aveam chemarea, imboldul, patima romantică,

nici măcar pentru  poezia modernistă sau postmodernistă,    

marii poeți au  murit tineri…

 

când  am început să scriu  trecusem  binișor de vârsta a treia

 atunci  începi să   filosofezi viața

 încet-încet  femeile mă părăseau

 nu erau fascinate de filosofia mea

Cicero, la 63 de ani, având de ales   între  tânăra   nevasta Pubilia și filosofie  a ales filosofia   căci zicea marele orator  roman „e  foarte greu să   te ocupi în același timp  de  o  femeie și de filosofie ” 

de unde am tras concluzia că, mai grea  decât filosofia este  iubirea pentru o femeie;            

   femeia vrea  să fie adulată    

or  când vârsta biologică mi-a  epuizat   libidoul 

paradisul iubirii s-a  metamorfozat  în infern,

ce fată   se  mai uită la un moșneag filosof de doi bani, și economie de lei…

a, dacă aș  fi câștigat la loto, sau aș  fi bogat ca Soroș…

 brusc s-ar  îndrăgosti de mine 

toate fetele de la balul bobocilor

de la Cluj.      

             

așa că  am ales, ca și Cicero , filosofia,

 rămânând   captiv ca Borges în  paradisul cărților   

   singura  bucurie care mi-a rămas:  cititul și  scrisul

 uite  și  pensionarul acesta

circulă pe stradă  fără  permis

  moartea îl caută  pe-acasă

și el se uită  după mere

strânse la sân  de  fete  și femei  tinere, în panere

 

Ptiu! Libidinosule!            

lasă-i pe  tineri  să se afirme

 că a  lor  este  viitorul,  în față e toată  grozăvia 

 tu ești  un învechit, un diletant…

ți-ai   trăit traiul,

gata  bătrâne ți-ai mâncat mălaiul,

 filmul  vieții e  la  the end   

Dar  mai am ceva  de spus

în literatura română  încă n-am apus   

Un ultim cuvânt - o ultimă carte!

 

 Moarte,  ești dușmanul meu de moarte,

mai lasă-mă   timp  să scriu

 ultimă carte acum pe viu

de ce îmi dai târcoale pe la picioare,

 cu atacuri brutale  de gută,   artroză

  și    te  joci cu viața mea,

ipocrită…  ca o mimoză!…                 

    

Am să-l   chem  pe Ivan

 să te închidă în turbinca lui

 să mori de foame  moarte!

de tine   nimeni să nu mai  aibă  parte.              

Ca Ghilgameș am   pornit   în   epopeea  nemuririi

 care pe  care - moarte

lasă-mă să scriu…

  ultima mea carte!             

   

Când  citesc și scriu  m-agăț de spirit cu disperare

 simt c-așa   trăiesc  viața  la maxim                 

 sunt  un  fidel   iubitor de carte 

deseori   uit de mine, de lume, de terorism și de moarte

 uit de corupție de agresivitatea masochistă,

 de ipocrizie, meschinărie   și neomenie,

uit  de tot răul  din lume … 

dau tot aurul din lume… pentru o carte

dau tot aurul din lume  pentru filosofie și  pentru femeie

ce-aprinde în   mine  scânteia și să ard

 ca adevărul pe rugul ignoranței

 Eppur si muove

și totuși  mai mișcă… babalâcul 

„ciuma bubonică roșie„… „comunistul”!

 

Montaigne   mă  îndeamnă la  încercare

   vorba proverbului   încercarea   moarte n-are

  am scris   un essai   despre  libertatea  și am aflat

cu   gândul    la   elevii de liceu și  studenți la științe sociale,

că libertatea e  un iad de lux  

 voi avea mare cerere  m-am  iluzionat

ca un bărbat politic  - zilnic drogat  

dar cine mai citește  azi  în libertate!

cititul era  fascinant pe timpul lui Socrate

acum  imaginea e spiritul suprem

  în  imagine  virtuală, iluzie  și minciună

 ne-ndeamnă propaganda… PR-istul 

adevărul să-l  vedem.           

 ediție  limitată, nu dați năvală,

 nu au dat , nimeni  n-a întrebat …   cine să  citească?!

 cine mai citește azi când  imaginea  face cât o mie de cuvinte!

la început a fost cuvântul,  spune  Biblia

  la început a fost   imaginea, vezi   picturile rupestre

 unii au început să-mi spună , fără operă, Maestre

am luat-o ca o ironie  - inspirați  de  ironia lui Socrate          

……………………………………………………..           

 primii mei cititori  au fost doctorii,

 când am mers  la   un medic i-am oferit o  carte

 cum în ultima vreme  am mers din ce în ce mai des

medicii au devenit cititorii mei fideli 

un medic mi-a zis că-i o carte interesantă

 în mentalul unui medic poate fi …

un  caz interesant  de boală

un chirurg mi-a zis  că-i o  carte practică

n-am  înțeles dacă e  benepraxis sau malpraxis

  

așa mi-am  descoperit  boala scrisului  și am început să  scriu filosofii

nu poți scrie filozofie,  diletantule, mi-a strigat  Hegel

filosofia este  ultima treaptă a spiritului! 

eu i-am  închinat o viață…

tu ai scris doar o postfață…

 Trebuie să ai chemare!      

scrie  essai ,  m-a încurajat Montaigne,încearcă!

Să încerc, mi-am  zis - încercarea moarte n-are,

Încercarea! De-atunci   m-am luat la întrecere cu moartea

 ...................................................................................

Citesc! Moartea îmi  suflă   în ceafă

      Scriu…  în viteză  aleargă  prin   spate

 mi-am făcut casă de piatră

însă moartea   tot  o străbate   

Stai moarte nu mă agasa!

Lasă-mă  să termin  ultima carte

Grăbește-te!  Tu ești la rând

Nu pot   să  iau pe altul în locul tău,

așa  decisa  Dumnezeu.

Dar , bine moarte, poate  vrei

O bere, un  vin sau o sută de lei

Hai, ia bacșișul   și te cară!

Lasă-mă să-mi duc  până  la capăt

Să scriu …  ultima mea carte!                                      

Am învățat să mor ca Poetul

 moarte!...   frica de tine nu mă-nfioară!                         

  Autor: Vasile Anton Ieșeanu, 1 septembrie 2021, Iași                                     

De ziua ta!...

DE CE M-AU BLOCAT 60 DE ZILE SECURICII DE LA FACEBOOK ROMÂNIA? Pentru postarea mea: 23 august 1944 – ziua marii trădări naționale.

 

Moto: Forța  adevărului  nu poate fi oprită de cenzură!  

                   

Ziua de 23 august 1944 a căzut într-o miercuri. În ziua aceea regele l-a chemat pe mareșalul Ion Antonescu – conducătorul statului, la palat , unde l-a arestat și apoi l-a dat pe mâna comuniștilor lui Emil Bodnăraș. Cum să se alieze un rege cu comuniștii ca să-l aresteze pe mareșalul Ion Antonescu? Ca să-și salveze tronul? Dar oare într-atât de mintos a putur fi încât să nu realizeze că niciodată comuniștii nu vor accepta un rege! Oare nu a intuit că deschidea astfel porțile cetății pentru caii troieni iudeo-comnuniști care au pregătit astfel pas cu pas ocuparea României și instaurarea comunismului! Ce efecte dezastruoase a avut asupra armatei române întoarcerea armelor! Ah, istoricii noștri bine stimulați de ong-urile lui Soroș nu-și mai amintesc. Stalin ordonase planul - o sută de mii de români să fie luați prizonieri. Și rușii i-au luat de-a valma prizonierii, inclusiv pe bieții țărani, trecuți de 40 de ani, care nu fuseseră înrolați, nu luptaseră împotriva rușilor surpriși de „eroii” ruși la biserică de ziua Crucii după căderea frontului de la Iași în urma odioasei lovituri de stat organizată de perfidul Albion împreună cu regele Mihai, Iuliu Maniu, agentul lor și comuniștii români. Perfidul Churchill bătuse palma la Ialta cu Stalin și cedase în întregime România iudeo- bolșevicilor. Și ce dezonoare mai mare pentru ofițerii unei armate să întoarcă armele împotriva fostului aliat! Mareșalul pusese lui Stalin două condiții realiste: 1) armata sovietică să nu intre în capitală și să urmeze un anume culuar prestabilit; 2) armata română să nu întoarcă armele împotriva fostului aliat. Stalin le acceptase. Dovada e telegrama doamnei Kolontay de la ambasada sovietică din Suedia, canalul prin care mareșalul Ion Antonescu comunica cu Stalin .Dar, ce să vezi, agentul perfidului Albion - Iuliu Maniu, care își avea omul lui la Telegraf a sustras telegrama și astfel România care fususe vândută la Ialta cum a fost vândută și la Malta( 2-3 decembrie 1989) a urmat ca o fatalitate drumul comunist. Comuniștii în complicitate cu infantilul rege Mihai au dat lovitura de stat în acea zi fatală - miercuri 23 August 1944. Ce-o fi crezând infantilul secondat de sfetnicul lui de taină baronul Mocioni-Stârcea că trădând interesele României își va salva tronul?!... Unii istorici,regaliști, preluând mesajul generalului englez Alan Brooke⁠, șeful statului major imperial britanic, declară că prin lovitura de stat de la 23 august 1944, România a deschis armatei sovietice porțile Balcanilor și a contribuit la eliberarea acestei regiuni, scurtând războiul cu 6 luni și cruțând astfel sute de mii de vieți. O ce perfidie! Tipic engleză. Cu ce preț? Cu prețul vieții a 170.000 de ostași români, cu prețul vieții a o sută de mii de prizonieri luați de-a valma să îndeplimească planul lui Stalin , cu prețul exterminării intelectualității române după I cu prețul instaurării la putere în România a țâlharului Procust sovietic pe care Creangă în intuiția lui genială l-a numit Spânul, omul roș. De ce și-a numity astfel personajul din Povestea lui Harap- Alb, rămâne o enigmă care poate fi descifrată prin instaurarea comunismului în România când stăpânul ajunge slugă și sluga - stăpân. Azi , 23 august a căzut în această zi de luni. Dar ce ironie a sorții ca la conducerea României să se afle tot un neamț trădător ca și regale Mihai I și care are misiunea de a instaura pas cu pas neomarxismul în România „fanaticilor religioși”.

 Autor: Vasile Anton Ieșeanu 

Miercuri, 1 septembrie 2021, Iași