Pradă- și prădător: Antiromânismul românesc

 

          Autor: Vasile Anton Ieșeanu  Îngrozitor!Îl admiram pe profesorul Doru Pop , dar această negativare până la anulearea gândirii filozofice eminesciene Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Eminescu („doar atât, un poet și ziarist al epocii moderne”) să ne purece” – cu cu Jurnalul Bucureștiului- mă face să cred că e un rătăcit sau mă rog poate îndobitocit de niște forinți!

Altfel nu-mi pot explica această negare grotescă a poetului național, care, dacă ar fi analizat și doar ca ziarist demonstrează cultura lui vastă. Și ce dacă nu avut diplome? Ce să facă cu diplomele fără cultură profundă pe carea Eminescu a dobânbdit-o autodidact?. Ce a făcut tovarășa Elena Ceaușescu cu diploma de „dr. inginer chimist” cu patru clase primare....                                                                                                  Profesorul Doru Pop e prea îngust la minte ca să priceapă de ce Eminescu a ținut cu atâta sârg să învețe sanscrita. Dacă ar cunoaște un pic de fizică cuantică ar înțelege că mai toți fizicienii cuantici inclusiv Einstein s-au inspirat în teoriile lor din mistica sanscrită!                                                                                                                                             Cel care i-a descris fereatra europenilor spre filozofia mistică indiană a fost Schopenhauer, care l-a inspirat și pe Eminescu!  

Nota Bene - pentru domnul profesor Doru Pop! Mă șterg la fund cu diplomele domniei sale! Înainte de a fi debitat asemenea aberații despre Eminescu, ar fi trebuit s-o citească măcar pe indianca Amita Boshe ce scrie despre Eminescu!                                         Și Eminescu a fost om! Și ce dacă Veronica, soția profesorului Micle i-a fost amantă... , dacă profesorul bătrân nu o mai putea satisface erotic,. Sau Doru Pop are și el are probleme similare cu ale profesorului Micle?...                                                                     Eminescu nu e nici primul nici ultimul... amant de geniu ! Ce voia să se masturbeze ca să turbeze cum a început să turbeze Doru Pop!                                                         Cât privește cartea publicată de Maiorescu , ar trebui să se informeze că Eminescu, în gară, la Bucureșști când a plecat la Viena, l-a scuipat pe Maiorescu. Deloc întâmplător l-a scuipat!                                                                                                                      Nu pentru că era dus cu capul , ci pentru că unul din complotiști a fost chiar Maiorescu. Și nu pentru că l-ar fi amenințat pe regele Carol I cu pistolul , ci pentru articolul publicat în Timpul despre scenarita pusă la cale de către prim ministru liberal, IC Brătianu cu asasinarea spre a se vicitmiza înainte de alegeri. Să a amintesc cititorilor că liberalul I.C. Brătianul făcut parte din monstruasa coaliție împotriva lui Alexandru cel Bun! Eminescologul Theodor Codreanu îl suspecteză nu fără temei pe acest monstros liberal că era un agent al Orhanei, temuta poliție secretă a Marelui prădător țarist.                                                                                      Înainte dea bate câmpii că nu a fost un complot împotriva lui Eminescu ar trebui să citească cartea lui Nicolae Georgescu - Boala și moartea lui Eminescu, foarte bine documentată.                                                                                                                             Mă întreb pentru câți forinți s-a vândut acest Doru Pop! Că poate să-i spună lui Mutu de la Cotroceni că nu a scris acest articol antiromânesc, în care îl denigrează pe Eminescu, fără a fi fost bine mituit și miluit de serviciile secrete maghiare!

Christian W. Schenk Cineva spunea că în România, doar două figuri sunt tratate cu aceeași vehemență: Eminescu și… ideea de verticalitate. Și nu întâmplător. Când Horia-Roman Patapievici afirma în 2002 că „Eminescu este cadavrul din debara”, credeam sincer că s-a atins limita grotescului cultural. Dar iată că profesorul Doru Pop, diletant cu diplomă în filozofie media, găsește de cuviință să împingă sarcasmul încă un etaj mai jos – în canalul dezafectării valorilor. Să compari Somnoroase păsărele cu „Die fröhliche Wissenschaft“ e ca și cum ai compara un desen în cărbune cu o frescă barocă și ai conchide că primul nu merită expus. Fără să înțelegi intenția, contextul, construcția și limbajul poetic. Eminescu n-a fost Tolstoi. Și nici Tolstoi nu a fost Eminescu. Compararea lui Eminescu cu Dostoievski, Austen sau Melville pe bază de „an de apariție” este un exercițiu de infantilism cultural, rupt de orice grilă de lectură critică. „Volumele apărute în timpul vieții” nu sunt un criteriu al valorii, ci al birocrației editoriale. Ce facem atunci cu Kafka, cu Emily Dickinson, cu Hölderlin? Îi aruncăm din canon că nu au știut să-și tipărească opera completă la timp? Dar adevărata miză a unor astfel de afirmații nu este filologică, ci ideologică. Atacul asupra lui Eminescu nu e unul estetic, ci politic și simbolic. Eminescu este urât nu pentru ce a scris, ci pentru ce reprezintă: o voce inconfundabilă, un reper național și o conștiință incomodă. Iar în epoca în care tot ce este vertical e privit cu suspiciune, Eminescu devine… prea înalt. Doru Pop, care altminteri scrie pamflete cu vocabular de seminar polemic, se plasează pe sine într-o tradiție „post-națională” și „post-lirică” în care marile valori sunt tratate cu dispreț postmodern. Între timp, textele sale sunt citite în cercuri tot mai strâmte, dar influente, unde aplauzele sunt reciproce și ironia ține loc de argument. Adevărata întrebare este: cui folosește demolarea lui Eminescu? Cui servește ideea că Pe aceeași ulicioară… e un text de nuntă și că Luceafărul e o rapsodie depășită? E clar: servesc unui proiect cultural de dez-identificare, de spălare a memoriei, în care tinerii nu mai trebuie să aibă repere, ci doar „impresii” și „contenut viral”. Cât despre cei care cred că Eminescu era nebun și volumașul din 1884 e tot ce a lăsat… să recitească manuscrisele, să-l citească pe Noica, pe Perpessicius, pe Călinescu – sau măcar să aibă decența tăcerii. Dar ce pretenții să ai, când mediocritatea se ridică la rang de curent academic, iar impostura își face selfie cu diploma de profesor? Trist?! da! Dar tocmai de aceea e datoria noastră să răspundem, cu argument, cu stil și cu memorie pentru că, vorba lui Noica: „Eminescu nu e al trecutului, ci al viitorului.” Și viitorul începe cu ce alegem să păstrăm. Sau să dăm uitării.

Christian W. Schenk !M-am întrebat ce vrea acest profesoraș cu gândire de golănaș? A intrat într-un con de umbră și vrea să iasă la lumină din viața sa sumbră? E o imbecilitate să crezi că o asemenea impostură îți aduce celebritate și dragoste, nu ură! În viziunea mea doar munca asiduă aduce recunoașterea și celebritatea. Poate să-i aburească pe tinerii studenți cu denigrarea lui Eminescu care nu mai citesc cine a fost cu adevărat Eminescu! Dar nu și pe cei care au citit multe studii despre Eminescu. Acest Doru Pop, ajuns profesor, probabil în epoca de tranziție când mulți români incapabili au profitat de statul român eșuat și au au cumpărat diplome, fără examen, cum și-a cumpărat tovarășa Elena Ceaușescu! Mă întreb cum a ajuns profesor la această prestigioasă Universitate și pe cine slugărește cu inepțiile lui scrise despre Eminescu!