PRADĂ ȘI PRĂDTOR: Avertismentul lui Tudor Vladimirescu pentru actuala clasă politică!

Autor:  VASILE  ANTON   IEȘEANU;  „Patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor! ” ( extras din Proclamația de la Padeș)

Orice formă biologică și orice formă politică creată de om, suferă procesul, numit de fizicienii cuantici - ENTROPIE, recte de creștere a gradului de dezordine într-un sistem, îmbătrânește și moare! La fel cum au îmbătrânit și au murit fascismul , legionarismul și comunismul prădător! Democrația, spre deosebire de orice formă ideologică care impune Dictatura este cea mai procreativă forma politică, care se poate reseta, dacă o clasă politică are și politicieni înțelepți, nu doar inepți!... În situația actuală sistemul ideologic extremist format din prădători fără scrupule, care iluzionează poporul cu „suveranismul” tinde să reînvie fiara extremistă! Dă-i prostului puterea și prostul metamorfozat în prădător, așa cum istoria legionarismului și comunismului au demonstrat, te va ucide fără mustrări de conștiință! Odată ridicați la putere acești indivizi se cred Supraoameni! Cum realist i-a descris Marin Preda în excelentul lui eseu VIAȚA CA O PRADĂ: „ În secolul nostru s-a văzut că biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru și așteptat, ci bruta lașă, care eliberată de orice morală se selecționează rapid și se unește cu alte brute împotriva oricăror veleități de libertateși mândrie, omorând orice scâteiere a spiritului și aruncând omul în perversiunea delațiunii, a corupției șli a fanatismului.” Exact ce au făcut legionarii și comuniștii și ce vor să facă în prezentul sec XXI, suveraniștii! Cartea lui VASILE ANTON IEȘEANU - POETUL, LIBERALUL ȘI FIARA EXTREMISTĂ, demonstrează cu argumente pertinente cum poate fi, din nou reînviată, FIARA EXTREMISTĂ!

https://carturesti.ro/carte/poetul-liberalul-si-fiara-extremista-3793606194

IUBIRE ȘI SEX : Cocoșul SPP-ist și găinile care cotcodăcesc după iubire și sex pe internet

 

           Autor:  VASILE ANTON IEȘEANU;  Am rămas uimit câte minți de găină au cotcodăcit când l-au văzut de frumosul Cocoș SPPist,ofițer în paza actualului președinte al României,  Nicușor Dan!                                                                                                            Această fază de cor de găini care au cotcodăcit în cor pe internet „ce frumos e” și au salivat visând la iubire și sex cu acest cocoș SPP-ist mi-a adus aminte de cartea doctorului Virgil Răzeșu - Mic tratat de deflorare, care prezintă un caz similar, în care multe studente s-au lăsat deflorate de un Cocoș, nu doar că era tânăr și frumos, ci pentru că în acele vremuri, când se circula cu Dacia, o „duminică cu soț” și o „duminică fără soț”, el a primit de la unchiul lui aflat în Germania( RFG în acele vremuri  când trăiam sub Cortina de fier  a Moscovei) , un Mercedes sport de culoare roșie și astfel a fost de studente ales drept cel mai grozav Cocoș!                               Studentele din acele vremuri, multe provenite de șa țară, dădeau năvală să fie plimbate cu Mercedesul, iar plata și răsplata se făcea în „natura paradisului pierdut”, pardon a himenului  deflorat! Selecția naturală  ae spune Darwin. Pentru mine este calr și avident că  femeiel simt aceeași atracție  erotică ca și suratele noastre  cimpanzeii pentru masculul Alpha.                                                                               „Toma, îi povestește autorului  Mic  tratat de deflorare, doctorului Virgil Răzeșu,  o fecioară deflorată, transferat de pe cine știe unde, frumos, arătos și cu vino-încoa (acum fetele studente  din zilele noastre   spun ce  pe șleau cu vino-n pwla), numai bun de învârtă capul tuturor fetelor. Ce să mai vorbim de al femeilor? (dezabuzate, prin repetabilitate plictistoare, la pat, de soții lor).  „Era de prin părțile Orșovei , știa glume câtă frunză și iarbă, cânta la chitară și din gură și nu lăsa nici unul să tragă chiulul, fără să-și ofere contribuția la reușitele petrecerilor.” [...] „Tomiță plecase valvârtej, la un unchi în RFG ”... Apoi, „tocmai când era în toiul petrecerii a apărut Tomiță. Strălucitor și mândru nevoie mare, cu niște ochelari de soare imenși, cu lentile fumurii, cu cămașă roșie și eșarfă neagră la gât, la volanul unei mașini sport, decapotabilă, de un roșu splendid, de culoare identică cămașa, numai bună să ți se lipească de ochi și de suflet!”                                                                                                                        Wow! Un adevărat Superman în acele vremuri ale comunismului ceaușist , triumfalist , pentru noi care l-am trăit atât de trist) ... Și care fată nu și-ar fi dorit să o sacrifice pe sfânta   e Fecioară , pentru o plimbare cu mașina?...                                                     „Ce ți-e cu viața asta!, scrie doctorul Virgil Rizea ! Unele fete devin femei, dar neagă până-n pânzele albe pierderea nenorocitului de himen, pe când altele , fecioare-fecioare neîntinate , preiau asupra lor toate dezastrele lumii. [...] Pentru că povestea cu deflorarea a devenit un fapt divers...”                                                                                 Cel mai important pe lumea asta pentru un bărbat este să fie sau măcar să pozeze în Cocoș ... și-atunci să vezi cum găinile dau grămadă și cotcodăcesc  TE IUBESC! CE FRUMOS EȘTI  ... UN ADEVĂRAT   PRINȚ DIN   POVEȘTI!

PRADĂ ȘI PRĂDĂTOR: Imperiul Răului

         

       Autor : Vasile Anton Ieșeanu; ...nu are limite în lăcomia lui  globală, a născut și naște cei odioși monștri criminali  - de la  Ivan cel Groaznic, la  îngrozitorul  Stalin, acum în Putin reâncarnat.    „Și tot nu le-ajunge, tot nu se satură! - Federația Rusă este statul cu cea mai mare suprafață din lume, teritoriul său ocupând 17,1 milioane de kilometri pătrați. - Aproximativ 30% din teritoriul Federației Ruse se află în Europa, iar restul de 70% se regăsește pe continentul asiatic.  - Aproximativ 78% din populație trăiește în partea vestică, europeană, a țării. - Rusia are granițe terestre cu 16 state: Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia, Coreea de Nord (inclusiv parțial recunoscutele state Abhazia și Osetia de Sud) și frontiere maritime cu Japonia și SUA.  - Cea mai mare parte a țării este formată din câmpii vaste, atât în partea europeană cât și în cea asiatică, aceasta din urmă fiind cunoscută cu numele generic de Siberia.  - Lanțurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de sud, așa cum sunt Munții Caucaz, Munții Altai, Munții Verhoiansk și vulcanii din Peninsula Kamceatka. În zona centrală se află Munții Ural, un lanț muntos care se întinde de la nord la sud și care împarte în mod convențional Eurasia în două continente, cel european și asiatic. - Cel mai mare lac cu apă dulce al Rusiei este Baikalul, care este şi cel mai adânc lac de pe glob.  - În Rusia există circa 75% din rezervele mondiale de gaze naturale, 18% din rezervele mondiale de petrol, 10% din rezervele de uraniu, circa 40% din rezervele de nichel și circa 30% din rezervele mondiale de cărbune.  - Simbolurile naționale specifice Rusiei sunt: mesteacănul, mușețelul, ursul, matrioșka, samovarul, pâslarii și balalaika (un instrument muzical național rusesc cu 3 corzi).”     

         Marele prădător de la Răsărit nu are limite teritoriale! De o lăcomie fără margini acești prădători vor să cuprindă tot globul!                                      „Somnul Rațiunii a afirmat un mare adevăr, pictorul spaniol,Goya, naște monștri!...                                                                                                               Secolul XX a confirmat  cugetarea pictorului Spaniol  „a născut„ , ca urmare a „somnului rațiunii”  omului, cei mai  sadici monștri  ai umanității:  Hitler, Stalin, Mao!                                                                                  Deșteaptă-te române! Trezește-te din somnul rațiunii! Da! Toată istoria omenirii este o istorie în care somnul rațiunii a născut cei mai odioși monștri criminali, este o istorie Emoțiilor în care Rațiunea umană a fost mereu adormită sau mai bine zis călcată în picioare!               E greu sau mai bine zis este imposibil pentru mintea umană să deceleze adevărul de minciună , realul de iluzie, sau realul material de realul utopic virtual!                                                                                                      Sunt multe studii de psihologie care demonstrează că mintea umană nu poate decela realitatea reală de realitatea virtuală. De aceea mulți oameni,asemenea porumbeilor sau vrăbiilor confundă imaginea cu realul și asemenea porumbeilor și vrăbiilor care zboară și se lovesc de un geam care reflectă imaginea unui copac , cad și mor!                                    Rațiunea care se ridică din mlaștină și triumfă e o utopie. Istoria omenirii demonstrează că în toată Istoria umanității (citește cartea Richard Firth-GodbehereO istorie emoțiilor umane!) nu Rațiunea a triumfat, ci Emoția! 

În cazul nostru al românilor „eterna pradă” a Marilor sau ai mai micilor Prădători, somnul rațiunii noastre a născut și la noi mici monștri criminali!                        Ca de pildă Germania nazistă prin legionarii criminali Corneliu Zelea Codreanu și Horia Sima și URSS-ul stalinist, prin Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, au atacat elita intelectuală și au asasinat pe toți care au avut curajul să-i critice , au degenerat nivelul Rațiunii în România, când proștii „idioții utili” legionarilor și naziștilor germani , precum și ai comuniștilor staliniști,ridicați la putere de ideologiile extremiste au exterminat, fără mustrări de conștiință, elitele noastre politice, economice și intelectuale și au adormit Rațiunea în România. Pentru că Marele Prădător de la Răsărit, URSS-ul stalinist, avea nevoie de un popor de sclavi, nu de elitele noastre înțelepte!                    Dacă am cunoaște istoria  noastră reală, nu istoria contrafăcută sau  falsificată de legionari și comuniști am vedea care este în prezent  adevăratul Imperiul Răului - Imperiul Rusiei lui Putin!                                        Dacă , despre   imperialiștii  britanici  se  poate spune că au  lăsat, în urma lor,   în colonii,  un anume  nivel de  rațiune  și civilizație , în urma rușilor au rămas, vorba unui  prieten - hârtii , rahați și femei gravide!                                                                                                                               Dar, cine mai citește istoria noastră adevărată în relația cu Marele Prădător de la Răsărit.                                                                                                      În perioada  interbelică, România  era  pur și simplu   infestată  de   câtițile ( spionii) Marelui Prădător de  la Răsărit - Rusia stalinistă!   Și acum , la fel!                                 

PRADĂ ȘI PRĂDĂTOR: Despre servilismul și obediența românească ( Un dialog constuctiv cu Christian W.Schenk)

 

           Autor: VASILE  ANTON IEȘEANU; Ce oare ne face, pe noi românii, să fim eternă pradă?...  „Doi mari vrăjmași au românii, scrie poetul  basarabean Grigore Vieru, intuind  genial, în această cugetare, un mare adeevăr despre psihologia românilor - „mila pentru străini și ura față deai lui.”                                                                                                                               Și Ion Creangă a   intuit la fel de genial  psihologia românilor în  Povestea lui Harap Alb!                                                                                                        Christian W. Schenk - 𝐒𝐞𝐫𝐯𝐢𝐥𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐦𝐨𝐚𝐫𝐞, 𝐬𝐞 𝐦𝐮𝐭𝐚

            În ce epocă strălucitoare trăim, o adevărată epocă de bronz moral, unde trădătorii nu doar că ies din unghere, dar ies însoțiți de PR, drone și orchestră simfonică. Nu mai au rușine, au strategii de comunicare. Nu mai complotează pe la colțuri, ci fac livestream-uri cu hashtaguri despre „adevărul lor”.

           Dar ce e cu adevărat fascinant este că același dans al servilismului și al trădării se petrece și în literatură, într-un act grotesc de mimetism cultural. Pe vremea când Faraonul (să-i spunem așa, generic, că altfel ne cheamă CNA-ul) domnea și sufla peste reviste, cenacluri și stipendii, toată lumea îi lustruiă sandalele ideologice. Criticii? Tăceau sau scriau cu frică, iar cei care îndrăzneau să scoată capul erau tratați ca niște ciudați, marginali sau nebuni. Li se tăia microfonul, li se închideau porțile. Astăzi? Faraonul s-a dus. Poate la piramide, poate la pensie, poate direct în uitare. Și – oh, minune! – au început să iasă din tranșee criticii de ieri, iar aceia care până mai ieri lingeau tălpile puterii au descoperit că au, brusc, spate academic și coloană vertebrală de critic dizident. Iar cei care au fost odinioară marginalizați, sunt azi brusc „reabilitați” – cu ghilimelele de rigoare, desigur. Reabilitați nu pentru că ar fi fost vreodată înțeleși, ci pentru că noul regim cultural are nevoie de o aură de deschidere și echidistanță – de fațadă. Așa că se face coadă la noul templu, unde noul Mare Preot al literaturii oficiază. Iar cei care ieri scriau ode Faraonului, azi scriu eseuri sofisticate despre cum l-au „înțeles critic” încă din anii ‘90 – doar că n-au apucat să publice, că era „contextul nefavorabil”. Desigur. Servilismul nu moare, doar își schimbă uniforma. Azi e în sacou de gală la conferință, mâine e în șlapi pe litoralul literaturii de festival. Și totuși, nu e nimic nou: cei care odinioară „puneau fundul jos” și se făceau mici-mici la umbra puterii, azi bat din pinteni prin reviste și festivaluri, umflându-se în pene ca niște cocoși de hârtie reciclată.

Dacă pe vremea vechei puteri critica era periculoasă, azi e profitabilă, dar numai dacă o servești retroactiv și cu grijă, ca un vin de duzină pus într-o sticlă de Bordeaux. Dar măcar știm un lucru sigur: indiferent de cine ține biciul, literatura nu are voie să devină scaunul din față al limuzinei puterii. Iar cei care scriu cu coloana dreaptă n-au nevoie de reabilitare. Ei nu au fost niciodată compromiși.

Restul? Fie le cade masca, fie le cade scaunul.

Vasile A. Ieșeanu; Christian W.Schenk! De ce „servilismul” la români este mai amplificat politic , social și îndeosebi literar decât la alte etnii?... Să fie cauza educația faraonică , ipocrită și duplicitară a „eticii și echității socialiste” când doar Faraonul comunist deținea Adevărul absolut?... Și oare această paradigmă nefericită s-a perpetuat în epoca de tranziție de la Dictatură la Democrația originală de mahala!... Să fie oare cauza „identitatea de gașcă”, care ne face să ne simțim „cineva” doar că aparținem unei găști „elitiste”? Să fie Faraonul literar Nicolae Manolescu care tăia și spânzura în literatură și care a promovat o mulțime de nonvalori literare, spre a-l susține ca Faraon, care au scris cărticele-maculatură  a o adevărată inflație  literară   spre a profita de pensia de scriitor de cei 16.000 de lei ( acum o fi mai mult) la inițiativa legislativă propusă de poetul Adrian Păunescu, slăvitor  al tovarășului  Nicolae Ceaușescu -  Marele Faraon comunist! Da, sunt convins de o realitate comunistă bine mascată în „dizidență” după căderea comunismului a perpetuat aceeași paradigmă a servilismului politic, social și literar din perioada comunistă.

 

 Autor  Christian W. Schenk;  Vasile A. Ieșeanu! Vă răspund la întrebări, chiar dacă ele mi se par mai mult retorice!  Servilismul românesc nu este o boală a vremurilor, ci o moștenire culturală sublimată în instituții, tradiții și reflexe colective. Din păcate, s-a transformat într-o formă de supraviețuire culturală – cu prețul onoarei și al criteriului.

Dar hai să fim sinceri, cu un zâmbet sardonic:

La cât de frumos se scrie în țară despre „curaj”, cu atât sunt mai mulți experți în a-l evita…

Servilismul românesc n-a fost niciodată doar un accident al epocii comuniste. El este, vorba lui Lucian Blaga, „un blestem al mioriticii împăcări cu destinul” – doar că în loc să ne împăcăm cu o forță divină, ne-am plecat cervical în fața „Faraonilor” de ocazie, fie că purtau uniformă, sută de diplome sau carnet de membru USR. Educația „faraonică”? Fără îndoială! Încă din anii ’50, „Școala Nouă” promova „etica socialistă” în care adevărul se declina numai în sens unic – de sus în jos, dinspre Comitetul Central spre clasele primare. Cine se abătea de la linia partidului – era un „deviator ideologic”, nu un om cu coloană vertebrală. Și după 1989? Ei bine, ce să vezi – s-au schimbat decorurile, dar nu piesa. Așa cum observa și istoricul Vladimir Tismăneanu, în Reinventarea politicului, tranziția a fost un bal mascat în care vechii slujbași au devenit peste noapte „dizidenți”, iar „găștile” au înlocuit ierarhiile, dar au păstrat fidel obiceiul închinării.

„Identitatea de gașcă”? Bine observat. În loc de competență – apartenență. În loc de valori – alianțe. În loc de merit – „ne cunoaștem de la cenaclu”. Până și statuia meritului a fost vopsită cu acrilice de salon literar. Și da, Nicolae Manolescu – Faraonul Literar, cum inspirat îl numești, a domnit peste literatura postbelică ca un Tutankamon cu pix roșu: a hotărât cine e canon și cine rămâne în mormântul anonimatului. Iar în umbra lui, o întreagă clientelă de scribi ai oportunismului a produs, cu o râvnă demnă de o altă cauză, tomuri fără vlagă, dar cu număr ISBN. Și cum să nu amintim de inițiativa poetului tribun Adrian Păunescu, care a fost, cu toată retorica lui, cel mai subtil agent al continuității: a transformat cultura în prebendă, iar revolta în spectacol.

 

Vasile A. Ieșeanu; Christian W. Schenk! După 1989 s-a schimbat decorurile dar au rămas actorii slăvitorii Faraonului în comunism , atât în politică cât și în cultura română! Obediența se pare e o tară congenitală a mioriticului față de stăpân, Spânul, omul puterii. Cred că Povestea lui Harap Alb scrisă de Ion Creangă redă în esența sa psihologia poporului român. Noi suntem eternul Harap Alb cu care ne asemănăm cel mai mult , ba cred că ne identificăm!

 

Autor: Christian W. Schenk; Vasile A. Ieșeanu! cel mai bine caracterizează Lucian Boia, în lucrarea sa De ce este România altfel?, abordează ideea unui „blestem” al românilor nu ca pe o fatalitate mistică, ci ca pe o metaforă a unei istorii complexe și adesea contradictorii. El afirmă:  „Ceva nu merge în România, și nu doar sus, în clasa politică, și nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă același lucru.” 

  

Vasile A. Ieșeanu; Christian W. Schenk! Adevărul este că suntem dezbinați și ușor de dezbinat , de instigat unul împotriva celuilalt după același calapod stalinist , „cine nu e cu noi e împotriva noastră” , recte o gândire în aceiași logică binară irațională noi „sfinții” , voi „pleava” , cum de altfel au împărțit și comuniștii societatea, în „nomenclatură” activiștii de partid - muncitori cu gura și „oamenii muncii” sclavii nomenclaturii.                                                                                                                          Da, mare adevăr exprimă Vladimir Tismăneanu prin sintagma Stalinism pentru eternitate, care e și titlul cărții sale. De ce stalinism pentru eternitate la români?... Petru că în pofida faptului că stalinismul și comunismul au murit, gândirea în logica binară a rămas ca o amprentă în ADN-ului mioritic. M-am întrebat care e cauza gândirii a majorității românilor în această logică binară? Logica binară pare a fi o logică specific feminină. Unii filozofi ai lingvisticii ca de pildă Ludwig Wittgenstein care și-au adus contribuții la dezvoltarea logicii consideră că „fiecare cuvânt are o semnificație” și limba ne influențează logica și gândirea. Limba română după cum o dovedesc studiile lingvistice este o limbă efeminată și pe cale de consecință avem o gândire efeminată! Unii literați din gașca Humanitas , ca de pildă Horia Roman Patapievici și încă un literat român ( pe moment nu mi-l amintesc), vin cu o propunere radicală: abandonarea limbii române! Ce-i de făcut?... Coopararea pragmatică singura cale de slavareși supraviețuire în această lume  imperiilor Răului -  a  lăcomiei Marilor părădători!  Dar suntem capabili , oare noi românii de unire și cooperare pragamtatică?...        

Autor: Christian W. Schenk; Vasile A. Ieșeanu!  Gândirea binară nu este o moștenire genetică sau lingvistică, ci rezultatul unui sistem educațional deficitar și al unor reflexe ideologice totalitare. Atribuirea acestei gândiri unui „gen feminin” sau unei „limbi efeminate” este o eroare teoretică și un stereotip sexist, fără fundament științific. Wittgenstein nu a vorbit despre genul gândirii, ci despre sensul cuvintelor în uz. Afirmațiile despre abandonarea limbii române sunt scoase din context și trebuie tratate ca metafore radicale, nu ca propuneri reale. Soluția este educația critică, dialogul real și revalorizarea culturii române autentice, nu disprețuirea ei.

Vasile A. Ieșeanu; Christian W. Schenk! Suntem corigenți la filozofie și această corigență spune !a ce nivel cultural ne situăm. Nu am găsit în dicționarele de filozofie Oxford , precum și în cel francez nici un nume de român filozof, deși noi știm că am avut câțiva filozofi ca de pidlă Vasile Conta - a cărei Teorie a ondulațiunii universale ar putea să fie o intuiție genială a fizicii cuantice. Un alt mare filozof a fost Mihai Eminescu, iar Constantin Rădulescu Motru , prin Timp și destin ar putea să fie o celebritate europeană. Emil Cioran se plângea de o cultură mică. De suntem o cultură mică?!... Toți sau aproape toți marii noștri intelectuali s-au ridicat la puterea intelectuală în Franța, nu în România! De la celebrul filozof al emoțiilor Emil Cioran, la mai puțin cunoscutul, dar de avenrgură Ștefan Lupașcu , la celebrul inițiator al teatrului absurdului Eugen Ionescu, la fizicianul Basarab Nicolescu cu excelentul lui eseu filozofic Ce este realitatea? În Lingvistică și filozofie , profesorul Ioan Oprea , încearcă , în zadar , prin Institutul european să promoveze filozofia românească!...

Christian W. Schenk; Vasile A. Ieșeanu!

𝐈𝐚𝐭𝐚 𝐮𝐧 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐥 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐝𝐞 𝟑𝟓 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 ș𝐢 𝐧𝐢𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐧𝐮 𝐯𝐫𝐞𝐚 𝐬ă 𝐦ă 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐮𝐫 𝐬𝐢 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐮 𝐝𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚: 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐨𝐯𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐢 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐞𝐬𝐭𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐡𝐨𝐭𝐚𝐫𝐞! 𝐀𝐢𝐜𝐢 𝐝𝐨𝐚𝐫𝐞, 𝐚𝐢𝐜𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐫𝐚𝐧𝐚!

Aveți perfectă dreptate în observația că filosofia românească este adesea subreprezentată în dicționarele internaționale de specialitate, cum ar fi cele Oxford sau Larousse. Această omisiune nu reflectă lipsa de contribuții semnificative, ci mai degrabă o insuficientă promovare și integrare a gândirii filosofice românești în circuitul academic internațional. România a dat naștere unor gânditori de o profunzime remarcabilă, ale căror opere merită recunoaștere globală. De exemplu, Vasile Conta a propus Teoria ondulațiunii universale, o viziune originală asupra existenței care anticipează, în mod intuitiv, concepte din fizica modernă. Mihai Eminescu, deși cunoscut în primul rând ca poet, a elaborat în Geniul Pădurii și alte scrieri o filosofie romantică profundă, influențată de Schopenhauer și Kant. Constantin Rădulescu-Motru, în Timp și destin, a explorat relația dintre individ și societate, propunând o sinteză între idealismul german și realitățile românești. În secolul XX, Emil Cioran a devenit un nume de referință în filosofia existențialistă, cu lucrări precum Pe culmile disperării și Tratat de descompunere, care exprimă o profundă criză a sensului în lumea modernă. Lucian Blaga, în Trilogia cunoașterii, a propus o metafizică a misterului, evidențiind limitele cunoașterii raționale. Mircea Eliade, deși cunoscut mai ales ca istoric al religiilor, a adus contribuții filosofice semnificative în înțelegerea sacrului și profanului. Este important să menționăm și alți filosofi români notabili: Petre Țuțea, care a abordat teme legate de naționalism și spiritualitate. Constantin Noica, cu Devenirea întru ființă, a căutat să reconcilieze tradiția filosofică occidentală cu specificul românesc. Ioan Petru Culianu, discipol al lui Eliade, a explorat gândirea magică și istoria ideilor în Eros și magie în Renaștere.

Ștefan Lupașcu, cunoscut pentru Logica terțului inclus, a propus o logică dinamică ce depășește principiul non-contradicției. Basarab Nicolescu, în Ce este realitatea?, a dezvoltat conceptul de transdisciplinaritate, propunând o nouă abordare a cunoașterii. Lipsa de recunoaștere internațională a acestor gânditori se datorează, în parte, contextului istoric și politic care a limitat circulația ideilor românești. Sper să existe eforturi recente de promovare a filosofiei românești, cum ar fi Newsletterul de filozofie românească, editat de Societatea Română de Fenomenologie, care difuzează informații despre evenimente și publicații relevante în domeniu. Pentru a încuraja o mai bună cunoaștere a filosofiei românești, recomandăm următoarele lucrări: Filosofia românească pe scurt. De la Maiorescu la Noica de Nicolae Turcan. Teme și explorări în filosofia românească, o culegere de studii asupra lucrărilor filosofice românești importante .

Este esențial să continuăm eforturile de traducere, publicare și promovare a acestor opere, pentru a asigura prezența meritată a filosofiei românești în dialogul intelectual global.

Sunt absolut sigur că, odată și odată, să fie chiar și după moarte, Eu voi învinge în această privință chiar dacă lupt de unul singur!

Vasile A. Ieșeanu; Christian W. Schenk! Vă mulțumesc pentru polemica noastră constructivă, care îmi dă o mică-mare speranță că avem din partea dumnevoastră nu doar recunoașterea valorilor românești , ci și promovarea lor în UE și afirmarea pe plan european dacă nu internațional a adevăratelor noastre valori și a marilor noștri gânditori! Mă bucur nespus că nu suntem , cel puțin în percepția dumnevoastră , o cultură marginală și oricare occidental cultivat merită să-și consume măcar o parte din timp pentru a cunoaște această mică cultură numită cultura română!

 

Autor: Christian W. Schenk; Vasile A. Ieșeanu! foarte bine spus dar dacă un occidentală nu are acces din cauza bariere de limbă la aceste capodopere, nici nu are cum să se aplece asupra lor!

Trebuie scuturați puțin cei de la Uniunea Scriitorilor, de la Institutul Cultural român și nu în cele din urmă ministerele și guvernul!

Până acum toate cererile mele în această privință au fost ignorate de jos și până sus!

Vasile Anton Ieșeanu;Stiamți cititori: Nota bene! Servilismul și obediența s-a potrivit cel mai bine cu situația din România comunistă. Dacă românii au ajuns în Democrație într-atât de servili și obedienți se datoreză educației socialiste care ne-a obligat cu „pumnul și palma” securității - „brațul înarmat al pcr”, cu o sumedenie de informatori și turnători , vecini haini, să fim servili și obedienți față de faronii locali - activiștii de partid și marele faraon tovarășul Nicolae Ceaușescu.

În 45 de ani de educație comunistă de la grădiniță - șoimii patriei, școala primară - detașamentele de pioneri, liceu , organizațiile UTC toată această educație de slăvire și proslăvire obedientă a „genialului” conducător secretar generaș și președintele RSR și-au pus amprenta servilismului și obedienței în ADN-ul românesc!