1) cu apă minerală?...
2)cu apă de foc?...Whisky, Votcă, Pălincă,.Țuică de prune?..
3)cu vin de Cotnari ?...
4) cu șampanie franțuzească?...
5) cu lapte dulce?...
6) cu lapte acru?...
Scriu filosofiei şi literatură (eseuri, povestiri, nuvele, poezie, haiku şi haibun)
1) cu apă minerală?...
2)cu apă de foc?...Whisky, Votcă, Pălincă,.Țuică de prune?..
3)cu vin de Cotnari ?...
4) cu șampanie franțuzească?...
5) cu lapte dulce?...
6) cu lapte acru?...
Când filosemitul de la Cotroceni, un autentic fariseu și filistin îngust la minte anume Klaus Iohannis, la Bruxelles, anunța emfatic în urmă cu un an că sub dictatura M-UE ( Multinațioanale Uniunii Europene ): „Am obținut pentru România o sumă impresionantă de 79,9 miliarde de euro pentru proiectele europene”, atunci mi-am zis că Dumnezeu a pus mâna în capul românilor. Timpul a trecut și banii au rămas doar lauda de sine a filosemitului de la Cotreoceni. (Notă:1) Filosemit reprezintă interes față de cultura evreiască și o iubire pentru lucrurile considerate evreiești. Drept urmare, fariseul Johannis iubindu-i așa de mult pe evrei a numit statul român de la 1940 , „STAT ÎNTUNECAT” . Ca și cum România, nu Germania ar dat foc de două ori Europei în secolul al XX-lea; ca și cum statul român ar fi gazat evrei și nu statul hitlerist . FARISÉU, cf DEX Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. FILISTÍN s. m. (în argoul studenților germani pe la 1700) mic burghez incult, mulțumit de sine, mărginit, cu o concepție dogmatică despre lume și viață, arogant și fanfaron. Din cele 79.9 miliarde, anul trecut, anunțate emfatic de filistinul de la Cotroceni, tovarășul K. W Johannis , odată cu venirea Ursulei von der Leyn după alegerea lui Florin Mâțu președinte PNL și înfipt bine premier al României sub piciorul Ur-Sulei von der Leyn suma s-a redus în 2021 la 29.9 miliarde, din care România va primi doar 14 miliarde pentru Planul Național de Reziliență și Relansare, diferența fiind din împrumuturi. În final, chiar și în cel mai optimist scenariu, în cazul în care autoritățile de la București vor lua în serios Planul Național de Reziliență și Relansare, este posibil să ajungă în țară maxim 10 miliarde de euro, din cele 30 de miliarde, adică ne vom alege cu firimiturile de la masa occidentalilor superbogați din care mar parte se vor întoarce pentru studii de impact sau pentru o nouă lege a pensiilor ( 110 milioane euro) făcută de experți occidental. Că aceea făcută de români nu e bună pentru pătura superpusă. Pentru marea ciordeală a României cu sprijinul peședintelui M-UE , adică a președintelui „românilor mei”, marioneta M-UE ( Multinaționalele Uniunii Europene), a fost onorat de către coetncii săi, sâmbătă, 25 septembrie 2021, cu Premiul internaţional „Carol cel Mare” al oraşului Aachen – sub masca „Pentru unitatea Europei”. Da, filosemitul, fariseu și filistinul de la Cotroceni merită o tinichea pentru jaful resurselor României, organizat „legal” în intersul M-UE.
2) Ce mascaradă politică, ce batjocură la adresa românilor! Țara arde și baba se piaptănă! Un popor care admite o asemenea manifestări de parodie politică grotescă nu poate fi decât un popor slab, lipsit de conștiința demnității umanului.
3) O democrație solidă se bazează pe două partide mari și late.Mai multe creaturi politice, mai multă dezbinare, mai multe interese străine deservite de ciupercile politice otrăvitoare.
Vinovați nu sunt doar impostorii proiectați la butoanele puterii de ambasade în complicitate cu seriviciile subdordonate - câinii cei răi pentru popor, dresați cu susținerea înaltelor porți, care decid, în numele nostru, interesele lor și ale stăpânilor, ci toți aceia care din ignoranță, incultură și entuziasmul romantic idealist al unui mai bine care se dovedește un rău mai mare decât răul precedent, stigmatizat ardent, ne-au adus în starea economico-socială, prin împrumuturile uriașe de 50 miliarde de euro. Aproape la fel ca aceea din vremea celor doi impostori comuniști, a „savantei Elena Ceaușescu și al „genialului” Nicolae Ceaușescu - care au achitat datoria externă priun înfometarea românilor, economii la curent și gaz, prin creșterea prețurilor la mâncare, curent electric și gaz metan. Iarna lui 2021-20222 își arată încă din luna septembrie colții hidoși, colți ce se văd în imaginea câinilor dresați de ambasade și servicii, proiectați prin votul tinerilor frumoși și liberi la butoanele puterii politice cărora nu le pasă de români. Fără îndoială manipularea miniților, mai cu seamă a minților tinere , necoapte, minți aflate în starea romantică de idealizare a schimbării în mai bine, precum istoria o demonstrează ,au propulsat la butoanele puterii în România impostorii și mediocri, indivizi fără caracter, fără conștiință națională, adevărați câini de pază a intereselor străine și implicit a intereselor lor. Dar tinerilor care au votat câinii dresați de servicii și amabsade nu mai văd răul. Votând schimbarea stăpânilor și-au votat propriul lor rău. Cum cinic, dar realist spune înțelepciunea populară: „schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor.” Tinerii, cu creierul lor plini de hormoni, nu se mai gândesc la propriul lor destin lor și al părinților lor, ci doar la sex, la identiatea de gen, la plăcerile fără limite oferite de pervertirea iubirii erotice în LGBT. Noi , oamenii de rând, potăile societății, în zadar lătrăm pe rețelele de socializare precum câinii la lună. Nu avem decât să murim sau să supraviețuim la la limita umanului. Pentru potăile române, nicio milă! Poate ne merităm soarta din cauza slăbiciunii și neisprăvirii noastre...
Din această perspectivă pe Rareș Bogdan în
asemăn cu Emil Bobu „un caz de
depersonalizare dramatică” scrie Dumitru Popescu sau Constantin Dăscălescu „un troglodit,… lipsit de orice rigori morale
în politică”. Ce-au fost părinții
lui Rareș Bogdan în comunism?
Elena și Nicolae Ceaușescu, dar mai cu seamă „Elena Ceaușescu care nu ezita să trateze țara ca pe propia ei
ogradă, unde putea dispune după bunul ei plac”(Cosmin Popa – Elena Ceaușescu
sau anatomia unei dictaturi de familie)
a creat după modelul stalinist și
comunismul asiatic cea mai umilitoare cultură pentru activiștii PCR – cultura slugărniciei și umilirii până la
anularea statului de om. Elena Ceaușescu
îi gratula pe toți care îi lingeau picioarele cu apelativul „Prostovani”
Timparele obsecvității ceaușiste s-au
fixat în ADN-ul românilor, mai cu seamă a
nomenclaturiștilor și s-a
transmis progeniturilor. Efectul
ceaușismului se perpetuează sine die în
cultura politică românească - slugărnicie, impostură și prostie. Am afirmat în mai multe rânduri că progeniturile foștilor nomenclaturiști
comuniști (cu părinți secretari, activiști, securiști, procurorori,
judecători comuniști), s-au ascuns la dreapta politică bine mascați în liberali sau USR-iști. Și iată că
afirmațiile mele se confirmă.
Adunătura liberală și useristă
e formată din urmașii
nomenclaturilștilor.
Pentru românii care nu mai citesc o
carte, ci doar contemplă televiziunile sau
internetul ei chiar cred că cei
de la dreapta din PNL sunt liberali
autentici sau cei din USR sunt salvatori, de ciume roșii și de penali, autentici!
Observați cu atenție cum acest Florin Câțu a cărui tată a fost șofer la PCR și de bună seamă cu multe alte misiuni primite de la partid (cu certitudine de informator) cum tratează țara ca pe propria lui ogradă la fel ca Elena Ceaușescu. Observați cu atenție și strada!În fața magazinelor alimentare și mai cu seamă a hipermarketurilor s-au înmulțit cerșetorii bătrîni. L-am întrebat pe un bătrân care se uita la mine cu o privire de câine bătut, cum de a ajuns să cerșească? Nu-mi ajunge pensia domnule! Abia de plătesc chiria și ce să mai spun de medicamnete pentru soție. Cum nu le păsa Ceaușeștilor și nomenclaturii de înfometarea românilor nu le pasă nici progentiturilor nomenclaturii aciuați în democrația noastră de mucava în PNL și USR,deși există lege adoptată pentru a se mări pensiile. Cât oare mai au de trăit săracii bătrâni ceșetori! Nu sunt bani pentru pensii și salarii! De ce? „Pentru că toate izvorele ,scria Eminescu înTimpul curg de la munte spre mare, iar bugetul țării la liberali în buzunare!”
Autor : Vasile Anton Ieșeanu, 5 septembrie 2021, Iași
Pe vremea câne eram tânăr și nemuritor
nu mă gândeam să scriu
trăiam ferice în altă matrice a timpului
în matricea senzorialului, a fetelor ce-au dat în floare
neinfestate de sex, prohab sau cruce…
colindam între două paradisuri pământene cărțile și femeile
citeam femeia ca pe o carte și cartea ca pe o femeie
cel mai mult mi-a plăcut începutul
sfârșitul era o comedie tristă
la sfârșit, când închideam ultima filă și rămâneam multă vreme melancolic
Mă întrebam siderat: ce-l ține pe om în viață?
iubirile, cărțile, paradisurile pierdute
fără ele n-aș fi putut trăi!
așa am urcat mereu pe muntele vieții…
pân-am ajuns la vârsta critică când am început în fiecare zi să mor
ca Sisif am început să cobor
cum să opresc prăvălirea stâncii?
cum să rămân nemuritor?!
să scriu, dar ce să scriu m-am întrebat.
să scriu poezie nu se cădea
la vârsta a treia
prietenii, cunoscuții ar fi crezut
c-am dat în mintea copiilor…
nu mai aveam chemarea, imboldul, patima romantică,
nici măcar pentru poezia modernistă sau postmodernistă,
marii poeți au murit tineri…
când am început să scriu trecusem binișor de vârsta a treia
atunci începi să filosofezi viața
încet-încet femeile mă părăseau
nu erau fascinate de filosofia mea
Cicero, la 63 de ani, având de ales între tânăra nevasta Pubilia și filosofie a ales filosofia căci zicea marele orator roman „e foarte greu să te ocupi în același timp de o femeie și de filosofie ”
de unde am tras concluzia că, mai grea decât filosofia este iubirea pentru o femeie;
femeia vrea să fie adulată
or când vârsta biologică mi-a epuizat libidoul
paradisul iubirii s-a metamorfozat în infern,
ce fată se mai uită la un moșneag filosof de doi bani, și economie de lei…
a, dacă aș fi câștigat la loto, sau aș fi bogat ca Soroș…
brusc s-ar îndrăgosti de mine
toate fetele de la balul bobocilor
de la Cluj.
așa că am ales, ca și Cicero , filosofia,
rămânând captiv ca Borges în paradisul cărților
singura bucurie care mi-a rămas: cititul și scrisul
uite și pensionarul acesta
circulă pe stradă fără permis
moartea îl caută pe-acasă
și el se uită după mere
strânse la sân de fete și femei tinere, în panere
Ptiu! Libidinosule!
lasă-i pe tineri să se afirme
că a lor este viitorul, în față e toată grozăvia
tu ești un învechit, un diletant…
ți-ai trăit traiul,
gata bătrâne ți-ai mâncat mălaiul,
filmul vieții e la the end
Dar mai am ceva de spus
în literatura română încă n-am apus
Un ultim cuvânt - o ultimă carte!
Moarte, ești dușmanul meu de moarte,
mai lasă-mă timp să scriu
ultimă carte acum pe viu
de ce îmi dai târcoale pe la picioare,
cu atacuri brutale de gută, artroză
și te joci cu viața mea,
ipocrită… ca o mimoză!…
Am să-l chem pe Ivan
să te închidă în turbinca lui
să mori de foame moarte!
de tine nimeni să nu mai aibă parte.
Ca Ghilgameș am pornit în epopeea nemuririi
care pe care - moarte
lasă-mă să scriu…
ultima mea carte!
Când citesc și scriu m-agăț de spirit cu disperare
simt c-așa trăiesc viața la maxim
sunt un fidel iubitor de carte
deseori uit de mine, de lume, de terorism și de moarte
uit de corupție de agresivitatea masochistă,
de ipocrizie, meschinărie și neomenie,
uit de tot răul din lume …
dau tot aurul din lume… pentru o carte
dau tot aurul din lume pentru filosofie și pentru femeie
ce-aprinde în mine scânteia și să ard
ca adevărul pe rugul ignoranței
Eppur si muove
și totuși mai mișcă… babalâcul
„ciuma bubonică roșie„… „comunistul”!
Montaigne mă îndeamnă la încercare
vorba proverbului încercarea moarte n-are
am scris un essai despre libertatea și am aflat
cu gândul la elevii de liceu și studenți la științe sociale,
că libertatea e un iad de lux
voi avea mare cerere m-am iluzionat
ca un bărbat politic - zilnic drogat
dar cine mai citește azi în libertate!
cititul era fascinant pe timpul lui Socrate
acum imaginea e spiritul suprem
în imagine virtuală, iluzie și minciună
ne-ndeamnă propaganda… PR-istul
adevărul să-l vedem.
ediție limitată, nu dați năvală,
nu au dat , nimeni n-a întrebat … cine să citească?!
cine mai citește azi când imaginea face cât o mie de cuvinte!
la început a fost cuvântul, spune Biblia
la început a fost imaginea, vezi picturile rupestre
unii au început să-mi spună , fără operă, Maestre
am luat-o ca o ironie - inspirați de ironia lui Socrate
……………………………………………………..
primii mei cititori au fost doctorii,
când am mers la un medic i-am oferit o carte
cum în ultima vreme am mers din ce în ce mai des
medicii au devenit cititorii mei fideli
un medic mi-a zis că-i o carte interesantă
în mentalul unui medic poate fi …
un caz interesant de boală
un chirurg mi-a zis că-i o carte practică
n-am înțeles dacă e benepraxis sau malpraxis
așa mi-am descoperit boala scrisului și am început să scriu filosofii
nu poți scrie filozofie, diletantule, mi-a strigat Hegel
filosofia este ultima treaptă a spiritului!
eu i-am închinat o viață…
tu ai scris doar o postfață…
Trebuie să ai chemare!
scrie essai , m-a încurajat Montaigne,încearcă!
Să încerc, mi-am zis - încercarea moarte n-are,
Încercarea! De-atunci m-am luat la întrecere cu moartea
Citesc! Moartea îmi suflă în ceafă
Scriu… în viteză aleargă prin spate
mi-am făcut casă de piatră
însă moartea tot o străbate
Stai moarte nu mă agasa!
Lasă-mă să termin ultima carte
Grăbește-te! Tu ești la rând
Nu pot să iau pe altul în locul tău,
așa decisa Dumnezeu.
Dar , bine moarte, poate vrei
O bere, un vin sau o sută de lei
Hai, ia bacșișul și te cară!
Să scriu … ultima mea carte!
Am învățat să mor ca Poetul
moarte!... frica de tine nu mă-nfioară!
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, 1 septembrie 2021, Iași