Cine trebuie să-și sacrifice viața personală și interesul personal pentru binele general al comunității?..

.

    Nici un cetățean al niciunei țări, nu poate și nu trebuie să-și sascrifice viața sau interesul propriu pentru binele general.(Deși după cum vedem războiul din Ucraina tinerii ruși își sacrfică viețile pentru Putin) .

Există însă excepții! Și aceste excepții sunt politicieni, aleșii poporului. Odată ce un individ a intrat în politică el trebuie să să-și sacrifice viața și interesul personal pentru bunăstarea generală. Politicienii trebuie să pună binele general deasupra interesului personal. Dar câți politicieni își sacrifică interesul personal pentru binele general? Majoritatea politicienilor sacrifică interesul general pentru interesul lor personal meschin!

Și dintre toți politicienii cel care trebuie să dea exemplu și să fie primul care să se sacrifice pentru binele general este președintele țării. Ce face președintele Johannis în vizită în Japonia timp de patru zile împreună cu prima doamnă?

Excursionistul României „se sacrifică” și el și prima doamnă pentru interesul general al românilor. Cât costă excursia lui Johannis în Japonia? Ce mai contează la bugetul gras al președinției - o ecursie!... Doar el „se sacrifică” îna această excursie pentru „interesul general” al românilor! Dar ce vorbim noi de Johannis? El e mic copil, recte un mic escroc pe lângă „genialul” Nicolae Ceaușescu care pentru a-și păstra puterea lui de comunist idiot, a sacrificat și țara și poporul aruncându-ne sub copitele cailor troieni la revoluției și în haosul postrevoluționar când, în vidul de putere, s-au creat toate condițiile unei adevărate nebunii sociale: copii vânduți, întreprinderi scoase la mezat și miluite de securiști „întreprinzătorilor” autohtoni sau occidentali cu muncitori ajunși șomeri; românce plecate la produs în Turcia și în Occidentul capitalist, cu ajutoare- gunoaie capitaliste din Occident, cu „medici fără frontiere” cea mai perfidă formă de infiltrarea agenților unor servicii secrete „prietene” și tot cortegiul de mizerii umane care ne transformaseră pe noi românii, din animale de turmă, în animale de pradă în capitalismul din faza de tranziție cu adevărat săbatic!

Autor : Vasile Anton Ieșeanu vineri, 11 martie 2023, Iași

Cum a fost creată femeia din bărbat?

                Conform mitului biblic Eva nu a fost creată din coasta lui Adam, ci din coiul lui Adam! Pe vremea când iudeii au scris Biblia nu cunoșteau denumire testicul. Ca să evite licențiosul „coi” , au scris în Biblie că femeiea a fost creată din „coasta” lui Adam. Biblia este o alegorie, etichetă pusă de filozoful iudeu Filon din Alexandria, numit și Filon iudeul. Dacă mitul bilbic e alegorie nu putem lua mot a mot ca adevăruri ce exprimă o realitate cuvintele din Biblie! Alegoria, după cum ne învață Dicționarulde termeni literari este un procedeu stilistic care face ca un sens literar să se substituie altuia ascuns, alegoria fiind într-un anume sens o metaforă lărgită în care se operează un transfer de la real la figurativ, o încifrare în cel mai simplu grad de transparență. Exact ce au făcut iudeii biblici, mai fariseic pudici au mascat licențiosul „coi” cu „coasta” lui Adam. Spre deosebire de iudei fariseici vechii greci mai deschiși la vorbă, la port și la comportament sexual nu și-au mascat miturile în alegorii. Iudeii sunt ași în arta mistificării realității( or fi învățat această artă de la egipteni???), astfel au inventat mitul creației și mai apoi, odată cu apariția lui Isus, profetul iubirii, au creat religia creștină , în realitate o ideologie de asevirea omului imaginarului Dumnezeu, în realitate preotului mijlocitorul sau mai bine zis reprezentatul lui Dumnezeu pe pământ.

             Evident că Biblia trebuie interpretată ca alegorie și pe cale de consecință iudeii care au scris Biblia au evitat limbajul licențios și au recurs la alegoria „coastei” în loc de licențiosul coi, căci în vremurile biblice nu se cunoștea termenul științific de testicol. La o analiză mai atentă a genomului masculin spre deosebire de cel feminin, vom vedea că în al 23-lea cromozomi la bărbat conține şi informaţia sexului masculin şi a sexului feminin; jumătate din spermatozoizii expulzați în actul coitului conţin cromozomi sexuali XY şi jumătate XX, iar ovulul femeii numai XX. Pe cale de consecință sexul bărbat sau femei este determnat de spermatozpizii bărbatului, care într-o competiție nebună încearcă să pătruntă primul cu capul în ovulul femeii. Evident că un rol are și o ADN-ul din ovul care poate accepta sau respinge primul spermatozid fie spermatozoidul cu cromozomul XX , fie cel cu cromozomulXY, acceparea sau respingere fiind aleatorie sau poate determinată de enigmatica lume cuantică!
             Așadar, astfel trebuie văzută cum femeia s-a născut din „coasta” lui Adam și nu cum perorează preoțiii pentru copii Domnului ignoranți și inculți, anume că Eva a fost creată din coasta lui Adam. Deşi, conform mitului biblic, Eva a fost creată după Adam, deci mai tânără cu o zi decât acesta, totuşi nu Adam, ci Eva a mâncat mai întâi din pomul cunoaşterii binelui și răului și l-a îndemnat și pe mocofanul de băiat să guste din pomul interzis! Este un truism dovedit ,anume că fetele se maturizează psihomental şi chiar spiritual, mai precoce decât băieţii! Fetele ajung mai repede la cunoaşterea binelui şi răului acestei lumi, ca mai apoi băieţii de aceeaşi generaţie să le depăşească în privința cunoașterii binelui și răului, abia după maturizarea deplină 21-23 de ani.
             Asta explică de ce Eva a mâncat înaintea lui Adam din pomul cunoaşterii şi l-a îndemnat şi pe Adam şi nu are nimic de-a face cu senzorialul şi mai cu seamă cu sexualul. Presupunem deci că cei doi când au fost creaţi aveau vârste foarte mici; la acea vârstă începeau să fie de capabili de a cunoaşte binele şi răul. Vârsta se explică prin aceea că ştiau deja să vorbească. Fiecare din noi repetă mitul lui Adam. De altfel mitul spune foarte clar că ,,pomul era bun de mâncat şi plăcut la privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.’’(Genesa, Facerea- 3.6). Pomul era bun de mâncat – deci se poate interpreta că informaţia era bună pentru spiritul flănmând, „plăcut la privit”, cea mai mare parte din informaţie se obţine prin observaţie, iar ceea ce vedem uitându-ne la pomul cunoaşterii binelui şi răului ne face plăcere, fie că-i bine ceea ce vedem, fie că e rău.Pomul era de dorit – informaţia este de dorit căci ne deschide mintea. Cu cât cunoaştem mai mult cu atât avem o minte mai deschisă.
Care a fost rolul şarpelui? Rămâne o enigmă! După noi credem că şarpele este dorinţa de cunoaştere (curiozitatea este un şarpe care se strecoară fără să fie simţit de conştient în suflet) care se manifestă de fragedă pruncie, mai cu seamă e manifestă la fete și femei şi nu falusul cum au interpretat-o unii preoţi, obsedaţi de sex (în această capcană a căzut şi Kirkegaard) , dorinţă care vine din interior ca un şarpe din inconştient ce ne îndeamnă mereu la cunoaştere şi la încălcarea continuă a interdicţiilor lui Dumnezeu şi la comiterea generaţie după generaţie a păcatului originar, adică a păcatului cunoaşterii.
                Nu atât dorinţa senzorială şi refuzul ei provoacă anxietatea ci dorinţa de cunoaştere intelectuală, a şti provoacă teamă fiindcă a şti înseamnă înainte de toate a cunoaşte binele şi răul şi a decela binele de rău. Anxietatea la copil e provocată nu de senzorial cât mai ales de începutul cunoaşterii binelui şi răului. Cele trei plăceri, bucală, anală şi sexuală de care vorbeşte Freud sunt de plăceri de moment şi sunt incomparabile ca durată cu plăcerea de a cunoaşte a copilului la care curiozitatea „de ce?-ului” devine agasantă pentru matur şi angoasantă pentru copil.
               Copilul, în starea inconştientă, trăieşte într-o continuă visare; cunoaşterea binelui şi răului se face treptat şi tot treptat copilul se trezeşte şi iese din visare. Totuşi această visare nu-l părăseşte toată viaţa; omul ieşit din copilărie şi aflat în plină pubertate va visa la asemănarea lui în oglindă, la celălalt, va visa la realizarea profesională sau la bogăţii, apoi la bătrâneţe va cădea iarăşi în visarea copilăriei ceea ce este o întorcere la mintea copiilor, căci însăşi vârstele omului sunt asemănari în oglindă.

 #Cumafostcreatăfemeiadinbărbat

Vasile Anton Ieșeanu - Busola sulfetului: Viață, Iubire, Destin ( fragment)

Se cutremură pământul!...

Se cutremură pământul!...                                                             

Se cutremură pământul!...                                                               De-atâta rău comis de oameni!                                                        Energii tot mai nocive poartă gândul;                                            Culegi mereu ceea ce sameni!

Se cutremură pământul !

De-atâtea războaie și groaznice suplicii…

O lume paralelă ia avântul!

Lumii naturale - o lume plină de lăcomie și de vicii!

Se cutremură pământul!

Când odioși tâlhari din sferele puterii se cred chiar zei sau supraoameni;

Gândul lor sinistru e: după noi, potopul!

Cum să le zici oameni? Niște răi și niște fameni!...

Se cutremură pământul!

Și nimeni nu mai vrea să ia aminte…

Șarpele Uroboros e progresul!

Și lumea va sfârși în gropi comune - monstruoasele morminte!

Autor: Vasile A. Ieșeanu luni, 6 februarie 2023,Iași

Odă viţei de vie - De ce e necesar să bem un pahar de vin și nu bere?...

Pentru că în compoziția celulei noastre biologice există și o moleculă de alcool. Pentru că vinul te luminează când îl bei cu măsură căci în fiecare moleculă de vin se află un foton captat de la soare; când îl bei fără măsură lumina prea multă te orbeşte … te face să rătăceşti drumul şi să umbli pe şapte cărări!

Odă viţei de vie

O, viţă, tu, ce dulce eşti şi ce plăcută!

Ca o copilă în care s-a trezit dorinţa-i mută.

Când te privesc în toamnele târzii,

Mă cuprind în suflet, arşiţe pustii…

Mă uit cu-atâta poftă la strugurii bogaţi,

Ca nişte sâni de fată pe coarde atârnaţi

Încât aş vrea să-i mângâi, să-i ling, şi să-i sărut,

Ca-ndrăgostitul tânăr, cu dor neînceput.

Şi când strivesc în gură boabele aurii,

Negre şi roşii, rosé sau sângerii,

Parc-aş muşca din sfârcul tinerelor fecioare,

Care-mi trezesc dorinţe, mereu mai arzătoare…

O, ce mireasmă dulce şi ce grozav buchet!

Ce forţe au ascunse, de-am devenit poet?

Ce energii subtile, ascunzi în boaba ta de rouă?

De mi-ai robit şi mintea, şi, trupul… , amândouă!…

Şi deîndată sclavul tău devin…,

Din ţâţa ta bogată, când laşi să curgă vin.

Lăsaţi orice lucrare, şi, faţa v-o-ngropaţi!

Pe sânii de fecioară, durerea v-alinaţi.

Ce forţe oare şi ce puteri ascund?

Acele boabe mici? Sunt lacrimi din cer sau din pământ ?

Sunt poate scurse din ochii vreunui zeu,

Ori picuri de iubire, din bunul Dumnezeu!

Priviţi cum curge toamna din teasc, sau, ţărănescul lin!

E sânge din Cristos, o, Doamne, e un nectar divin!…

Auzi cum fierbe mustul? Are un foc ascuns,

Al cărui templu sacru, rămâne nepătruns.

Mereu când eu mă-mbăt cu sfânta ta licoare,

Simt puteri divine din cap până-n picioare

Mă cred asemeni Ţie…, aproape ca un Zeu,

De-aceea lasă-mi viţa, Doamne…, să mă îmbăt mereu!...

AVERTISMENT

©Textele şi informaţiile de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul autorului.

Autor: Vasile A. Ieșeanu, luni, 30 ianuarie 2023

Je suis un garçon( roman , un fragment)

 

Moto: „Cătușele căsniciei  sunt atât de grele încât e nevoie de doi să le care, uneori chiar de trei.”  - Alexandre Dumas                                                                           

                 Într-o  zi călduroasă  de iulie, într-o duminică dimineața, chemat  parcă de o forță  ocultă,  împins  de  un nu știu ce interior,   am abandonat laboratorul  meu  de huhurez - biblioteca, raiul meu cum   o numea  Borges și  am plecat  la o plimbare  pe jos  căci  uneori  omul se satură chiar și de rai. Pașii m-au purtat fără voia mea spre   grădina Copou. Am intrat  pe aleea străjuită de tei  cu gândul să rămân  pe o bancă  și să savurez, departe de zgomotul  și poluarea străzii  câteva clipe din liniștea parcului și  mireasma naturii.  De undeva  răzbătea  o  muzică deosebită o  melodie exotică, stranie. Stranie  dacă se poate exprima prin  exotic  sau straniu  misterul și fascinația pe care o emana.                     Am luat-o încet  pe aleea  parcului copiilor străjuită de pădurea de  tei,  atras de sunetul  misterioasei  muzici.  Intrigat m-am îndreptat   spre locul de unde veneau armoniile  acelea   fascinante   care îmi  stârniseră  curiozitatea și mă chemau,  amăgitor ca  un miraj auditiv,  împotriva voinței  mele parcă.   Și deodată  am descoperit grădina  de vară  Casa  Vânătorului.   Dezamăgit, o clipă am rămas  descumpănit. Eram gata să fac cale întoarsă, dar…                                                                                                                         Mai fusesem la Casa  Vânătorului cu ani în urmă și  nu-mi plăcuse.  Mă aflam în dilemă să intru sau nu.     Eram gata să fac cale întoarsă, dar o  sete neobișnuită s-a declanșat parcă instantaneu. Și muzica aceea ca o  imperativă  chemare  m-a făcut să intru …  Doar un   sfert de oră…  Mi-am zis: hai azi să-mi ofer o scurtă pauză și o bere. Nu sunt băutor de bere,  sunt băutor de vin, dar cum nu  mai  băusem  de multă vreme   bere   am  simțit  nevoia să  simt gustul dulce-amărui. M-am așezat la o masă  mai retrasă  și am cerut ospătarului o bere.   Timișoreana mi-aducea în minte      că Banatul e „fruncea” cum zic bănățenii.                                                                                                     Nu mult  timp  după  ce  m-am așezat cu berea în față  a intrat un tânăr  blond care s-a precipitat spre masa mea. „Asta  e masa mea preferată”,  mi-a zis el obraznic. Am rămas oarecum intrigat  de obrăznicia lui, fiindcă la ora aceea  de dinainte de prânz erau suficiente  mese libere. Mi-am zis  în gând că  e vreunul din   beizadelele locale, pus pe scandal  și am  dat  să mă ridic. „Nu,  zice el, rămâneți aici, dacă tot   v-ați așezat   la masa asta!  Eu trebuia să vă cer permisiunea să mă așez la masa ocupată  înainte de dumneavoastră. Am  vrut doar să vă atrag atenția că  sunt un client  vechi și   permanent   al Vânătorului  și  masa  la care v-ați  așezat  e masa mea preferată.                                               Locuiesc aproape aici  în Copou  și de aceea am ales acest local.      Cine  se așează la masa mea  e prieten cu mine.  Așadar,   îmi întinse el mâna: să dăm mâna prietene! Eu mi-s  Nelu Mielu.” Numele dumitale  îmi pare cunoscut…,  Ieșeanu! A, da.., da..,  mi-amintesc ceva,  de pe Facebook. Pot să vă tutuiesc?  Zici să nu mă formalizez, fiindcă  formula  de politețe  impune bariere de comunicare și  face  uneori  vorbitorul nesincer?! Asta înseamnă   că ești   un tip  cu  care se poate  comunica deschis. Cine spune că există bariere între generații? ( Va urma... partea a doua!)     

Autor: Vasile Anton Ieșeaanu, duminică 29 ianuarie 2023, Iași        

Mânca-te-ar câinii domnule primar!...

Mânca-te-ar câinii domnule primar!...

Îl loc să te ocupi de oameni și copii…

La fel ca și comunistul - marele tâlhar!

În cap ai doar lăcomie și hoții!

Mânca-te-ar câinii domnule primar!...

Și șobolanii ce mișună prin capitală...

Să simți și tu gustul amar!

Al boschetarilor din lumea animală...

Mânca-te-ar câinii domnule primar!...

Câinii pe care în haite i-ai lăsat.

De românii nevoiași nu ai habar,

Și pe-o ureche alene te-ai culcat!

Mânca-te-ar câinii domnule primar!...

Alegătorii te-au votat drept gospodar bărbat,

Iar tu ai dovedit a fi doar meschin tâlhar,

Mâncător de vorbe goale și de mult... rahat!

Mânca-te-ar câinii domnule primar!...

Cum au mâncat-o javrele pe Ana!

Tu ales de popor să fii un far...

Doar tâlhăria de sorginte comunistă ți-e mana!

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, joi 26 ianuarie 2023, Iași

Cel mai iubit dintre pământeni! Oare cine a fost sau este preafericitul?!...

Oare se putea trăi fericirea erotică, căci fericirea ține de iubirea erotică, în societatea comunistă?

„Represiunea socio-politică și frustrația economică au fără drept de apel, consecințe dintre cele mai dureroase și deformante în psihologia individului uman, ce se resimt până la cele mai intime relații fizice, afective , spirituale.( Iolanda Mitrofan , Nicolae Mitrofan – Elemente de psihologie a cuplului)

Pisica a fost și a rămas fericirea mea. În fiecare seară alerg după pisică, dar nu mai reușesc s-o prind. Eu cred că fac mișcare dar în sinele meu de fapt alerg după pisică. Dar pisica este și nu este! O fi moartă , o fie vie, ca pisica lui Schrödinger?...

Nu pot să știu! Dar eu îmi încordez voința și alerg după pisică. Dar ea e tot mai departe de mine ... o fantomă!

Oare am îmbătrânit și s-a dus fericirea mea? În tinerețe nu alergam, pisicile îmi săreau în brațe. O doamnă siderată, mi-a zis. „Nu-mi vine să cred că pisica mea a sărit în brațele dumneavoastră de cum ați intrat în casa mea. Mulți oameni bărbați și femei au intrat în casa mea, dar pisica mea se ascundea parcă ar fi văzut pe satana. Cred că sunteți un om bun, cred aveți o energie pozitivă...” Nichita Stănescu tânjea să fie motan și eu eram deja. „Motan m-aş fi dorit să fiu!” Eu mă transformasem în motan... Oare fericirea e pisica ...e apanajul tinereții fără bătrânețe?!

Cel mai iubit dintre pământeni!Oare cine a fost fericitul?... (fragment din cartea lui Vasile A. Ieșeanu- Busola sufletulu : Viață ,Iubire, Destin!)

#Celmaiiubitdintrepământeni