Eu m-am născut la ţară…

Autor; Vasile Anton Ieșeanu  

într-o zi de iulie
în şapş’ce într-o marţi în 51
îmi povestea mama mea
istoria mea nescrisă
eram întâiul ei născut
am mers la seceriş de cu noapte
aveam un hectar de grâu
de strâns și de legat
aur curat...
de pus în cuptor
şi de făcut bijuterii
colăcei şi porumbei
din grâul ales cel mai bun
fără neghină…

era pământul nostru,
era grâul nostru
nu veniseră
comuniştii și panslaviștii cu colectivizarea
să ne ia pământu’
şi sufletu’
și pâinea noastră cea de toate zilele…

eu judecasem...
pentru mai târziu
că-ți va veni sorocul
dar tu nerăbdător
ai deschis pe neaşteptate
poarta lumii şi-ai ţipat
lume, lume, soro lume
vin la tine plin de glume...



tată-tău cosea
dimineața pe răcoare
spice de grâu - raze de soare
se culcau cuminţi
la sânul Gaiei
eu îi înfăşam
ca pe copii
în snopi mari
îi clădeam în clăi
frecam câte un spic în palmă
şi mâncam bobiţe de aur…


pulberea de lumină albă ca o zăpadă
căzută din cer
în snop simţeam mirosul
de turtă coaptă în ceaun
mă gândeam
la noua recoltă
iar tu în placentă salivai odată cu mine
la laptele cu gust de pâine nouă

pe la nămiezi
și-atunci...
m-au apucat durerile facerii
tată-tău a înjugat boii la car
carul era „salvarea” noastră
și ne-a dus la dispensar

am ajuns pe la chindie
nici n-a apus soarele
şi ai ieşit pe poartă
urlând
lume, lume, soro lume
vin la tine plin de glume!

a fost norocul tău
moaşa nu băuse în ziua aceea
sau nu băuse prea mult
c-altfel, cine ştie, luai darul băuturii
şi-ajungeai ca frate-tău glumeţ şi băutor
de râde lumea de el şi el de lume
doar că tu urlai mereu
cum urli şi-acum
nu-ţi plăcea lumea
în care ai pătruns
plină de perceptori
care ne lua pâinea de la gură
cotă pentru Uniunea Sovietică
şi armata ei roşie „eliberatoare”
rămasă de la război
să construiască cazărmi
pe spinarea noastră
și să ne aducă pe
tancuri secera și ciocanul tâlharului Procust,
numit de greci Scurtătorul, Lungitorul și Multstricătorul
să alinieze oamenii liberi după PATUL LUI , sculptat de iudeo-comuniști !

urlai ca un disperat
îmi era ruşine de preot
când trecea de la biserică
pe lângă casa noastră
striga la mine:
dă-i ţâţă femeie, nu vezi că plânge!
acum i-am dat părinte,
da aşa urlă el
şi dacă-l ţin în braţe
urlă, nu știu de ce?!
urlă cât îl ține gura
poate se simte străin
închis lumea tâlharilor comuniști
mai criminali decât tâlharul Procust
urlă că nu i-am dat lapte
din recolta nouă
că ne-a luat-o toată
perceptorul…
și simte inconștient
că nu mai avem bucate,
… nici libertate!

PRINCIPIUL TERȚULUI INCLUS ȘI LEGEA PROFITORULUI MAXIM!

Autor: Vasile Anton Ieșeranu:Între Dumnezeu și neamul meu se află terțul inclus biserica și preoții!

Ce este terțul inclus? Este un principiu cuantic descoperit de filozoful francez de origine română, Stéphane Lupasco (n. Ștefan Lupașcu ; 11 august 1900 – 7 octombrie 1988) care a dezvoltat logica non-aristotelică , în cartea Principiul antagonismului și logica energiei.

„Există al treilea termen T care este în același timp A și Non-A.”

Cele mai sugestive exemple în sensul principiului antagonist și a terțului inclus sunt:

1) A - Patronii (producătorii) de bunuri versus Non-A cumpărătorii.

Terțul inclus sunt comercianții a căror profit depășește cu mult profitul patronului -producătorul!

2) A- Dumnezeu versus Non-A credincioșii!

Terțul inclus sunt vânzătorii de iluzii și utopii - preoții!

Profitul lor depășește cu mult credința în Dumnezeu! Nu-i așa?...🤔

#Ceesteterțulinclus

Sunt poet EUROPEAN!

Autor:Vasile Anton Ieșeanu: Mă mândresc cu acest statut și îmi exprim toată admirația mea pentru generosul și altruistul Christian Wilhelm Schenk nu doar pentru că în volumul V apare și biografia mea și câteva poeme, traduse în limba germană, ci pentru marele efort de a promova scriitorii și poeții români în Germania și în Uniunea Europeană!

Christian Wilhelm Schenk (n. 11 noiembrie 1951, Orașul Stalin, România) medic, poet, eseist, editor, traducător bilingv româno-german-maghiar. Fost membru al Uniunii Scriitorilor din România] și Germania, membru al Uniunii Mondiale a Medicilor scriitori și directorul editurii independente Dionysos pe care a înființat-o în anul 1986 în orașul Dortmund, aflându-se din 1988 în orașul Kastellaun, iar din 2009 până în prezent - în Boppard pe Rin, Renania-Palatinat, Germania.


Nume și prenume: Anton Vasile
Pseudonimul literar : Vasile Anton Ieșeanu
Data şi locul naşterii:17 iulie 1951, com. Andrieșeni, Jud. Iași
Studii: Academia militară – București: Studii post-academice la Universitatea tehnică „Gh.
Asachi” Iași
Debut literar
2011 - proză, eseu - Cum să scriu un eseu…
Volume de autor:
Cum să scriu un eseu… Ed. Pim, 2011,Iași, premiată cu premiul special al juriului „Creația
vrânceană” în data de 27 septembrie 2015, la Panciu, secțiunea eseu
Fotoliu pentru Esmeralda - proză, tragicomedie, Ed. Online 2013 - Book Rix book
Libertate în iadul de lux: carte-eseu, Editura Rafet - Râmnicu Sărat, lansată pe data de 5
septembrie 2015, la Rm. Sărat.
Antologii:
Confluențe lirice – antologie de poezie și proză, Ed. Pim, Iași 2012, cu proza „Emoția”
Antologia Universului Prieteniei - Treptele Cuvântului cu eseul : „Japonia – agonie și extaz”
Colaborare la reviste: Magazin cultural nr 15(2422) din 15 aprilie 2004, „De la Facerea
lumii la nașterea lui Isus”; nr. 38 (2445) din 23 septembrie 2004 articolul „Omenirea
între optimism și pesimism”, „Despre sufletul pereche” nr.49(2508 din 8 decembrie 2008)
și „Omul, diavolul și iraționalul”, nr.41 (2500) din 13 octombrie 2005; alte reviste
Constelații diamantine, Absolut, Oglinda Literară, Radio Metafora - Seattle, WA, U.S.A, Onyx,
Jurnalul Bucureștiului, Revista Feed-Back Iași.
Premii şi diplome obţinute:
Premiul „CC Datculescu” conferit de Editura Rafet, în cadrul Festivalului de Creație
Literară „Titel Constantinescu”, ediția a VIII-a - Râmnicu Sărat pentru eseul: Libertate în
iadul de lux
Premiul special al juriului „Creația vrânceană” - la secțiunea eseu - în data de 27
septembrie 2015, în orașul Panciu.
Referinţe critice:
Poetul Liviu Apetroaie - „Am parcurs o carte plină de bucuriile pe care ţi le oferă o
nouă perspectivă hermeneutică. Fără îndoială, Vasile Anton nu ne spune lucruri necunoscute,
nimeni nu are cum să o mai facă, deocamdată, dar le spune cu claritate, cu argumentaţie şi, mai
ales, cu pasiune. E afectat de ceea ce scrie, în sensul că lumea acestei cărţi e asumată până la
explicit de autorul ei. Care scrie apăsat, convingător şi pasionant.”( Liviu Apetroaie – Postfață
la Cum să scriu un eseu )

Scriitorul Emilian Marcu - „Preocupat de multe întrebări existențiale ale lumii, de
preocupările pe care le poate avea o ființă gânditoare așa cum spune filosoful despre
rostul celor săvârșite și desăvârșite, Vasile Anton scrie eseuri cum ar fi: „De ce trăim? De ce
murim?” „Evoluează omul spre viața eternă?” sau „ Intervine divinitatea în destinul lumii?
Dar și unele eseuri din cotidianul imediat pe care Vasile Anton le folosește ca pe un laborator
de psihologie dar și… psihoterapie, cum este eseul cu un titlu de crudă realitate cotidiană:
„ Nevroza sau profesoara îndrăgostită de Mircea Badea” și „Cum să trăiești cu un bărbat
homosexual( cazul Prințesei Briana Caradja). ( Emilian Marcu – Vitrina cărților, Ed. Pim ,
Iași) Cum să scriu un eseu… (scurtă recenzie)
Cărți scrise, nepublicate, în așteptare (eseuri):
- Balada iubirii (eseu filosofic);
- M. Eminescu, filosof (eseu filosofic);
- (eseu filosofic);
- Pledoarie pentru democrație (eseu politic);
- O societate (auto) mutilată după măsura patului lui Procust (eseu politic);
- Poetul, liberalul și fiara extremistă (eseu politic);( în pregătire pentru editare)
- Eminescu, în zadar?!...(eseu politic);
- Ideologiile și instinctele primare (eseu politic);
- Conștiință și Supraconștință (eseu despre existență).
-Fotoliu pentru Esmeralda; proză ( în pregătire pentru editare)
- Poeme extreme - carte de poezii
În prezent lucrez la romanele Je suis un garçon, Fratele meu geamăn, Bătrânul din Malmö și
trilogia Pe valea Jijiei, aproape de paradis.

Totodată colaborez la corectarea și tehnoredactarea cărții traduse de Bătrânul din Malmö Ionel
Petrișor - Ini Rumänien, scrisă de suedezul Göran Börge. În română cartea va avea titlul - Un suedez în
inima României.
Articole mele publicate pe Facebook preluate de revista online https://gandeste.org/: „Controlorii
minții – partea a XI-a – alinierea câinilor de pază ai Democrației la măsura patului pandemiei tâlharului
Procust”;„Sfânta ignoranță binecuvântată!”; De ce românii sunt într-atât de toleranți cu răul într-o lume a
răului intolerant? Articole publicate în https://ioncoja.ro/n „A fost o perioadă a demnității naționale…”
Câteva poezii din volumul , în pregătire Poeme extreme
Prinși - în amăgitoare lumi!
Natura-i fascinată arătare...
Miracolul naturii noi , azi, nu-l mai iubim!
Nu mai vedem un fluture zburând din floare-n floare,
În virtuale lumi, spre viitor,voioși, călătorim!
Suntem atrași de artificiale lampioane
Trăim în lumi false și-n vise de copii;
Stăm ore-ntregi lipiți de smartapfoane…
Prinși în iluzii virtuale și în bolnave utopii!
Vrăjiți de magia micului ecran,

Atrași ca fluturii de factice lumini...
Fugim de natură și de natural…
În imagini trăim viața, obscuri și anodini!
Unde-i lumina cea adevărată?!...
Acolo, pe ecrane, străluce doar himere!
Hai vino în natură dragă fată!
Să evadăm din lumea falselor mistere!
Hai în lumina soarelui, aceea naturală!
Viața e ca bătaia de aripă!
Topiți în raza de lumină și-n vraja ei reală,
Vom prinde realitatea într-o clipă!
Natura este raiul, creația divină!
E lumea cea reală, rămasă…, în trecut,
De ce fugim de lumea reală plină de lumină?
În lumea virtuală fără conținut !...
Nebunii planetei se joacă de-a războiul!
Ninge cu moarte în primăvara asta blestemată,
Cu gloanțe, frig siberian explozii și cu sânge;
Ninge cu disperare, cu emigranți femei, copii, cerul amarnic plânge,
Peste Ucraina, vecina noastră, de Ivan cel groaznic violată!
Ninge cu moarte în martie când natura învie,
Ninge și peste noi românii hula lui Ras-Putin
Oligarhul satanic stăpânul kaghebist de la Kremlin,
Vrea să facă din pământ planeta lui... pustie!
Ninge cu teroare, tristețe, durere și cu chin
Cerul, mai rece ,mai întunecat la orizont s-arată!
Ivan cel groaznic cu fioroasa coasă și chip suav de fată
Vine pe tancuri să răzbune pasărea cu clonț de rubin
„Nici nu veți avea timp să clipiți!
Când voi apăsa butonul roșu, butonul apocalipsei”
Ne strigă Dumnezeul nuclear, Putin, în mintea eclipsei
„Vă supuneți voinței mele sau toți o să muriți!”
Ne scufundăm, în haos, în lumea virtuală,
Zeii puterii, peste omenire joacă tontoroiul...
Lumea reală panicată fuge de moartea infernală,
Nebunii planetei se joacă de-a războiul!

Gânduri pentru o lume nouă...
Iubito
ţi-s ochii atât de-adânci
când plângi
aş putea să mă scald în adâncimea lor
c-an marea Neagră
și-aş înota ca un salvator
până la inima ta.
Cu tine
aş vrea să urc pe muntele Ararat
să ar, să seamăn şi rod să-mi dai
în acel pământ al făgăduinţei
unde n-ajunge potopul
acestei lumi bolnave!
Ca Noe
aş căuta pământul
cu o ramură de măslin
adusă de porumbelul iubirii
ne-am face un singur trup
şi ne-am trăi viaţa
în pace și iubire!
Cu tine
legământ de înfrăţire aş face
sora mea geamănă
în ochii tăi adânci
în hăul lor fără de sfârşit
ca Narcis
m-aş îneca…
și-acolo
în adânca marea eternă
am trăim fericiţi
până la sfârşitul veacurilor
uniţi în fiinţa primordială…
un singur trup
un androgin
inseparabil
ca două particule elementare!
Cu tine
aş privi

lumea nouă
rodită cu tine iubito
pe acel tărâm
al făgăduinţei
vom renaşte
în lumea nouă
de noi pro-creată!
Cine sunt eu? Cin ești tu? Cine suntem noi?
Suntem prizonierii eredităţii noastre pentru eternitate;
aşa ne-am născut - programaţi – să evadăm e-n zadar!
Ducem în noi, şi patimi, şi boli, şi grele păcate
Ale străbunilor din arborele - far
Ne rotim în cerc, într-o pedeapsă eternă!
împingem pe munte stânca precum Sisif, în cercu-i vicios;
cum să ieşim din programarea fatalistă şi ternă,
prin care repetăm viaţa părinţilor – în cercul întors pe dos?
Suntem prizonierii minţii noastre fundamentale,
a informaţiei implantate în neuronii cu care ne naştem,
avem aşadar un destin – nu avem altă cale!
cum să ieşim din această închisoare-sistem?
Să fie oare viaţa – o istorie ce se repetă etern?
ce viaţă e asta? Sisif era omul arhaic,
alta a fost povestea omului istoric,şi alta, a omului modern.
trebuie să evadăm din sistem, altfel vom rămâne veşnic - ,,omul prozaic’’!
Singura cale deschisă ce ne lasă liberi din închisoarea minţii,
e calea cunoaşterii - cea a înţelepciunii,
c cea mai bună pavăză – a existenţei și a fiinţii…
ce nu ne lasă, lesne prinşi, în mirajul minciunii.
Programatorul n-a conceput ADN-ul închis , fatalist.
a programat în invariant doar specia , generalul,
ca lumea să nu se împerecheze haotic – existenţialist,
dar a lăsat în libertate tot particularul.
Lumea nu e un joc la Monte Carlo, cum afirma Monod, dându-ne lecţii...,
Şi nu începe totul prin contingenţă, cum spunea Sartre în Fiinţa şi neantul.
programatorul a ales o altă cale - cea a arhetipului - pomului vieţii:
în care trunchiul - invariantul, iar ramurile - variabile – formează la un loc, etern, bauplan-ul.

Astfel a conceput El programul genetic pentru cea mai bună lume,
dintre toate lumile posibile a fi.
Ca să fiinţeze, autonom, individul – Leibniz, aşa ne spune!
Într-un continuum prezent, etern şi liber, zi de zi.
Suntem două treimi programaţi, iar o treime rămânem, la margine de haos;
prizonieri ai eredităţii , dar şi liberi, o ştim că suntem!
depinde de noi ce lăsăm moştenire – adaos!
generaţiei pe care o procreăm.
Scrisoare deschisă către părinţi
(Omagiu d-nei Maria Zamisnicu, prima mea învăţătoare, a cărei soţ, preot cu har, a fost închis
de comunişti şi trimis la canal.)
Vă sărut mâna mamă şi tată;
Vă rog să mă iertaţi, de v-am greşit vreodată!
Eu vă transmit din suflet multă sănătate!
De-un trai mai bun, acum la bătrâneţe, s-aveţi parte!
Căci pentru mine aţi fi făcut orice minune,
Să pot trăi mai bine, azi, pe lume;
Din zori de zi şi până la chindie,
Voi aţi muncit o viaţă, răbdători, pe glie:
Şi câte sacrificii n-aţi făcut, ca să-nvăţ carte,
De-o viaţă mai aleasă, să am parte!
Zi după zi , în vierile fierbinţi,
Aţi slugărit la CAP , iubiţii mei părinţi;
Mâncarea voastră a fost mereu săracă:
Un sfert de mămăligă , brânză şi o ceapă;
Concedii n-aţi avut..., nici sâmbăta, măcar,
Chiar sărbătorile sfinte le-au scos din calendar,
Şi, chiar Duminica de lucru vă găseau a face;
Ca slujba sfântă să n-ascultaţi în pace;
Şi când , unul din voi, era de moarte mai aproape,
N-aveaţi nici popă să-i citească , nici cine să-l îngroape…
Căci au venit de la securitate într-o seară
L-au prins ca pe-un tâlhar pe preot şi îl arestară!
Nimeni de-atunci nu-l mai văzu-n altar,
Muri sărmanu-n Deltă sau poate la canal.
O , Doamne, cum vă mai vânau spurcaţii!
Cu miliţieni şi câini, ca apucaţii...
V-au adunat cu forţa-n colectivă,
Dar grâu nu vă dădeau nici pentru o colivă!
V-au scos la muncă ca vite de povară,

Şi au făcut, din sate, o lume de ocară;
Şi dintre toţi, mai răi, erau ei, activiştii...,
Mai ceauşişti ca Ceauşescu, mai comunişti decât ei..., comuniştii.
Stăteau la pândă, când vă-ntorceaţi din câmp,
Să nu cumva să fure , unul , vreun porumb.
În puşcărie v-au băgat, de vă luaţi ce vi se cuvenea;
Au , cum schimbat-au oamenii - în câini flămânzi, sadea.
Şi cum strigase tată, unul de pe-aici:
,,Am să-ţi dau copilul, afară din servici!’’
Şi biata mama, de teamă, cum mai plângea!
De grija fratelui şi-a mea...
.............................................................................
O , Doamne de ce nu-ndrepţi această lume strâmbă?
Şi laşi pe cel care munceşte - să fie mereu slugă!
Cum poţi răbda ca acest producător de bucate?
De rodul muncii sale să nu aibă parte!
De ce laşi să se îmbuibe vicleanul bădăran?
Ascult-odată Doamne…, şi, ruga de ţăran!
Sfârşitul iubirii romantice
Te voi iubi, iubito, sălbatic, ca o fiară!
Aflată-n rut şi în călduri;
Să simţi puterea bărbătească cum te-nfioară;
Ca o pedeapsă dulce, iubirea-mi s-o înduri.

E-o măreţie clipa asta şi, mereu
Eu o trăiesc, ca un moment de aur.
Mă simt atunci puternic ca un zeu,
Cu chip de om şi trupul de centaur

Ah, simt cum cresc în mine, puteri dumnezeieşti,
Şi-aripi ca lui Pegas, parcă-mi cresc în spate.

Plutesc ca Zburătorul spre zările lumeşti,
Spre acel hotar de viaţă şi de moarte.

Şi parcă salt pe valul zbuciumat al mării,
Într-un tangaj mereu ameţitor…
Iubirea e clipa unică, în care dăm uitării
Pe oameni, şi cei rău în lumea lor.

E cavalcada cea mai nebunească
În care,eu,bărbatul iubitor
Mă urc, ca zeul zilei pe bolta lui cerească,
Pe-un armăsar, ce moare în spasme de amor.

Dar reînvie armăsarul iară,
Când tu iubito îmi transmiţi semnal…,
Şi-atunci sălbatic, ca o fiară,
Eu te posed din nou, venal.

Şi tu la fel, când libido-ul îţi revine…
Precum o amazoană te salţi, în aprig zbor;
Mă violezi ca un războinic şi, fără de ruşine
Te-avânţi şi mai aprinsă, în fantezii de-amor.

Şi strigi ca apucată de grave nebunii,
Şi muşti ca fiara-n cuşcă, de sânge excitată.

Te-abandonezi apoi în tine, plecată dintre vii,
Şi, te trezeşti la viaţă din nou, mai pasionată.

Iubirea-i sex, şi, sexul e iubire,
Nimic ce-a fost, acuma nu mai este!
Dacă iubirea romantică înseamnă nemurire…,
S-a scris de mult a ei poveste!

Oare s-a terminat povestea…Românilor!
Decăderea românului a început,
De când a cunoscut că banu-i zeu;
De-atunci, mereu, românul cel avut
A vrut să-l cumpere pe Dumnezeu!

Nimic nu mai e sfânt în ţara asta,
Căci totul este de vânzare:
Iubirea, sufletul şi chiar… nevasta,
E socotit în ban valoare!…

Ce-a mai rămas din idealuri şi valori?
Din spirit şi credinţele străbune!
Se vând pe la tarabe şi prin gări,
Chiar şi copii la banca de organe!

Străinul cel bogat, nemuritor ar vrea să fie!
Organele bolnave de droguri şi alcool,

De-o viaţă petrecută-n sindrofie,
Le cumpără de la românul cel sărman şi gol.

Se vinde chiar şi ţara, aşa cum am văzut,
O cumpără străinii cu bucata;
A mai rămas doar graiul nevândut,
Dar chiar şi graiul de vânzare-i gata!

Şi-asta fiindcă după paradoxale revoluţii,
Nu am ştiut să ţinem ţara pentru noi!
N-am reuşit ca alţii să gândim – soluţii;
Şi-au jecmănit-o noii ei ciocoi!

Ne vindem braţele de muncă, şi gândirea;
Slugi la străini suntem, în ţară, şi, afară…
N-a mai rămas nimic din ce-i român, sfinţirea
Tăria milenară - trăim în umilință și ocară”

Ne-am vinde chiar şi morţii din morminte,
Numai să găsim cumpărătorul
Din toate idealurile sfinte…,
A mai rămas să vindem viitorul!

După flămânzirea comunistă chiar şi lebede-am mâncat
Plecat-am mulţi români pe-o cale pătimaşă…

Însă exodul nostru omul din vest nu l-a iertat,
Nici mândra Viena, nici Roma cea trufaşă!

De mult, în evul mediu, turcii vânau pentru serai
Fecioarele românce, dansând sub clarul lunii:
Acum de bună voie oferă nurii, vai!
Cerşind un ban la noua Poartă a semilunii.

O, câte valori române nu a erodat!
Această lăcomie pentru bani…,
Şi câte vieţi nu a curmat!
Şi câte risipite-n van!

O, Doamne! Cine-i vinovat de toate acestea?
De lumea-ngrozitoare ce deschide era!
Oare s-a terminat acum povestea?
Românilor de-aici, de pe planeta Terra?!...

Credință: Eminescu să fie la toți românii inima din piept

De-atâta credință și rugă spre nesfârșitul cer,
Mi-au amorțit genunchii înfipți adânc solul țării,
M-am născut român - mama țărancă, tata un oier,
Poporul nostru, emană-n spirit, crucea înălțării…

Căci noi suntem poporul cel ales,
Să ducem etern în spate crucea disperării…
Strânși în menghină, în clește și-n cruntul stres,
De cei mai odioși tâlharii ai marilor imperii

Nu pot să cred că sunt doar eu bietul ied!
Un ciobănaș moldav din poezia populară
Să mor asasinat ca un bătrân aed,
Într-un destin nefast prezis de-o mioriță năzdrăvană!

Sunt mai uman decât tâlharii planetari;
Mai iubitor de semeni, mai curajos și mai cinstit,
Sunt os din osul dacilor – măreți străbuni barbari!
Ce au învins și Roma, imperiul antic mult vestit!

Și-i vom învinge iar pe toți tâlharii planetari,
Că-s de la răsărit, de la apus, veniți peste ocean;
Să știe toți că-n România și-n urmașii dacilor măreți și tari,
Nu a pierit credința - iubirea românilor de neam!

Avem în neamul nostru un mare înțelept;
Îndemn pe toți românii să-i urmăm credința!
Eminescu să fie la toți românii inima din piept…
Ca neamul nostru să-și unească creativ - voința!

Haiku: România mea

Vis în paradis
trei culori ca-n basme
România mea!
Haiku Apocalipsa
Abel și Cain
din mitul iudeo-biblic
finalul homo!
Haiku: Apăsarea timpului
Când nu suportă
apăsarea timpului
amicii îl beau!
Haiku(Copacul vieţii)
Iubirea naşte
copii- în grădina-Rai
copacul vieţii!

Haiku: Brâncuși
Masa tăcerii
Brâncuşi sculptează etern
cântul dacilor!
Haiku: Soare replicat
Soare replicat
în mii de copii pe câmp
floarea soarelui!
#SuntpoetEUROPEAN!
https://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2024/02/in-antologia-domnului-christian-w.html

Săracul neprihănit - Iosif

Autor: Vasile A. Ieșeanu - De ce Dumnezeul biblic a ales-o pe fecioara Maria să-i nască un fiu, „fecioară” care era logodită cu tâmplarul Iosif să-i strice logodna acestuia?... Că doar erau multe fecioare la „poporul ales

și putea so aleagă pe oricare altă feicoară! Asta a fost voința lui? De ce?

De ce i sa pus pata lui Dumnezeu tocmai pe Maria, logodnica lui Iosif?...

„Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit și nu voia so face de rușine înaintea lumii, de aceea și-a pus în gând so lase pe ascuns.” (Matei1.19).

Dumnezeu ia aflat gândul cel rău al lui Iosif și ia trimis imediat un vis. DECI ATENȚIE CE GÂNDIȚI CĂ DUMNEZEUL BIBLIC VĂ CITEȘTE GÂNDURILE!...

„Dar pe când se gândea el la aceste lucruri i sa arătat în vis un înger al Domnului ( așa că aveți grijă ce gândiți rău despre femei) și ia zis: Iosife , Fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce sa zămislit în ea, este de la duhul Sfânt.” (Matei 1.20). Dar când duhul Sfânt a vizitat-o ​​a avut un șoc! Maria era deja însărcinată, dar nu i-a mai spus lui Dumnezeu să nu-l supere. TARE, NU!

IATĂ CUM POATE FI MASCATĂ DE „DIVINITATE” RELAȚIA ADULTERINĂ A FEMEII FECIOARĂ. SFÂNTA FECIOARĂ MARIA A RĂMAS, ÎN REALITATE ÎNSĂRCINATĂ CU UN SOLDAT ROMAN DE CARE SA ÎNDRĂGOSTIT ,PE NUME PANTERA.

ABIA ACUM AM ÎNȚELES DE CE CREDINCIOASELE SUNT FANATICE RELIGIOASE!

CÂTE FEMEI - FECIOARE AU NĂSCUT DE-A LUNGUL ​​ISTORIEI CREȘTINISMULUI, AASEMENEA FECIOAREI MARIA FII - DUMNEZEULUI BIBLIC... COPII DIN FLORI!

Nota bene! Povestea lui Iosif scrisă de evanghelistul Matei, dincolo de masca divină este inspirată din realitatea socială din acele vremuri și din toate vremurile istorice.

Povestea lui Iosif sa repetat în mii de cazuri, iar în anumite perioade mai ipocrit moraliste pentru a preveni înșelătoria la uncrop - ziua a doua a nuntă, când, la casa mirelui, are loc un ospăț, se prezinta și cearceaful dezvirginării.

Povestea lui Iosif nu arată cât de ușor poate fi manipulată, mintea bărbatului de către femeie!

#SăraculneprihănitIosif

Cea mai idioată decizie politică din istoria României!

Autor: Vasile Anton Ieșeanu Știți ce zi istorică nefastă pentru România și pentru români e azi 26 iunie 2024?...
Moto: Cine își uită istoria riscă s-o repete!
Se împlinesc 84 de ani - 26 iunie 1940 Ultimatumul lui Stalin: Cedarea FĂRĂ LUPTĂ a Basarabiei și a Bucovinei de nord . Așadar steagul în bernă doamna România!?
„URSS , scrie Cassian Maria Spiridon în Vocația și proza democrației, cap. EMINESCU ȘI ROMÂNIA DE EST, o notă ultimativă către guvernul român pe 26 iunie 1940, orele 22.00 prin care cere:
1) Să înapoieze Uniunii Sovietice - BASARABIA!”
2) Să transmită Uniunii sovietice partea de nord a BUCOVINEI, cu frontierele potrivit cu harta alăturată.
Ce a făcut regele fanfaron Carol al-II-lea, etichetat „fanfaron” de către istoricul francez Jacques de Launay, care ne spune în cartea dedicată lui Nicola Titulescu - A cincea valiză, că evreii bogați l-au ridicat pe tronul României - un impostor care a servit doar interesele acestora.

Eu îl numesc pe Carol al II-lea imbecilul trădător, - un imbecil teleghidat de amanta lui evreica cea roșcată Elena Lupescu. Că altfel nu-mi pot explica de ce a organizat în aceeași zi, un al doilea Consiliu de Coroană pentru cedarea Basarabiei și a Bucovinei de nord, fără lupta armată!
„În primul Consiliu de Coroană se votează 25 pentru și doar 1 contra mobilizarea și rezistența armată!
De ce a organizat acest rege imbecil un al doilea Consiliu de Coroană în aceeași zi la orele serii?...
Din cei 26 consilierii doar șase au votat pentru mobilizare și rezistența armată! Numele lor , scrie Cassian Maria Spiridon merită să fie scrise cu litere de aur în cartea demnității românești: Nicolae Iorga, Victor Iamandi , Silviu Dragomir, , Traian Pop, Ștefan Ciobanu , Ernest Urdăreanu!”
Să nu te bați pentru pământul tău și apoi să lupți pentru gloria altora, asemenea lui Harap Alb, da cred că nu există o DECIZIE POLITICĂ MAI IDIOATĂ ÎN ISTORIA ROMÂNIEI.
Nu exclud în aceste decizii nefaste și mâna perfid- trădătoare a șefului SRI,Mihai Moruzov! La fel „naționaliștii” legionari care nu au văzut că adevăratul mare trădător al României este regele Carol al II-lea și i-au asasinat pe prim miniștri României. Chiar într-atâ de orbi să fi fost acești „iubitori” de neam și țară... să nu vadă cine este ADEVĂRATUL TRĂDĂTOR?
CELE MAI RUȘINOASE , CELE MAI UMILITOARE MOMENTE LE-AU TRĂIT OFIȚERII ȘI SUBOFIȚERII ARMATEI ROMÂNE DIN BASARABIA ȘI BUCOVINA , ÎN RETRAGEREA HAOTICĂ LA CARE I-AU SUPUS DECIZIILE IMBECILE ALE IMBECILULUI REGE carol al Il-lea!
UNII OFIȚERI ROMÂNI S-AU SINUCIS ÎN FAȚA TRUPELOR NEACCEPTÂD UMILIREA LA CARE I-AU SUPSUS PRIMITIVII IUDEO BOLȘEVICI!
Da, inegalabilul profet Ion Ceangă a văzut realist psihologia românilor, asemenea personajului Harap - Alb, românii au luptat și s-au sacrificat entru gloria altora , recte 900.000 de români petru gloria armatei hitleriste ( motivată de faptul că inamicul - bolșeviicii lui Stalin trebuiau duși până în bârlogul lor) ,iar apoi după marea trădare națională de la 23 August 1944 , 170.000 de români sacrificați pentru gloria armatei sovietice staliniste!
Cu ce ne-am ales? Cu praful de pe toba lui Stalin și cu instauarea comunismului A RĂULUI DE MASĂ ȘI A CRIMINALITĂȚII DE MASĂ RIDICATĂ LA RANG DE POLITICĂ DE STAT A STATULUI COMUNIST ROMÂN !
URMĂRILE CEDĂRII FĂRĂ LUPTĂ A BASARABIEI ȘI A BUCOVINEI DE NORD, ÎN URMA ULTIMATULUI STALINIST DIN 26 IUNIE 1940, AU FOST DEZASTRUOASE PENTRU DESTINUL ROMÂNIEI ȘI AL ROMÂNILOR!
Cum să-ți abandonezi frații și surorile în mânile tâlharilor criminai iudeo - bolșevici? Nota Bene: „Odată cu instaurarea
În Basarabia și Bucovina de Nord a regimului sovietic stalinist , în aceste ținuturi au fost comise crime împotriva umanității: OMORURI ÎN MASĂ, DEPORTĂRI, FOAMETE ORGANIZATĂ ȘI DIRIJATĂ DE LA KREMLIN! Pe hitleriști i-au judecat judecătorii Tribunalului de la Nürnberg pentru crime împotriva umanității! Dar pe criminalii ruși, doar DUMNEZEU!
Și-atunci vă întreb dragi români ce încredere mai pot avea frații noștri, cum ne privesc ei în mod real și de ce nici măcar după condamnarea pactului Ribentrop - Molotov,. 28 decembrie 1989, Basarabia și Bucovina de nord nu au mai revenit la patria mamă?!...
#CeamaiidioatădeciziepoliticădinistoriaRomâniei

Enigmaticele asasinate ale marilor moraliști ai lumii

Autor: Vasile A. Ieșeanu! Întrebare pentru teiști și ateiști: DE CE TOȚI MARII MORALIȘTI AI LUMII AU FOST ASASINAȚI?....

La data de 15 iunie 1989 , Eminescu a fost asasinat de un „nebun”. Pe Eminescu îl consider al treilea mare moralist al lumii după Socrate și Isus.
Socratea - moralistul rațiuni: dacă sunt om rațional nu -i pot face rău semenului meu, pe cale de consecință cel care face rău semenului e irațional.
Grecii fiind mai realiști și mai lucizi decât iudeii poate din acest motiv nu au creat o religie socratică!
Iisus moralistul iubirii - „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”! Evreii - preoțimea ceui de-al doilea Templu, ași în arta mistificării, au creat o religie, religia creștină a iubirii cu care au învins imperiul roman, dar care, în realitatea ei mascată, este o ideologie , la fel de perfidă ca și ideologiile pe care le-a degenerat în aceeași paradigmă a iubirii de aproape și al urii criminale , față de cel care nu sunt cu noi!
Că religia iubirii e o ideologie criminală , la fel ca și fascismul și comunismul, o ideologie în paradigma tâlharului Procust, numit de greci Scurtătorul , Lungitorul, Multstricătoul care a creat răul de masă și criminalitatea de masă.
Toată istoria creștinsmului a iubirii de aproape e plină de crime împotriva „ereticilor”, la fel ca și fascismul și comunismul, împotriva adversarilor politici.
Eu nu văd nicio deosebire între religia creștină a iubirii de aproape și ideologiile degenerate de această religie ideologie în secolul al XX-lea FASCISMUL ȘI COMUNISMUL.
Din această perspectivă morala lui Hristos bazată pe sentimentul iubirii care a hipnotizat psihomentalul feminin e o morală falsă iar moralistul Isus inițiatorul ( în realitate preoțimea celui de-al doilea Templu) un moralist perfid!
Adevărtata morală este orala prin rațiune. Alți mari moraliști ai lumii au fost Eminescu „Oare eu, tu , el nu e totuna?” ; Mahatma Gandhi care a îmbinat morala socratică cu morala hristică „calea adevărului și iubirii” și a învins cel mai mare imperiu al lumii Imperiul britanic, în care soarele nu apunea niciodată, fără forța armată, ci doar prin forța cuvântului.
Alături de mariii moraliști poate sta și poetul roman, poetul iubirii - Ovidiu , ADEVĂRATUL MORALIST AL IUBIRII, nu Isus pentru care plăcerea erotică trebuia să fie reciprocă: „Urăsc îmbrățișările în care nici unul , nici altul nu se dăruiesc”.
Ovidiu a fost primul mare martir al iubirii care a fost exilat de împăratul August la Pontus Euxin, de teamă să nu corupă tineretul roman și mai cu seamă armata romană, pentru care sexul - Phalus era puterea supremă a bărbatului!
Nota Bene: A se observa o enigmatică sau bizară coincidență - toți marii moraliști ai lumii, din varii motive au fost asasinați. Socrate otrăvit - obligat să bea paharul de cucută, Iisus crucificat în stil roman, Eminescu - lovit cu o piatră în cap de „nebunul” Petru Poenaru ( în opinia mea un agent al poliției secrete), Mahatma Gandhi - împușcat de un fanatic religios!
Să nu-l uităm de Nicolae Labiș asasinat , mascat într-un accident, în paradigma KGB de un agent sau o agentă a Kremlinului numită de poet pe patul de spital „pasăre a cu clonț de rubin” care pentru cine cunoaște este chiar Kremlinul.
La fel nu trebuie uitat evreul român Mihail Sebastian pentru care îmi scot pălăria cu respect , ucis la fel în stil KGB, într-un accindent de camion!
L-aș așeza și pe Ioan Petru Culianu, alături de marii moraliști ai lumii. Și el a fost asasinat în stil KGB - împușcat în ceafă, la fel ca și ceillalți mari moraliști ai lumii la vârste relativ tinere. De asemenea nu trebuie omis din rândul moraliștilor Salman Rushdie, autorul Versetelor Satanice, care a suferit o tentativă de asasinat cu cuțitul atacat de un fanatic religios musulman.
Evident, toți acești moraliști nu au vrut să fie lideri politici, ci doar învățători ai omului. În cosecință, asasinarea moraliștilor este o manifestare a absurdului uman!

Dumnezeul iudeo- creștin al iubirii e în agonie sau a murit deja!

Moto-ul unei tinere: „Dumnezeu m-a creat lesbiană!”

Autor: Vasile Anton Ieșeanu
Tinerii din generațiile postdecembriste nu mai vor IUBIRE , vor SEX!                                                                                     Tinerii, mai realiști și mai raționali decât noi, expirații, nu mai cred în iluziile și utopiile iubirii: „dacă iubire nu e, niimic nu e! Ei cred și sunt convinși că iubirea e doar iluzie și utopie! Dacă iubire nu e, ură e!                                                                             O relație erotică, îndeosebi căsătoria e cum exprimă sintagma engleză „Love and hate” - IUBIRE ȘI URĂ!                          LGBTQ demonstrează că Dumnezeul iubirii e mort!                    Numai fanaticii religioșii drogați cu drogul misticismul iudeo-creștin mai cred că Dumnezeul iubirii există!

#Dumnezeuliudeocreștinaliubiriieînagoniesauamuritdeja!
#Loveandhate