Românii , după 30 de ani de la Revolta Anticomunistă de la Timișoara!

 

   

        După 30 de ani de  libertate , 30 la sută dintre români  și caută păstorul  - vor  să se întoarcă la turma comunistă.                                          Azi se împlinesc 30 de ani de  la Revolta  Anticomunistă de la Timișoara  -  30 de ani, perioadă  în  care  fiecare   și-a ales  să-și ia viața în piept  și să trăiască liber,  autonom  și independent, adică să trăiască ca un om dotat  cu gândire  și cu capacitate creativă,  om după chipul și asemănarea Creatorului  și nu ca un animal al partidului- star.                                                                                               Constat cu amărăciune că  30 la sută dintre  români   vor să se întoarcă  la  comuniștii stăpâni. Vor să trăiască  în   turmă  - „o  turmă și-un păstor” cum spune  dogma ideologică a Bisericii Creștine.   O turmă și-u păstor  -  asta vor  30 la sută dintre români căci după experiența  umană a  democrației, unde omul  este  om  și nu animal căreia partidul îi oferă  adăpost și hrană  ca la animale  după bunul plac al  conducătorului iubit, acești români au constat că nu-și pot fi proprii lor stăpâni.                                                                                        A fi om  înseamnă  a fi stăpân pe propriul tău  destin, a  fi om înseamnă a-ți gândi  propria  ta existență și  nu  a aștepta   să ți se dea  cu ne dădea partidul-stat, firimituri ce le aruncau comuniștii  nomenclaturiști, securiștii,  procurorii,  judecătorii, milițienii după ce se îndestulau  cu produse de la   Gospodăria de partid.                                Exact c-an  Ferma animalelor unde porcii decideau totul  -  cât și cui să i se dea hrană și adăpost. Scriitorul  englez George  Orwell  - socialist democrat  intuise că o societate ideală e  o utopie.  „Un vier de rasă Berkshire gras, mai degrabă fioros, singurul Berkshire de la fermă, nu prea vorbăreț, însă având reputația că face tot ce vrea”, Napoleon, este principalul tiran și răufăcător din Ferma animalelor; el îl reprezintă pe  Iosif  Stalin.  Tiranul  își mărește progresiv puterea, folosindu-se de cățeii pe care i-a luat de la părinții lor, câinii Jessie și Bluebell, și pe care îi antrenează să fie răi, formând poliția lui secretă. După ce îl alungă pe Snowball de la fermă, Napoleon prinde mai multe puteri, folosind o propagandă falsă, susținută de Squealer și amenințări și intimidări din partea câinilor pentru a ține sub control celelalte animale. Printre alte  orori el schimbă treptat regulile pentru propriul său interes. Până la sfârșitul cărții, Napoleon și ceilalți porci învață să meargă pe două picioare și încep să se comporte asemenea oamenilor împotriva cărora s-au răsculat la început.”                                          Evident că  și  „genialul” Nicolae Ceaușescu se identifică cu porcul Napoleon din Ferma animalelor , la fel ca Stalin, Mao  și alți dictatori. El s-a  identificat cu Stalin încă pe când era adolescent  din perioada ilegalistă  să-l  imite să creadă ca avea să fie un Stalin al românilor.                                                                                                         Evident  că metamorfozele  în  așa  zisul  „om nou”  cum îl numea propaganda ceaușistă, în realitatea crudă și cruntă -    un animal  pe două picioare   oaie, bou   sau câine dresat.                                     Transformarea omului în animal cu două picioare  s-a produs treptat prin  propagandă  persuasivă, acapararea puterii totalitare, instaurarea cultului personalității și  prin crearea unei armate invizibile de  informatori  și  turnători la securitate  și partid.                         Indiferența, răutatea, ignoranța,   invidia,  lăcomia și miopia  existente în ființa umană nu pot   genera omul ideal.  Ideologizarea  omului după modelul Patului  lui Procust   -   de către tâlharii  comuniști  au     distrus   esența  umană  a  omului  -  manifestarea umanului  în relația cu ceilalți semeni.  Tocmai pe  această    metamorfozare a   omului în animal   s-a bazat puterea totalitară comunistă când   ne-a transformat, prin foame, frig și  frica  indusă  persuasiv de partid și securitate, precum  și de armata invizibilă de   informatori și turnători, în  animale  cu două picioare, supuse.  Românii  din zilele noastre  nu mai vor  să fie slugi  slugi afară ci slugi  în  țară. Nu mai vor  să fie stăpâni pe propria lor viață , vor  să fie oi  și boi,  câini dresați sau  potăi care dădeau din coadă la dulăii puterii  comuniste. Ca o eternă reîntoarcere  fiara   extremistă  sub  masca perfidă  a corectitudinii politice se trezește  la viață  resetată  în  neomarxism . Trist, nespus de  trist!                                      Fără îndoială că e nespus de greu să-ți gândești propria  existență , fără îndoială că  în turmă  e mult mai lesne să trăiești  - „a mânca și a bea fără să gândească prea mult”  ca animalele…  „gânditul , doare cumplit. Poate fi și periculos”, cum realist  spune Pavel Corutz.  Pentru turmă  gândea secretarul   general al  pecere  „genialul ”Nicolae Ceaușescu  mai cu seamă  soția acestuia Elena Ceaușescu  „savant lui de renume mondial”   cabinetul II  care și-a impus  deciziile ei  aberante  în deceniul  negru,   care au condus la revoluția cailor  troieni și la dezastrul țării și al românilor.                               Cel mai greu e să  gândești propria  ta existență  și să-ți    realizezi propriul tău destin. Așadar,  dragi români să ne  întoarcem la ideologia turmei, căci gânditul   e  pentru omul  uman, omul de omenie,   nu pentru oi, boi  și câini dresați.

 

Autor: Vasile  Anton Ieșeanu, vineri , 17 decembrie  2021, Iași                

Cine, carte, nu citește doar în iluzie trăiește!

 

             

            Cine nu citește o carte de  literatură, sociologie, psihologie  și mai cu seamă  filozofie  nu are cum să  știe  ce este adevăr și ce este  ficțiune în viață.  Creierul gol nu poate face deosebirea între iluzia  imaginată  și realitatea ascunsă, între aparența iluzorie și abisalul realității   mascate, între   „față și revers”, cum a spus Albert Camus   într-o celebră sintagmă.  Cine nu citește o carte  nu poate decela  adevărul de minciună,  iluzia de real,  și percepe totdeauna  minciuna oficială drept adevăr absolut.  Întâlnirea  cu  CARTEA  DE FILOZOFIE înseamnă întâlnirea cu ADEVĂRUL.      

Autor : Vasile Anton Ieșeanu,  Joi,16 decembrie 2021, Iași  

Două tembele urâte și ne... Șoșoacă și Goracci au pus pe jar România și Italia

    

             Două tute urâte și ne... (nebune că-s nefutute)  au pus pe jar România și Italia.  Balabustei Șoșoacă  și  aschimodiei  Goracci  le colcăie  hormonii, fiind nedorite de vreun bărbat la  pat, și, pe cale de consecință  s-au luat la bătaie să arate care-i mai tare în coaie...pe care nu le au, dar vor să facă o omletă a sau o pizza...  Astfel  Șoșoacă a mușcat-o pe italiancă de pizza,  iar  italianca de buric... o palmă mai jos.  Aflate în criza  hormonală a premenopauzei, cele două  vor  să călărească   virtual toți bărbații plaentei.       

Autor: Vasile Anton Ieșeanu,  miercuri,  15 decembrie  2021, Iași                                 

Sexul oral e cel mai popular

            

            

Sexul oral e cel mai popular scrie  un psihoterapeut  pe site-l său. De bună seamă  că din acest motiv tot  mai mulți politicieni români au adoptat tactica  po-pulismului și popularul  - muie!          

A fi luminator sau licurici în noaptea minții

               Elita noastră intelectuală ar fi trebuit să fie, după căderea comunismului, luminatorii națiunii, pentru a ne învăța democrația reală, dar, cel mai adesea, acești elitiști, îndopați  cu cultura comunistă la academia de partid „Ștefan Gheroghiu”, s-au dovedit a fi niște bieți licurici, cărturari  fără  morală, farisei cu înaltă școală a dezinformării,  mercenari  ai cuvântului care au dus poporul  român, după revoluția din 1989, în noaptea minții. 

Autor : Vasile Anton Ieșeanu,  miercuri, 15  decembrie  2021, Iași                    

De ce nu a luat Nichita Stănescu premiul Nobel pentru literatură?...

  

 Moto : „Guvernanții uită că o țară se ridică prin cultură, ceea ce nu însemnă numai artă, ci educație, învățământ, angajament social; nu trebuie uitată nici infrastructura care sunt venele (și arterele) unei societăți productive. În astfel de condiții nu pot spune încă dacă politica îndru- mă țara spre o direcție bună!”  [...]   De ce pentru literatura română nu s-a acordat încă premiul Nobel?

Ba, s-ar fi acordat dacă scriitorii nu ar fi fost atât de orgolioși! Au fost, după cum bine știți, mai multe propuneri pentru nominalizare, dar unul îi tăia mereu altuia craca… Dacă unul este bun atunci vin nouă și-l sapă, la noi în Vest cel puțin, dacă unul este bun vin alți nouă și-l sprijină. Chiar și în alte țări din Est este la fel ca în Vest, dau doar două exemple: în Ungaria are Imre Kertész premiul Nobel pentru literatură, în Polonia Henryk Sienkiewicz, Władysław Reymont, Isaac Bashevis Singer, Czesław Miłosz, Wisława Szymborska premii Nobel pentru literatură… adică? Sunt mai buni, scriu mai bine? NU! ”  Christian W Schenk ( sursa : https://valcealiterara.ro/  INTERVIU CU AMBASADORUL LITERATURII ROMÂNE ÎN GERMANIA, DOCTORUL SCHENK)

 Vasile Anton Ieșeanu: Christian W. Schenk! Admirație pentru efortul promovării culturii române în Germania. Atâta veme cât bugetele mult prea umflate pentru armată și servicii, prea umflate pentru a cumpăra rachete expirate moral și fizic, nu vor fi transferate la educație, sănătate, cultură; atâta vreme cât politicienii (fii și fiice de foști activiști și securiști, resetați în farisei democrați) se vor erija în impostori - „oameni de cultură” , profitând după bunul plac de bugetele grase, România nu doar că va bate pasul pe loc în ceea ce privește educația și cultura în competiția globalizării, dar riscul este cu mult mai mare - dispariția ca neam și țară. Așa văd eu viitorul României - un sceptic precum Hans Vahinger și un pesimist precum Schopenhauer.Cred că știți despre fenomenul cultural din America latină, când unele state latino-americane au exportat masiv cultură cum a fost de pildă Gabriel Garcia Marquez (Columbia) sau fenomenalul argentinian Jorge Luis Borges. Dar pentru a apărea genii de talie mondială, precum cei doi scriitori, statele respective au investit masiv în cultură. Noi am exportat pe marii noștri scriitori - urgisiți de comunism Ca de pildă Mircea Eliade, Emil Cioran și asasinatul( cine și de ce l-a asasinat pe Ioan Petru Culianu?!...). Se pot găsi justificări , dar trebuie indentificate soluții și cred că prima este promovarea unor autentici oameni de cultură , la cultură și nu a politrucilor.”

 Vineri, 12 mai 2017, ora 21.24…

                Azi, m-am  dus la Târgul de carte de la Pallas Mall  să  asist   la   prezentarea cărții lui  Emilian  Marcu  -  Roua muntelui de  sare   și  a Mioarei Bahna  - Dintre sute  de femei… prezențe feminine  în scrisul românesc actual  și   cu această ocazie  urma  să  fac cunoștință și cu scriitorul  Firiță Carp, dar l-am   întâlnit pe poetul  Valeriu  Stancu.  Discuta  aprins  cu un operator  TV.  Nu-l cunoșteam decât   din vedere.   Valeriu  Stancu m-a  recunoscut,     a dat mâna   cu mine  și  după ce ne-am salutat am  vrut să plec, vrând să mă  retrag să nu deranjez  convorbirea celor doi, însă  poetul  ieșean  a  făcut gestul de a mă opri să asist la discuție. Am rămas. „Cu ce ocazie pe aici?” m-a întrebat.   „Am venit să-l admir pe Emilian Marcu…”  „A, zice, cred că e în altă parte. Nu aici.   E  la ora 13.00. Mai avem timp. O să mergem împreună.  Valeriu  Stancu    și operatul discutau despre modul cum securitatea   în vremea  comunismului reușise să  se infiltreze în  toate structurile economice și sociale, îndeosebi culturale,  la fel  cum  a  procedat   SRI-ul   cu „acoperiții”  din zilele noastre  stare de lucruri  pe care Valeriu Stancu a  denunțat-o  în  romanul  Pelerinul de cenușă, un roman cu  un mesaj anticomunist, refuzat  în 1982 de editurile comuniste.  Faza  mi-a amintit de  SRI. Nu se poate  dezbăra de vechea  meteahnă securistă.                                                                     Romanul lui Valeriu Stancu - Pelerinul de cenușă,  denunță   tocmai   această  operațiune de control al maselor  într-un sistem  totalitar, cum a fost  cel comunist,  prin  informatori sau ofițeri acoperiți  în solda  securității  infiltrați în toate sectoarele, îndeosebi cele culturale.  Spre exemplu,  i-am menționat eu, amintindu-mi de o doamnă care lucra  pe post de  recepționer,   toți recepționerii  de la  marile   hoteluri, ca spre exemplu  Athénée  Palace  din București, unde lucra doamna aceea pe care am cunoscut-o erau ofițeri acoperiți  ai securității.   Doamna pe care o cunoscusem  avea gradul de locotenent major.  Eu nu  mai beau alcool  din 1974,    îmi  mărturisește Valeriu Stancu.  Mă uit la Valeriu Stancu, mic de statură, bondoc, cu  o față de om sănătos. Mă  condamn   în gând că nu mă pot abține și mai fac câte-o beție.  Vorba unui coleg: Beau  o zi  regret două  și o iau de la capăt…                                                                                                                                       Îi arăt cele două cărți de eseuri  ale mele „Cum să scriu un eseu…, cartea de debut  și Libertatea în  iadul de lux. Vreți să intrați în Uniunea scriitorilor? Păi, aș vrea, doar așa pentru titulatură, nu pentru pensie, că oricum  pensionarii  militari  sunt excluși prin    lege de la pensia de scriitor…” „Eu am  o pensie foarte mică, deși am avut  funcții  importante în  timpul comunismului. O mie de lei..  Ca s-o completez  predau  belgienilor scrisul - creative writing.”  „O, felicitări…   Am citit de curând  Donul liniștit…   „Tihâi Don”, zice Valeriu Stancu.  „Da!”„Șolohov  a primit premiul Nobel  în 1965, însă Donul liniștit nu l-a scris el.” „Dar, zic eu , Academia Rusă la reabilitat  de acuzele de furt.”  „Academia rusă,  era normal să-l apere… Știți care  a fost  cuvântarea  lui la primirea premiul Nobel? Ia pliah… Sunt beat…”  „Cu această cuvântare, zic eu,  i-a păcălit și pe ruși și pe  suedezi…”  „Desigur!  Numai că romanul  nu l-a scris Șolohov.   Cum să  fi scris el romanul?  Avea 18 ani.  Cine   poate, la vârsta  de 18 ani, să  scrie un roman de-o asemenea  anvergură? Îți trebuie  experiența  de viață,  în primul rând,  să poți descrie conflictele sexuale sau  morale.” „Da, la 18 ani  ești  doar un  puști romantic și visător. Alergi mai mult după   fete. Nu scrii   romane… ” „La  21 de ani  romanul era gata de publicare. Nu! Romanul a fost  scris de altcineva, un căpitan albgardist, fiu de preot…                                               Cu tema   premiului Nobel   mi-am început eseul    O societate  (auto)mutilată  după patul tâlharului Procust. E vorba de Nichita Stănescu!  „Nichita?!  Nici vorbă!” „Se zice că din cauza geloziei lui Ceaușescu nu ar fi primit  premiul Nobel.” „Sunt doar legende.” „Dar, bine, zic, fosta  iubită a  poetului,  Gabriela Melinescu și  soțul ei,  cu suedezul René Coeckelberghs patron la editura René Coeckelberghs Förlag  au făcut lobby pentru Nichita în Suedia.  O spune  Gabriela  în  Jurnal suedez… ”                                                                                                    „O fi făcut, Gabriela,  lobby,  că l-a iubit mult pe Nichita, dar  Nichita  Stăneascu   trebuia   propus de statul român, dar este esclus ca statul român comunist să-l fi  propus. ” „Am aflat că a luat premiul  un  polonez… era  vorba de Solidaritatea, de aceea   și eșecul  lui Nechita la premiul  Nobel.                            Titlul este  bine ales, zice Valeriu, numai că   în legătură cu Nichita  te afli în eroare. Nu provii  din  tagma   literaților și de aceea nu ești informat. Pentru a fi  acceptat de Comitet,  trebuie să fii  foarte  recunoscut în  lumea  culturală  anglo-americană și în cea francofonă.  Or, Nichita a fost recunoscut  doar la Struga  în Serbia… Nu, nu! Am stat de vorbă cu Maria Vargas Llosa, un scriitor  mare. Treizeci de ani   i-au trebuit să poate primi premiul Nobel. Și  în cazul lui  s-a implicat statul,   editurile…, a fost tradus  în multe limbi de circulație europeană.                                                La  noi, doar Blaga a  fost  recunoscut, de Comitet, însă, cum  Blaga  a refuzat să coopereze cu regimul comunist, la  solicitarea Comitetului, în 1947, statul român a răspuns că nu există  în  România  un scriitor cu numele  Lucian Blaga.                  În cazul lui Blaga poate au fost geloșii rușii   și  invidioși românii.  Tocmai asta și arăt  în eseu, că e  nevoie de   o muncă  în echipă  pentru promovarea valorilor  noastre  în străinătate.” „A încercat  Nicolae  Manolescu  cu Cărtărescu, dar prima  lui carte e un plagiat, pagină cu pagină… ”  Și eu care credeam  în  manipularea  perfidă  și stupidă, tipică  lui Nicolae Manolescu, anume că Mirciulică e mai genial decât Eminescu. Da,  zic eu,Mirciulică  e mai genial  decât Eminescu,  deoarece  Eminescu   este  „incorect politic”, în vreme ce Cărtărescu e chiar activist al noii ideologii Political Correctness.            

Autor: Vasile anton Ieșeanu, 14 decembrie 2021, Iași                      

 

Poliția locală Iași – aplicarea legii cu dublă măsură. Români cu psihologie de câine

 

 

     

                       Bătrânul cu handicap grav, mi s-a plâns zile trecute că a fost amendat cu 2000 de lei de un polițist de la poliția locală Iași.

„Dimineața, după ce am parcat mașina, am mers cu bagaje grele, abia le căram să mă internez. De unde să plătesc eu din pensia mea amărâtă 2000 de lei amenndă.

În fața policlinicii, există doar un singur loc cu handicap și două locuri pentru deținătorii de mașini electrice. De ce doar un singur loc pentru handicap? Poate ne răspunde la întrebare d-l primar Mihai Chirica, de ce?...

Am tras mașina pe singurul loc rămas liber verde, spațiul destinat mașinilor electrice. Am pus pe bord însemnul cu handicap, crezând în sinea mea că asta îl face pe polițistul local să vadă și să judece în logica umanului - că am fost nevoit să parchez pe locul verde.

Că, oricum cei care au mașini electrice au și bani…, nu vin ei la un spital de stat , ci mai degrabă merg la spitale private.

Dar ți-ai găsit să afli la un polițist o asemenea logică a umanului? Ei bine, polițistul „legist” până la Dumnezeu și-o palmă mai jos a văzut imediat că am încălcat legea, dar pentru cei care parchează pe locurile cu handicap, fără a avea dreptul, nu

mai văd. Doar știi că spitalul a devenit în zilele noastre de pandemie Covid … Delta , Omicron… Epsilon și ce dracu' o mai urma într-un anume sens - o închisoare!… Și nu am avut voie să mai ies să parchez mașina pe locul cu handicap după ce a plecat cel care ocupase locul abuiziv.

Mi-am luat de-acasă și mâncare că nu știam cât voi stat internat și nu știam dacă mâncarea de la spital îmi va fi de-ajuns.

Urmând să fiu internat la Spitalul Sf. Spiridon cu bilet de trimtere de la IRO oncologie - cancer cutanat, pentru ședințe PUVA, trebuia să fiu prezent la camera 188 între 08.30 – 09.00 .

Când am ajuns la 08.20 am găsit locul cu handicap ocupat. De regulă e ocupat peste tot pe unde am mai fost, dar nu de personae cu handicap ci de un român, care nu are dreptul de handicap, dar ce-i pasă lui de bătrânii handicapați. Dacă ar fi fost „civilizatul” Occident n-ar fi îndrăznit să parcheze pe locul cu handicap , dar aici în România la Porțile Orientului, mai dă-l în mă-sa de boșorog … la cimitir cu el!

Polițistul a văzut mașina mea din spate fără însemne electrice, nu a mai coborât din mașina lui locală să vadă dacă am pe bord însemnul cu handicap. Și chiar dacă ar fi văzut însemnul de handicap ce-I păsa lui! Am încălcat legea , amendă! Nu mă intersează domnule handicapul dumitale! Parcă el nu are părinți bolnavi. O fi fost născut din vreun dovleac. Ai parcat pe spațiul destinat ma;inilor electrice , plătești!

Dacă aș fi fost de față i-aș fi explicat, de ce am fost nevoit să parchez pe verde, dar a profitat că eram în închisoarea - spital, m-a amendat și mi-a trimis amenda prin poștă. Fără îndoială el are logica legalității - să aplice legea, dar logica umanului la asemenea indivizi cu psihologie de câine lipsește cu desăvârșire.”

Probabil, zic eu, amprenta aceasta a pishologiei de câine care se gudură la cei bogați și-i mușcă pe cei săraci; le-a

rămas imprimată în psihic din vremea comunismului când se gudurau ca niște potăi la liderii comuniști și mușcau violent ca niște câini răi pe cei revoltați împotriva regimului înfometării, frigului și supunerii toatalitare.

Această amprentă a psiholgiei de câine s-a transmis instituțional la toți oameniide ordine polițiști, securiști, procurori și judecători.

Vasile Anton Ieșeanu, 8 decembrie 2021, Iași