Din #cugetările lui Dorel...

Moto: „Și popoarele dorm...” Eminescu

Evoluția omului de la uman la #transuman. Cum se cuplează omul, pas cu pas, cu tehnologia. Sunt oare #cyborg? #Proteză dentară am, proteză de șold am, proteză auditivă am, proteză pentru ochi-ochelari am, în fiecare zi sunt conectat la #calculator, smartphone , laptop, proteză de #sex urmează să-mi pun,(am schimbat nevasta bătrână cu una tânără); sunt oare un cyborg?!... Nota Bene: Cyborg este o #ființă biologică combinată cu #tehnologia avansată.

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, sâmbătă, 3 septembrie 2022, Iași

Când analistul politic, Ion Cristoiu, bate #câmpii cu grație cu privire la Gorbaciov...

     

   Da, e adevărat că nu demolarea  #iadului comunist a fost scopul  lui Gorbaciov, cum scrie el în Memoires, de care  #jurnalistul cu experiență Ion Cristoiu se agață ca  și cum Gorbaciov ar fi  scris adevărul absolut.                                                                                             După cum bate câmpii cu grație în Pastila lui de seară,https://www.cristoiublog.ro/mihail-gorbaciov-ridicat-in-slavi-pentru-ca-a-contribuit-la-prabusirea-propriei-tari/ jurnalistul vrea să ne demonstreze că Gorbaciov nu a avut niciun rol în demolarea iadului comunist, limitându-se doar la  Memoriile lui Gorbaciov și  în această logică pe  Gorbaciov  Cristoiu  îl numește „un prost”.   Adrian Severin scrie  mult mai realist, numindu-l  pe Gorbaciov „un  vizionar la judecata orbilor”, articol publicat culmea pe https://www.cristoiublog.ro/ în data 03.09.2022. „Analiza rolului lui Mihail Gorbaciov trebuie efectuată pe trei paliere: cel al istoriei universale, cele al istoriei Rusiei și cel al istoriei României.”  Corectă   și realistă observația lui Adrian Severin.    „Ceea ce a fost tragic, cu adevărat, în cazul Rusiei, al republicilor sovietice și a majorității membrilor fostului bloc sovietic a fost împrejurarea că popoarelor respective li s-a oferit libertatea înainte de a fi învățat cum să o folosească. Aceasta a permis oligarhizarea societăților cu pricina prin acțiunea conjugată a factorilor interni (am în vedere, în specia, pe succesorii structurilor de putere aparținând vechilor regimuri) și a factorilor externi (care au vrut să se asigure astfel de ireversibilitatea pierderii de putere și de coerență a foștilor adversari sovietici). În România acest fenomen a atins paroxismul.” [...]Renunțarea la doctrina Brejniev nu a fost rezultatul atașamentului lui Gorbaciov pentru principiul neamestecului în treburile interne ale altor state, ci expresia nevoii de a salva URSS aruncând din nacela internaționalismului comunist balastul statelor satelite, așa cum altădată au procedat națiunile imperiale vest europene cu coloniile lor. El a acționat firesc în favoarea țării sale și în consecință și-a lăsat aliații pe contul lor. Așa cum procedează și SUA astăzi. Pactul de la Varșovia și CAER începuseră să coste URSS mai mult decât îi profitau. De aceea a renunțat la ele.În fine, trebuie să acceptăm că în România a avut loc o revoluție. Inițial a fost o lovitură de stat amorsată de factori externi (în special din sfera sovietică), care pentru a reuși a avut nevoie de sprijinul unei revolte populare, ușor de provocat în condițiile nevoilor existențiale ale românilor de atunci. Sub presiunea acesteia, încă în noaptea zilei de 22 decembrie 1989, a fost adoptată Declarația CFSN, care a avut un caracter revoluționar. Revoluția propriu zisă (adică schimbarea de sistem) a început și s-a desfășurat cu adevărat ceva mai târziu, ea durând până în decembrie 1991 (când a fost adoptată noua Constituție a României). Prin acțiunea unui grup relativ mic de români (din care am făcut parte), începând din ianuarie 1990, lovitura de stat a fost transformată în schimbare de sistem (adică în revoluție) și procesul schimbării a fost naționalizat / românizat (influența intervenției externe asupra schimbării revoluționare în substanța sa fiind anihilată). Fără Mihail Gorbaciov și fără armistițiul acestuia cu Occidentul colectiv euro-atlantic acestea ar fi fost imposibile.”  [...]În 1989, când Gorbaciov a propus Americii și NATO un armistițiu, luat de acestea, din prostie sau din șiretenie, drept capitulare, URSS se afla într-o situație similară celei în care se află astăzi SUA (cheltuieli militare exorbitante efectuate în dauna dezvoltării economice și a justiției sociale, criză identitară, stagnare, recesiune, gerontocrație, nervozitate civică, frivolitate geopolitică, fundamentalism ideologic). La moartea lui, previziunea colapsului unui Occident nereformat și vitregit programatic de contraponderea rusă (sovietică) se adeverește. Iar visul său (care includea și ideea „casei europene comune”) nu a murit. Pentru a se întrupa, însă, omenirea va trebui să mai străbată un alt deșert presărat cu sânge, lacrimi și suferințe.

                Ceea  ce nu a înțeles Cristoiu e  faptul că a fost suficient ca Gorbaciov prin  conceptele sale antilagăr comunist    „glaznosti” „transprență”  să deschdă o fereastră  a  închisorii comuniste, o fantă  în CORTINA DE FIER cum era numit lagărul comunist  și  „perestroiaca”   reformare a  unei economii aflate  în cădere liberă   -  FALIMENTARĂ , ca  să provoace  un adevărat tsunami  în lagărul comunist.                                                                                                       A fost  suficient cum spune  Aristotel un primum movens  și tot lagărul comuniste s-a prăbușit ca un castel de nisip.  Saturația cu   emnațiile „latrinei” comuniste cum a numit  Paul Goma comunismul ajunsese  insuportabilă, iar  fereastra deschisă de  Gorbaciov a  oferit   o bulă de oxigen suficientă să provoace  implozia  comunismului.            Ce susține  Cristoiu  că  Gorbaciov  fost un comunist , că a  fost  un rus, că  a vrut să păsteze imperiul  sovietic,  toate  sunt  simple truisme, afirmate de Gorbaciov  în Memoires.                                               Adevărul mare e  că  KGB-ul  și GRU, după politica perestroica  și glaznosti, inițiată  de Gorbaciov nu a mai putut controla, în 1989, evoluțiile statelor din lagărul comunist și probabil mulți  șefi KGB, adevărați   tâlhari,  mirosiseră prada pe care  vor pune mâna odată cu prăbușirea URSS și vor reveni triumfaliști la putere  îmbogățiți peste noapte cum de altfel s-au petrecut lucrurile  și la noi în România și l-au  proiectat pe confratele lor Vladimir Putin lor ca dictator la butoanele puterii pentru a se asigura de Înata Protecție politică.  Mă întreb,  oare  jurnalistul  Cristoiu  cu vasta lui  experiență  jurnalistică nu poate citi  printre rândurile  lui  Gorbaciov și nu poate vedea dincolo  de cartea Memoires al lui Gorbaciov (netradusă în limba română).                                                                            Cristoiu, afirmă despre Gorbaciov, că a schimbat liderii din celalte state  comuniste, cum au procedat  și predecesorii lideri  moscoviți , iar pe „rebelul” antirus Nicolae Ceaușescu l-a asasinat.          În pofida aparențelor de asasinat,  eu continui să cred  că Elena Ceaușescu , „capacitată”( ca să folosesc un termen  securistic)  de cei cinci magnifici  - toți din structurile de  securitate ( agenți ai Moscovei),care la rândul ei îl „capacita” pe Nicolae Ceașescu l-a împins la sinucidere.                                                                                       Ion Cristoiu  nu spune un cuvințel despre evenimentele din 1989,  începutul în Polonia în 1989 și au continuat în Ungaria, Germania de Est, Bulgaria, Cehoslovacia  șichia  la  român ii noștri rusificați  din Republica Moldova,  premergătoare revoluție române, care au dus la prăbușirea zidului Berlinului  și a comunismului din estul  sălbatic.                                                                                                  Ion Cristoiu îl deplânge pe rusul Mihail Gorbaciov că și-a demolat propria țară  și nu-i găsește niciun merit  în demolarea iadului comunist. Care țară, stimate jurnalist, țara imperiului ruso-sovietic, țara lui Dolgoruki - mâna lungă a tâlharilor ruși, primitivi și sălbatici care  au acaparat teritorii după teritorii! Sincer - mă deazmăgești, domnule jurnalist cu experiență care #bații câmpii cu mefiență!        

Autor: Vasile Anton Ieșeanu , vineri, 2 septembrie 2022, Iași                                                                                                            

A murit marele om care a demolat iadul comunist, Mihail Gorbaciov ...

    

Nu voi uita niciodată sfatul realist dat de Gorbaciov,  românilor: „Românii trebuie să învețe să-și rezolve singuri  problemele lor interne”(Interviu luat de Radu Moraru lui Mihail Gorbaciov „Nașul TV”.) îndata de 9 mai 2020 https://youtu.be/b2inmD-kjD4                                                             Evident că marele demolatoral iadului comunist, Mihail Gorbaciov când a făcut afirmația că românii ar trebui să învețe să-și rezolve singuri problemele interne se referea la faptul că revoluția anticomunistă din decembrie 1989 a fost „operațiunea specială” a celor 60 de mii de „ turiști” ruși care au intrat în România prin Republica Moldova și prin Iugoslavia. „Turiștilor” ruși li s-au alăturat, turiștii” serviciilor ungurești, „turiști” Mossad ( cum se putea când doi regizorul revoluției era kominternistul iudeu Silviu Brucan și actorul principal Petre Roman la fel din rețeaua iudeo-kominternistă, conservată de KGB) la care s-au raliat și „turiști” CIA. În fruntea revvoluției s-a aflat toată agentura KGB - GRU, Iliescu, Brucan, Roman, Militaru.                             „Genialul” patriidiot Nicolae Ceaușescu care se credea în micimea lui lider mondial, invicibil și nemuritor, visând a cai verzi pe pereți - să facă din România o putere nucleară și o forță finaciară mondială, ne-a aruncat pe noi românii în revoluția cailor troieni și pe cale de consecință urmările revoluției cailor troieni au fost devastatoare și le resimțim și-n zielele noastre cele de pe urmă. Susținut în utopiile lui , cu persuasiune de Elena Ceaușescu o narcisică din paradigma bovarismului - gen Emma Bovary, care îi alimenta, infantilului Nicolae boala megalomaniei. Și ea, la fel ca bovarica Emma, orbită de putere, în micimea ei, chiar se credea alta decât era în realitate, recte chiar se credea „savant de renume mondial.” Eu nu am admirație pentru ruși, mai cu seamă pentru politicienii ruși dar pentru câțiva ruși am mare admirație între ei acest Mihail Gorbaciov, pe care l-aș pune alături de scriitorii Dostoievski, Tolstoi și filozofii Berdeaev, Șestov și Solomov.                 Toată istoria noastră, cel puțin în perioada fanariotă,  începută din vremea  domnitorului Vasile Lupu, recte din  secolul al XV-lea însemnat  o permanentă  josnică pâră  la Înalta  Poartă, care  ne-au rezolvat problemele interne în  interesul lor a  marile puteri.Pe cale de consecință  deciziile istorice  ale  românilor   au fost  un șir lung de eșecuri.              În aceiași perioadă  s-au băgat  în competiție cu otomanii  și rușii  în treburile interne ale  românilor  și au profitat la maxim, prin intrigi  și ademeniri  de  conflictele   interne  ale domnitorului  Constantin  Brâncoveanu, pe care sulttanul l-a executat  împăreună cu cei trei  fii ai lui. Evident  că pâra la Înalte Porți a devenit  cu timpul  o meteahnă  congenitală mioritică, pe care politicienii  români o practică  și   în  zilele noastre cu o mizerabilă și detestabilă  lipsă de demnitate ,  unii cu pâra la ambasade , alții cu pâra la Bruxelles. Căci vorba  înțelepciunii populare  toate  popoarele  oneste își spală rufele în  familie , numai românii și  le spală la  Bruxelles.  N-am învățat nimic de la istoria noastră și nici să ne rezolvăm singuri problemele interne.  Când inviți vecinul să-ți rezolve problemele de familie, evident că el,  își arogă  și dreptul, pe care  crede că i se cuvine să îți regulează și nevasta.

Autor: Vasile Anton Ieșeanu,  miercuri, 31 august 2022, Iași   

Șocul viitorului - cunoașterea științifică - o sabie al lui Damocles! Nu vă îngrijorează viitorul?...

      

       Omul e singura ființă biologică care poate trăi nu doar clipa prezentă, el poate retrăi virtual trecutul și își poate proiecta imaginar viitorul. Numai animalele trăiesc doar clipa prezentă, însă am observat că mulți, foarte mulți oameni trăiesc la fel ca animalele, doar clipa prezentă - a mânca , a bea, a face sex, a se juca.  Trecutul l-au  uitat de viitor nu le pasă!  Carpe Diem, sune poetul latin Horațiu  în sensul de a trăi clipa  pasional, nu a trăi clipa superficial, plictisit căutând o joacă de copii care să-i ocupe clipa. Ființă umană dotată cu rațiune și aș zice eu prin Incoștient cu Suprarațiune,  responsabilă, își proiectează pas cu pas,  pragmatic viitorul, chiar dacă acest viitor ne șochează.  Omul trebuie să ia în calcul și  eventualele  accidente   provocate de  tehnologiile inventate de el și să-și asigure prin  soluții pragmatice viitorul.  Din momentul în care primele fiinţe gânditoare  au ridicat ochii spre cer ele au fost uimite nu numai de imensitatea cosmică, nu numai de cerul înstelat, dar şi ordinea acestuia în aparentul haos. O anumită repetare a fenomenelor cosmice cu regularitate de ceasornic i-au determinat pe acele fiinţe înzestrate cu raţiune să interpreteze că această ordine raţională nu poate fi decât creaţia unei alte fiinţe raţionale pe care şi-o imaginau a fi superiară lor,  un Zeu care a făcut posibilă această întreaga existenţă incusiv a oamenilor. Ei au admirat măreţia cosmică, s-au mirat şi au meditat căci cea dintâi caracteristică a  fiinţei umane umane în urma mirării a fost dorinţa ei nemărginită pentru cunoaştere.  ,,Toţi oamenii, prin natura lor, au dorinţa de a şti. Semn, chiar satisfacţia dată de simţuri’’ – spune Aristotel. (Aristotel -  Metafizica A-E, ed. Paideea, 1998, p.5).

            Cunoaşterea realităţii este procesul inerent şi intrisec de formare a raţiunii. Aşadar, uimirea în faţa măreţii cosmice, după cum ne asigură Aristotel,  le-a deschis oamenilor porţile  cunoaşterii şi dorinţa de a găsi explicaţii şi înţelesuri  logic-raţionale. Dar aici dorinţa trebuie să aibă şi  înţelesul  de iubire; a iubi cunoaşterea înseamnă a iubi  înţelepciunea.

            Plotin merge parcă mai adânc şi spune că în snsibil recunoaştem imitaţia a ceva ce se află în Gândire şi oamenii rămân uluiţi şi ajung să recunoască adevărata realitate, şi din această uluire (uluirea este o emoţie care însoţeşte actul contemplaţiei frumeseţii formelor din sensibil), se naşte iubirea – căci cine vede Frumuseţea în forma sensibilului  este purtat dincolo de învelişul ei material, în transcendent, acolo,de unde provin toate aceste minunăţii ale sensibilului. „Uluirea în faţa măreţiei, ordinii şi armoniei cosmice este emoţia iubirii şi  totodată act de gândire prin care recunoaştem realitate. ( Plotin – Enn. II 9, 16, 43). 

           Cum recunoaştem realitate? Plotin, sub influenţa tezei platonice a amintirii  spune că în această emoţie ne reamintim adevărata realitate; emoţia uluirii ne spune că în mintea primilor oameni, în gândirea lor, se afla deja formeale sensibilului, de vreme  ce ei au trăit această emoţie când lau ridicat ochii spre cer. Oricare altă fiinţă terestră, fie şi dintre verii primari ai omului  nu recunosc măreţia cosmică şi nu trăiesc emoţia uluirii; cât priveşte dorinţa de cunoaştere este egală cu zero absolut.                     

Cunoaşterea după cum ne spune Aristotel se realizează prin simţuri. Dar şi animalele la fel ca şi oamenii au simţuri. Numai că omul are ceva în plus faţă de animale un program mintal care nu numai că îi  face accesibilă cunoaşterea realităţii dar îi  induce o dorinţa de a cunoaştere nemărginită. De unde decurge dorinţa de cunoaştere nemărginită? Din continua uluire, această emoţie care generează  şi iubirea de cunoaştere, după cum ne spune Plotin şi care ne deschide tot mai larg porţile transcendentului şi odată cu aceasta Ideea de Bine, cum  a intuit acest ultim mare mistic păgân.

Credem că în tendinţa  generală  spre bine, cunoaşterea transcendentului îi deschide omului larg porţile binelui. Totodată  programul mintal numit raţiune cu care orice fiinţă umană se naşte şi cu care accesează cunoaşterea realităţii  îi  permite să emită şi raţionamente matematice şi idei logic-raţionale. În concordanţă cu această capacitate mintală, omul este dotat cu organe corespunzătoare exprimării raţionamentelor şi posibilitatea comunicării lor prin limbaj; el are de asemenea  capacitatea  de a judeca critic cunoaşterea, de-a o conştientiza şi mai cu seamă de a decela binele de rău.

De la începuturile omului biblic, aşa cum ne spune mitul biblic, omul a înţeles că această capacitate de cunoaştere este o sabie a lui Damocles: fiecare pas în cunoaştere îi aduce un bine mai mare, dar  şi un rău la fel de mare. Istoria, însă,  a dovedit că există o tendiţă generală spre Bine, de vreme ce omenirea a supravieţuit atâtor războaie de la primul conflict biblic când Cain l-a ucis pe Abel  şi până la cele două mari conflagraţii ale secolului XX. Binele, ca faţă a cunoaşterii,   progresului ştinţific şi tehnologic aduce ca revers un rău distrugător tot mai mare    -  ca o replică în oglindă a Binelui cunoaşterii .

Poate de aceea primii evrei care au scris Biblia au considerat cunoaşterea drept un mare  păcat. Cunoaştere face dintr-o fiinţă inocentă una oricând gata să comită noi  păcate. Inocenţa l-a situat pe om dincolo de bine şi de rău. Primul pas în cunoaştere l-a adus pe om în sfera binelui şi răului, cunoaşterea l-a făcut  stăpân al binelui şi răului, egalul Creatorului – ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul!’’  (Facerea3,4).

Pentru Socrate  cunoaşterea înseamnă  a fi de partea binelui , ignoranţa de partea răului. Şi oare marele mag al antichităţii greşea? Cel care cunoaşte deţine în egală măsură  puterea binelui şi a răului, dar cel înţelept ştie că puterea răului se poate întoarce împotrivă-i ca un bumerang, de aceea de răul cunoaşterii se vor folosi numai ignoranţii. Cunoaşterea trebuie să-l facă pe om mai bun şi mai drept dacă vrea să supravieţuiască, deci trebuie să fie îndreptată numai sprte bine. Cioran, incorigibilul pesimist vede în cunoaştere ,,cel mai mare întuneric’’. ( Emil Cioran - Pe culmile disperării, Ed. Huamitas, Bucureşti , 1993, p.82).

Dar este oare cunoaşterea cel mai mare întuneric, sau este cea mai mare iluminare? Dacă ne folosim de cunoaştere pentru a comite răul asupra omenirii, atunci, evident, cunoaşterea este cel mai mare întuneric , dar dacă ne folosim de cunoaştere pentru a face un bine mai mare omenirii, atunci nu poate fi decât iluminare. Mitul peşterii explică cel mai bine  drumul spinos al  cunoaşterii – de la aparenţă la realitate , de la lumea miturilor  la realitate filosofică.                             

    Platon spune că suntem atraşi de acest Bine care ni-l dezvăluie cunoaşterea, dar cunoaşterea ne atrage în primul rând pentru posiblităţile tot mai mari pe care ni le oferă binele, dar şi acelea ale mirajului puterii, de a stăpâni Binele şi Răul. Cunoaşterea tot mai profundă a realităţii creşte gradul de pesimism a omului. Pesimisul este dat de răul pe care ni-l dezvăluie cunoaşterea, un rău tot mai mare în care spectrul extincţie rasei umane şi a vieţii stă ca o sabie a lui Damocles desupra capului  omului. Scenarii  tot mai apocaliptice sunt construite de savanţi pe măsura dezvăluirii mai profunde a realităţii. Din aceste considerente din punct de vedere psihic oamnii care ştiu sunt mult mai pesimişti decât ignoranţii.   

          ,,Binele este cel spre care tinde totul.’’ spune Aristotel care împărtăşeşte interpretarea lui Platon (vezi Philebos,20d). Dar nu  „totul” tinde spre bine; principiul al doilea al termodinamicii în structurile fizice arată o tendinţă spre rău – o creştere a entropie la fel ca bătrâneţea în stucturile biologice.

Dar în sistemele biologice tendinţa de creştere a entropiei este anulată de inerenţa  reproducerii; o nouă viaţă înlocuieşte pe cea la care entropia creşte. Tendinţa spre bine la sistemele biologice  ar putea fi văzută ca o mai bună adaptare la mediu; continua regenarea a fiinţării într-o permanentă cursă a supravieţuirii prin selecţie naturală şi mutaţii genetice. De altfel un lucru trebuie înţeles, încă de la început,  foarte clar: ceea ce noi numim în sensul dat de categoriile evoluţioniste de selecţie naturală şi mutaţie genetică înseamnă din punctul de vedere a codului genetic – autoprogrmare. Spre deosebire de ordinatoarele artificiale, cele  naturale au capacitatea de a se autoprograma spre o fiinţare optimă corespunzătoare condiţiilor oferite de ecosistem. Când vorbim despre selecţie naturală şi mutaţii genetice, vorbim despre autoprogrmarea informaţiei a variabilei codului genetic al speciei respective.         

Pentru om tendinţa spre bine poate fi observată mai clar în procesul cunoaşterii. Chiar dacă cunoaşterea îi dezvluie omului un bine mai mare şi un rău în egală măsură de mre, tendinţa generală a omului este să aleagă binele din această cunoaştere. Numai „scepticul de serviciu a unei lumi în declin” cum îl numea Petre Ţuţea pe Emil Cioran, crede că omul înclină spre rău. Omul, numit de Cioran,„această pată neagră a creaţiei” nu poate fi decât o fiinţă a spleenului, a scepticismului în special care îl descurajerază în aşa măsură încât ajunge să-şi nege propria sa existenţă. Dar în ciuda viziunii sumbre expuse de Cioran în Demiurgul cel rău noi credem că omul şi odată cu el  totul general este programat spre  Binele pe care ni-l oferă cunoaşterea  şi nu spre răul non-existenţei.

Omul are nevoie de tot mai multă cunoaştere spre a ajunge la binele suprem; cu cât omul cunoaşte mai mult cu atât se apropie mai mult de Creator. Cunoaşterea tot  mai profundă a  existenţei îi deschide porţile stăpânirii unui bine mai mare şi a unui rău în egală măsură. Creatorul nu poate fi Demiurul cel rău, cum încearcă Cioran să acrediteze ideea, căci orice creator este un demiurg bun, când crează; numai distrugătorul creaţiei poate fi numit Demiurgul cel rău.

 Cunoaşterea îi dezvăluie omului în primul rând binele, deci tendinţa omului este spre bine şi nu spre rău; binele descoperit în procesul cunoaşterii poate fi folosit şi ca rău. Aceasta îi dă putere o putere tot mai mare omului  şi îl face să devină tot mai mult asemeni Cretorului. De altfel mitul biblic arată că omul s-a înălţat prin cunoaştere la nivelul Cretorului şi nu a fost o cădere în păcat cum încearcă biserica de la Sf. Augustin încoace să-l învinuiască. Să distrugi o lume pe care din motive ideologice o consideri eminamente rea ca să iniţiezi o alta „mai bună”, care s-a dovedit a fi mai rea,   cum din nefericie au făcut comuniştii dovedeşte limitele raţiunii umane şi a cunoaşterii în general. Saltul din „imperiul necesităţii în cel al  libertăţii” s-a dovedit a fi o utopie cu catastrofale consecinţe economice şi sociale; o lume mai bună se construieşte prin voinţă de cunoaştere ştiinţifică, prin schimbare realistă  de paradigmă şi nu prin iluzorii teze ideologice. Schimbările de paradigmă socială au nevoie de cunoaşterea profundă a realităţilor economice şi de informaţia vizionară care să confere raţiunii capacitatea de a decela binele de rău  şi de a alege o cale de mijloc în care binele să fie procentual mai mare decât răul. A ne arunca orbeşte în ideologii ale binelui  utopic poate avea pentru multe generaţii consecinţe grave fiindcă  binele poate fi ascuns în aparenţa răului şi a răului în aparenţa binelui; a  ignora cunoaşterea ştiinţifică în condiţiile actuale ale lumii, a unei lumi în care  progresul  cunoaşterii este tot  mai accelerat îi va pune pe ignoranţi în imposibilitatea de a mai putea  face disticţii corecte între bine şi rău. Orice ideologie vrea să genereze o lume după chipul şi asemănarea ideologului care a iniţiat-o şi care vizează de regulă idealul, un ideal ca o himeră,  fără nici un suport în realitatea umană. ( Vasile Anton Ieșeanu - Viață, Iubire , Destin)    

      Autor: Vasile Anton Ieșeanu,  miercuri  31 august 2022, Iași

Narcisism erotic!

 

 

Fac dragoste cu sora mea geamănă;

ea este-n mine şi,  eu sunt în ea;

mă uit în oglindă – o, ce bine seamănă!

din tinereţe, cu figura mea…

 

Resping  avansurile  fetelor reale;

ce am în mână e plăcerea mea!

n-o împart cu nimeni şi cânt osanale

iubirii virtuale mă  aprind în ea!

 

Mă uit în străfunduri de ape; oglinda

îmi revarsă chipul  ei cel drag,

ea este-n adâncuri, în mine, osânda!

eu  nu  mai văd afară de prag! 

 

Universul meu e acolo, în adâncuri…,

eu văd, ce alţii nu pot vedea,

pe sora-geamănă, ce-aleargă prin  gânduri;

ea este acuma...,  lumea mea!

 

Mă cheamă la ea cu-atâta-nfocare,

că nu mai pot să opresc

gestul, care m-aruncă în mare,

cu sora mea... să mă contopesc! 

Autor : Vasile  Anton Ieșeanu, duminică, 28 august 2022, Iași   

Marie, iubirea vieții mele!

 Marie

Dansez cu tine

 de o viaţă dansez cu tine

şi dacă ar fi să mă mai nasc odată

tot cu tine aş dansa

doar cu tine

 numai cu tine

femeia mea

nepreţuita mea

valsul vieţii...

 

Marie

iartă-mă tentaţiile

altor  dansuri

afurisite dansuri moderne

la care m-a împins demonul

acel demon  nebun

ce-n bărbat are sălaş

 şi-am dansat  frenetic,

 dansurile nefericirii tale     

 acel  drac împeliţat

 m-a împins persuasiv 

 spre  alte  dansuri

  şi eu  atât de slab

  am dansat ca un apucat

 bolnav de amoc... lambada! 

 

Marie

tu nu poţi decela iubirea de sex

cum decelează bărbatul

înrăit armăsar alergând după iapane      

nu poţi uita rătăcirile mele

nu poţi ierta dansurile mele de-o noapte

cu fructe  coapte

cu fructe răscoapte  

ce-ar trebui  să fac

să mă crezi pe cuvânt

că tu eşti iubirea vieţii mele…      

Marie

valsul este dansul nostru sacru 

e dansul nostru de suflet

l-am dansat la baluri, la nunţi, la botezuri

cu  nimeni n-am mai dansat vals  

 cu tine îl dansez, doar cu tine

  de la începutul începuturilor

 cu tine sora mea geamănă

 cu tine sufletul meu pereche

neprihănita mea

vreau să dansez doar  cu tine

 valsul  nemuririi  

 ... până când moartea ne va despărţi!

Autor : Vasile Anton Ieșeanu, Vineri, 26 august 2022, Iași 

#Ideologul lui Putin

        

    Moto: Răul comis, pe care nu-l plătesc părinții, îl plătesc copiii, spune în Timp și destin - Constantin Rădulescu Motru. Filozoful român este și prin această reflecție un mare vizionar.

    Să-ți sacrifici fiica #товарищ Александр Дугин, pentru o #ideologie absurdă:credință oarbă și devotament dement, da asta înseamnă să faci parte din #idioții utili stăpânului absolut al binelui și răului rușilor. Da, la cât rău a făcut rușilor acest fiu de #kaghebist, ajuns ideologul lui Putin merită suferința de la sfârșitul vieții. Cum vei mai putea suporta viața, după asasinarea fiicei tale, ideologule Dughin?...  

„Cine a omorât-o pe Daria Dughina? Circulă două ipoteze, una supra-realistă iar alta realistă. Prima-i că ar fi chiar taică-su, Dughin: prietenii care se pricep (ex Sergej Sumlenny) i-au găsit o consistentă bibliografie mistic-ariană în care face cultul morţii şi elogiază tradiţia antică de a sacrifica copiii pentru o cauză, jertfă de care doar marii lideri sunt în stare (ex Abraham, Agamemnon etc). Într-un articol din 2020 spune că o parte din elita politico-culturală trebuie pregătită pentru un singur scop: sacrificiul suprem în vremuri grele pentru ca zeii să întoarcă din nou cu faţa către comunitate. La cât de ţăcănit e omul, nu te-ai mira.” (Sorin Ionita, analist și comentator liberal, expert în politici publice și dezvoltare locală)                                                                      Mare păcat să fii filozof titrat și totuși ignorant. Socrate afirmă că omul comite răul din ignoranță. Române care comentezi capra cu trei iezi, habar nu ai și bați câmpii ca orice incult care crede că deține adevărul absolut. Eu l-am citit pe Dughin , spre deosebire de tine. El e promotorul ideologiei socialismului creștin - credință oarbă și devotament dement.   Nu am ascultat discursurile lui Dughin și nici ale fiicei sale, dar am citit cartea de confruntare polemică între filozoful rus Alexandr Dughin și , Olavo de Carvalho, Statele Unite și Noua Ordine Mondială, o dezbatere între Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin, și m-am convins de aberanta ideologie promovată de acesta, anume socialismul creștin - credința oarbă și devotament dement. Idiotul Dughin vrea o Rusie mare putere. Rusia o mare putere înseamnă acapararea teritoriilor vecine și noi știm cât de odioși au fost rușii în relația istorică cu noi românii. Dincolo de aparențele unui act terorist, eu cred că a fost mâna invizibilă a unei justiții imanente, care i-a plătit lui Dughin cu vârf și îndesat pentru aberațiile promovate de el șii fii-sa. Rușii, acest neam asiatic, cum spune Eminescu prin constituția lor congenitală sunt antioameni. Am multe istorii trăite de bunicile mele și pe care mi le-au povesti de de mai multe ori cât de odios s-au comportat ofițerii și soldații ruși cu populațiua civilă, după ce România a fost ocupată prin lovitura de stat și marea trădare națională din 23 August 1944.                                       Despre socialismul creștin Dostoievski avertizează în Jurnal de scriitor că e mai periculos decât socialismul ateist. Cât rău a făcut el sau tatăl lui kaghebist? Poate așa se explică de ce a fost „aleasă” morții fata lui și nu el. Ideologul lui Putin este fiu de kaghebist, iar fii-sa o fanatică susținătoare a războiului împotriva Ucrainei, așa că și-au meritat soarta.  

“Imi reprim fireasca reacţie omenească faţă de o moarte tragică. Oamenii ăştia sunt adevăraţi asasini şi instigatori la război. Nu am nici un regret pentru fiică sau tatăl îndurerat. Am în schimb regrete pentru miile care au fost ucişi ca rezultat al propagandei şi ideologiei lor josnice" ( Declarația  ministrei Apărării din Cehia Jana Cernochova)                                                        Totul se plătește în lumea asta, tot răul comis cândva, există un efect de bumerang ce se manifestă la nivel cuantic, invizibil pentru noi, când o întâmplare programată la nivel cuantic ne lovește în moalele capului când ne e lumea mai dragă dar ignoranții nu au de unde să știe, dacă nu citesc și rămân doar #fanatici religioși. Mare păcat...Da, îți înțeleg simpatia și filorusia, dar vorba lui Aristotel, prieten îmi este Platon, dar mai prieten îmi este adevărul. Eu rămân prieten cu adevărul... dumneata poți să idealizezi emoțional, dar eu nu . Și dacă mă uit înapoi în istoria noastră câți români nevinovați au ucis rușii, acest atentat îl consider un efect de bumerang la toate asasinatele lor.                                                                                                 Plângi că a fost asasinată fiica lui Dughin, mă acuzi pe mine de ură, dar istoria noastră nefastă generată de ruși ai uitat-o? De Săptămâna roșie ai uitat? Ți-o amintește Paul Goma. Câți români asasinați nevinovați, de ruși, asta nu te doare?... Câte românce violate de armate roșie „eliberatoare” asta nu te doare? Cine oare a decimat toată elita noastră intelectuală? Nu iudeo - bolșevicii?!... Te doare că a fost asasinată fata lui Dughin!Eu nu sunt partizan al ucrainenilor, eu sunt partizan al românilor.                                                     Eu ți-am explicat prin prisma mecanicii cuantice, „adevărul meu” „convenabil ideilor mele” dacă poți înțelege efectul de bumerang generat de lumea cuantică?                                                     Eseul meu „Cum trăim la fel murim ” îl explică. Mai departe vorbim discuții. Nu știam că serviciile NKVD ucrainene au ucis români la Fântâna albă. Dar oare de cine erau telecomandate aceste servicii NKVD ucrainene? Nu de NKVD Moscova?!... A reduce adevărul e ca și cum ai spune o jumătate de adevăr, adică o mare minciună mascată. Crezi că întâmplător a fost aleasă fata lui Dughin?     Așa privind doar prin prisma noastră limitată din lumea noastră tridimensională sau cvadridimensională( dacă luăm în calcul timpul) am putea crede că explozia mașini a fost un joc al hazardului - o întâmplare nefericită în care victima ar fi trebuit să fie tatăl, dar a fost fiica lui Dughin! Dar cunoaștem noi oare cum se manifestă enigmatica lume cuantică și cum prin inconștientul nostru care este permanent conectat la această enigmatică lume invizibilă, care ne monitorizează și ne predestinează unei întâmplări faste sau nefaste?          Și eu am trecut prietene prin multe întâmplări similare, unele programate, cu intenție asasină, de colegi fanatici ceaușiști când mi-am manifestat anticeaușismul la revoluție și am fost la un pas de lumea de dincolo. Alte întâmplări post-revoluționare la limita supraviețuirii ar fi putut să-mi fie fatale. Și totuși o „mână invizibilă” m-a salvat. Dogmaticii religioși vor spune că e vorba de „îngerul meu păzitor”.                                                                                                     Eu spun că-i „ mâna invizibilă” (ca să-l „plagiez” pe economistul american Adam Smith) a lumii cuantice, multidimensionale existente în noi și în întreg universul, o lume care ne monitorizează prin Inconștientul nostru conectat la această lume invizibilă și ne proiectează ca un efect de bumerang în viitor întâmplarea fastă sau nefastă.                                                                                                       Știi tu ce mare rău a comis Dughin în viața lui sau tatăl lui Dughin care a fost kaghebist?                                                                           De unde ai dedus că eu susțin terorismul?... Ori nu ai citit cu atenție ori ești într-o altă logică, cea emoțională, la care eu nu ader. Eu am explicat efectul de bumerang.                                                          „Efectul de bumerang” e un principiu descoperit de mine în urma cercetărilor despre destin. Cartea mea are vreo 1500 de pagini , circa trei volume în care explic pe baze științifice, filozofice, biologice, genetice, psihologice și a teoriilor cuantice cum ne proiectăm singuri întâmplările faste sau nefaste din viață. Deși nu sunt adeptul creației mistice, nici fizicienii cuantici nu pot explica enigma cuantică și multe fenomene de conexiune cu inconștientul uman, nu le pot explica.                                                                                                     După unii biologi există două minți în fiecare individ: mintea conștientă și mintea inconștientă. Am cercetat fenomenul legăturii dintre destin și lumea cuantică în cărțile mele Viață, Iubire , Destin și în Conștiință și Supraconștiiță și am găsit că există cum spunea celebrul criminalist român o „instanță imanentă” în chiar Inconștientul fiecăruia, care ne judecă și ne pedepsește exemplar fie printr-o întâmplare nefastă, fie printr-o boală, fie chiar prin moarte, accident, etc.                                                                                         Uite, îmi amintesc de românca care a mers în Egipt la mare și a fost mâncată de un rechin. Crezi oare că întâmplător?... Ce rău a comis la viața ei, nu știu ,dar ceea ce nouă ne apare ca hazard, în lumea cuantică apare ca un efect de bumerang.                                                        Mă rog dacă citim doar printre rânduri putem afirma că sunt fan terorism, așa cum m-ai perceput dumneata. Nu știu de ce ai perceput drept ură din partea mea, faptul că încerc să înțeleg adevărul din această întâmplare cu fata lui Dughin? „Cum trăim la fel murim” e un eseu care merită citit în cartea mea CUM SĂ SCRIU UN ESEU... Poate astfel vei înțelege că „ura mea” e o încercare de a afla adevărul invizibil. E greu să înțelegi neînțelesul. Nici fizicienii cuantici nu au înțeles lumea cuantică, e mult prea enigmatică, chiar și pentru ei. Care este mai criminal după tine războiul lui Putin sau actul terorist care a vizat o persoană filoputinistă? Dacă citim Demonii lui Dostoievski vom afla multe acte teroriste săvârșite de tinerii ruși. Dacă citim Frații Karamazov vom afla fanatismul rusesc, dacă îl citim pe Alexandr Soljenițîn Arhipelagul Gulag aflăm teroarea sovietică în stare pură, dacă citim Povestiri de la Kolîma al lui Varlam Șalamov vom afla asasinatele din lagărele rusești. „Cântecul meu de lebădă”, trebuie să-ți spun, nu e cântecul unei lebede obișnuite - o lebădă albă pe care ai văzut-o cunoști, e cântecul unei lebede negre! Nicholas Nassim Taleb eseist libanez-american, a devenit celebru cu cartea Lebăda neagră. Eseistul încearcă să explice prin teoria probabilităților care ține de lumea cuantică cum apare lebăda neagră o rarar avis, recte cum se naște un eveniment imposibil de prevăzut și cum abordăm această întâmplare din viața noastră generată de o realitate ascunsă, existentă în noi, în mintea noastră inconștientă, imposibil sau greu de explicat de mintea conștientă cu logica ei rațională.                                                                                                     Cum îți explici fenomenul visului premonitoriu - salvator? O fi îngerul păzitor în care crezi tu care te autodefinești drept „fanatică religioasă”? Sau e această lume cuantică invizibilă cu particulele ei elementare ca un roi de albine , cu radiațiile ei ca niște fire de păianjen la care ne este conectată mintea Inconștientă. În timpul vieții ui Bach mureau mulți copii, de aceea familile făceau câte o duzină de copii. Dar de ce îl iei în calcul doar pe Bach când vorbești de moartea celor 10 copii din 12 ? De ce nu o iei în calcul și pe soția lui pentru că soția lui a contribuit la fel ca și Bach cu 50 la sută din zestrea lor genetică!                                                                                         Cunoști istoria eredității soției lui Bach? Știi din ce cauză au murit copii? Dar copii care se nasc cu malformații, e adevărat puțini la număr, dar care îi face inadaptabili unei vieți sociale normale , cum îți explici fenomenul? Cum îți explici că într-o familie cu cinci șase progenituri,unul este mai deosebit, mai inteligent decât toți ceilalți frați și surori. Vei spune că mama a avut un iubit. E simplu, nu? Și credibil. Ei , nu-i chiar așa de simplu - s-a culcat cu alt bărbat - e mai complicat, pentru că nu putem cunoaște cum se manifestă în momentul concepției lumea cuantică. Cum îți explici faptul că gemenii uniovulari nu sunt identici? De ce unul are dominanta tatălui și celălalt al mamei?... Nu crezi că există o corelație între standardul moral, viață și moarte?!... Uite îți ofer cartea mea CUM SĂ SCRIU UN ESEU... citește eseul „Cum trăim la fel murim”, poate vei înțelege această corelație între viață și moarte.

Autor : Vasile Anton Ieșeanu,  duminică 22 august  2022, Iași