Einstein - Cât de mult a avut Dumnezeu de ales când a construit Universul?

Omagiu pentru  Einstein 

Azi se împlinesc    137 de ani de la nașterea  savantului evreu care  a   descoperit  legile universului,      

 Einstein a intuit  genial  relativitatea  lumii, dar tot el i-a găsit şi o constantă cosmică, fără de care Universul nu numai că nu ar avea un sens raţional, dar nu ar putea funcţiona şi deci nu ar putea exista. Funcţionarea la marginea haosului este credem cea mai bună  formulare care poate explica necesitatea şi contingenţa. 

Or, faptul că genealogia Universului este genealogia Ideii, noi nu putem identifica această idee decât cu informaţia programată care se derulează permanent  şi care realizează evoluţia ideală a Raţiunii, respectiv care organizează în mod <<ideal>>, adică pe baza unui program informaţiional orice existenţă în Univers. Cum am mai spus programarea informaţională a materiei din Univers nu este o programare absolută, şi tocmai de aceea este <<ideală>>, căci dacă ar fi absolută ar duce Universul la fatalitate, iar dacă materia din Univers nu ar fi programată ar duce cu siguranţă la haos. 

Ideea programarea rezultă din structurarea materiei în sisteme stelare şi galactice, cel puţin asta rezultă din observaţii,  structurare care cel puţin ne induce ideea de raţional, dacă nu se poate deduce, or noi credem că tot ceea ce este raţional este şi programat, la fel cum tot ceea ce este programat este şi raţional. 

Informaţia materiei este mai degrabă o programare <<relativă>>; o programare  absolută ar fi dus la o rotire într-un cerc vicios,  la prăbuşirea în sine a Universului. Prin urmare  existenţa  este o <<programare la marginea haosului>> şi credem  că tocmai acest aspect <<la marginea haosului>> al ordonării Univesului i-a determinat  pe mulţi filosofi materialişti, începând cu Epicur şi până la J. Monod, marxişti , materialişti  şi  existenţialişti să creadă în primordialitatea contigenţei şi în mişcarea întâmplătoare a lumii.

Cu toată orientarea lor materialistă, filosofii porticului se apropie totuşi cel mai mult de ceea ce noi numim <<programarea informaţională a materiei la marginea haosului>>. 

Ei îşi menţin ideea materialistă prin aceea că ceea ce numim noi informaţie, ei numeau suflet, raţiune,  cauză, dar de natură materială (pentru ei nu există decât materie); un suflet material al lumii  penetrează subtil ansamblul elementelor corporale din care se compune Universul, asigurându-le coeziunea şi coerenţa. 

Astfel că lumea formează un sistem închegat în care fiecare parte este în raport sau în <<simpatie>> cu întregul. Aşadar, întregul univers este guvernat de o necesitate care nu lasă loc la schimbări: tot ceea ce trebuia să întâmple se va fi întâmplat, tot ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. 

Cu toate acestea din cauza materialităţii sufletului ei nu recunosc existenţa timpului trecut şi viitor; nefiind corporale nu se poate acţiona asupra lor.

      Programarea informaţională a materiei ne dă posilitatea să admitem trecutul şi viitorul fiindcă deşi nu  sunt corporale cum susţin filosofii stoici, şi trecutul şi viitorul sunt informaţionale şi chiar dacă nu avem capacitatea de a acţiona asupra acestor informaţii noi ştim că au fost şi vor fi realităţi virtuale. Şi din aceste considerente noi numim existenţa -  un absolut relativ. 

         Un Univers programat la marginea haosului este absolut prin aceea că are o <<tulpină>> informaţională fixă, neschimbătoare, un <<invariant>>, şi relativ, pentru că  programarea sa conţine  şi  o parte  informaţională  flexibilă, schimbătoare, variabilă care dă posibilitatea mişcării în spirală şi devenirii lui în perspectiva eternităţii.( Vasile Anton Ieșeanu  - Viață și destin, volum în pregătire)