Faceți căutări pe acest blog

joi, 17 martie 2016

Și nemuritorii pot muri într-o zi…Lui Umberto Eco, omagiu!



  
          Abia azi  am aflat   întâmplător   că  Umberto  Eco  a  plecat de  pe Terra  în data de   16 februarie  2016 , exact în ziua când   moirele   se jucau  cu ghemul  destinului  meu  și cu foarfeca.   L-a luat vreo societate ocultă  în  care   catolicii sunt experți?! Nu! Umberto Eco a murit de  bătrânețe.                                       
         Mereu am   fost îmboldit să cred că  marii oameni de spirit  sunt nemuritori. Spre exemplu,  nu cred că Eminescu e   mort, că a decedat, asasinat cu bună știință, lovit cu o piatră în cap de  un agent infiltrat   în ospiciu  sau  de un  individ sadic, răzbunător,  instigat  cu bună știință de siguranța statului  din acele vremuri în care  trăiau  oameni   tot atât de  ticăloșiți ca cei  din zilele noastre.                                                                                                                                          Când am citit  prima oară , romanul  Numele trandafirului, pur și simplu m-a copleșit.  Și pe cine  nu ar  copleși un thriller!  Romanul  de acest gen îți dă fiori,  te  tensionează,  crește  adrenalina, iar după ce te ține cu sufletul al gură,      urmează  momente de acalmie.
Thrillerul  e un  adevărat  tsunami  în care intriga    te învăluie   în mister,  complot , conspirație ocultă, iar  deznodământul  prezintă    o lume nevăzută  care  conduce din umbră evenimentele  istorice.  Lumea  crede  că  sunt  întâmplătoare.  Un thriller  monahal  cum   este  Numele trandafirului devine  și mai incitant prin  curiozitatea  stârnită de  misterul ce  învăluie  lumea  călugărilor.                       
După Numele trandafirului  am citit, la recomandarea  unui prieten   Pendulul lui Foucault. Nu l-am   înțeles prea bine, aveam multe lacune  în  privința teoriei conspirației.
Cu toate acestea m-am atașat de  Umberto Eco și   următorul  roman,  Cimitirul   din Praga l-am devorat.   Romanul m-a nedumerit.  Nu am reușit să-i găsesc mesajul.  Ca să-mi fac o părere și despre omul de știință Umberto Eco   am cumpărat   Kant și ornitorincul. Nu am reușit să pun mâna pe Tratatul de semiotică  generală, dar vremea nu-i trecută.  
În Kant și  Ornitorincul,  Umberto Eco atacă  pe marii filosofi,  Aristotel , Kant,  Heidegger    de pe poziția științelor cognitive. Nu se poate face  știință  din anecdote, ci atacând  dur   conceptele  tari,  consacrate.                                        
Cel mai mult  l-au supărat pe Umberto Eco , comentatorii de  pe Facebook, „idioții  satului”  care fără   o brumă de cultură  au trecut la atacuri   jegoase, cum de altfel se petrec  lucrurile și pe la noi,   unde tot românu-i priceput  la toate - de  la  fotbal până   la politică  și la  cultură.            
Ulterior  mi-a căzut în mână  dialogul-eseu   Nu sperați  că veți scăpa de  carte  scrisă  împreună cu  Jean – Claude  Carrière  , gândindu-mă că  voi afla   misterul  mesajului  din cele  trei  romane.

Abia   după ce am citit cartea   lui Enrique de Vicente  - Chei oculte în codul lui da  Vinci, am realizat ce a vrut  să  ne transmită   Umberto Eco în cele trei romane, îndeosebi  în Pendulul lui Foucault  și  Cimitirul din Praga , anume   că dincolo de lumea  vizibilă,  reală, există  o elită  invizibilă  constituită în societăți oculte  care  manipulează   și dirijează lumea,  prin agenți  infiltrați   în poziții  cheie  în toate    administrațiile guvernamentale,  inclusiv  în Consiliul  European  al UE.                                                                                                                                  Să nu ne facem iluzii  sceptice  în privința „teoriei  conspirației”!  Umberto Eco   ne-a  transmis   un  mesaj AVERTISMENT  pin  romanele sale – LUMEA E CONDUSĂ  DIN UMBRĂ  DE  ORGANIZAȚII   OCULTE, RELIGIOASE ( Opus Dei)  ȘI LAICE (Masonii) .   Dacă nu  mă credeți, citiți-l  pe  Eco!                                 Vasile Anton Ieșeanu,  17 martie  2016, Iași 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu