Ne-am uitat istoria...,

Cine își mai amintește de jertfa țăranului român pe câmpul de luptă de la Plevna?

Noua generație e mereu, la ora de istorie, în recreație...

Sergentul - Vasile Alecsandri

Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui

Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:

"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...

Aş vrea să zbor, şi rana din pulpă nu mă lasă!"

Şi bietul om, slab, palid, având sumanul rupt

Şi o cămaşă ruptă bucăţi pe dedesupt,

Păşea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui faţă

Zbura ca o lumină de glorie mareaţă,

Şi-n ochii lui de vultur adânci, vioi şi mari

Treceau lucioase umbre de eroi legendari.

Opinca-i era spartă, căciula desfundată,

Dar fruntea lui de raze părea încoronată.

Calică-i era haina, dar străluceau pe ea

Şi crucea "Sfântul Gheorghe" ş-a "României Stea".

Românul venea singur pe drumul plin de soare,

Când iată că aude fanfare sunătoare

Şi vede nu departe în faţa lui venind

Un corp de oaste mândră în aur strălucind.

Erau trei batalioane de garda-mpărătească

Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească.

În frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,

La bravii săi tovarăşi privea ades cu drag,

Şi inima în pieptu-i bătea cu foc, deşteaptă,

Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i aşteaptă.

Deodat' el dă cu ochii de searbădul român

Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân,

Şi mult se minunează, şi nici că-i vine-a crede

Când crucea "Sfântul Gheorghe" pe sânul lui o vede

Ş-opreşte regimentul, iar bravul colonel

Se-nchină la drumeţul, s-apropie de el

Şi-i zice cu blândeţe: "De unde vii, străine?"

"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."

"Dar aste decoraţii cum, cine ţi le-a dat?"

"Chiar domnitorul nostru ş-al vostru împărat."

"Dar pentru care fapte?" "Ştiu eu?... Cică drept plată

Că am luat eu steagul reduţei... şi pe dată

Cu el, străpunşi de glonţuri, ne-am prăbuşit în şant..."

"Dar ce rang ai, voinice?" "Am rang... de dorobanţ!"

Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,

Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul

Se-nşiră, poartă arma, salută cu onor

Românul care pleacă trăgând al lui picior.

Vasile Anton Ieșeanu, 11 mai 2017, Iași