Terorismul a
fost inventat de ruși. Sau cel puțin asta ne lasă să credem Dostoievski în
celebrul său roman Demonii. Rușii sunt genetic nihiliști. Au
patru mari vicii, semnalizate și de
Creangă, care-i fac anarhici: militarismul, alcoolul,
tabacul și femeile.
Nu întâmplător Pușkin își definea eroul
Evgheni Oneghin ca fiind prieten cu Marte, Bachus și Venera. Este evident că
spiritul războinic, beția și instinctivitatea sexuală, există la toți masculii,
refulată mai mult sau mai puțin de civilizație, însă la ruși este psihic mai
profundă, adică mai inconștientă decât la alte popoare.
Demonii din
inconștient îl împing pe om spre acțiuni anarhice. Terorismul este
manifestarea violentă a anarhismului. Fără îndoială,
numai demonii din inconștient îl împing pe un om (considerat ființă dotată cu
rațiune și conștiință) să devină criminal fără un motiv personal.
Musulmanii au găsit
suportul terorismului în religie, în Coran - jihadismul. Rușii în
ideologie și în nihilism.
Dacă rușii vizau
oameni politici( care sunt mai mult sau mai puțin vinovați) nu pot înțelege de
ce musulmanii și-au îndreptat atacurile asupra oamenilor nevinovați! Invocarea
de către ISIS a statului de colonii ale statelor musulmane, îndeosebi cele
petroliere nu justifică atacurile mârșave, absurde împotriva oamenilor de rând.
Ne putem închipui un copil, crescut și educat în spirit umanitar,
ca la vârsta majoratului( unii la vârste adolescentine) va ajunge terorist
sadic. Oare mă-sa care l-a făcut nu l-ar fi ucis din leagăn dacă ar fi știut că
fiul sau fiica ei va ajunge să comită crime. Teroriștii spune scriitorul Varlam
Șalamov nu aveau în Rusia o speranță de viață mai mare de o
jumătate de an. Acum speranța lor de viață s-a micșorat la momentul atacului
terorist. Și totuși ce-i mână pe acești tineri în luptă să-și sacrifice viața?
Pentru ce? O idealitate, o utopie, un interes material, o sfidare a clasei
politice tot mai mai lacomă și mai ineptă. La noi de pildă extrema dreaptă și-a
început ascensiunea la putere prin asasinarea prefectului județului Iași.
Acum terorismul a devenit mondial. E o nouă formă de război, un
război al tuturor împotriva tuturor și mai cu seamă al musulmanilor împotriva
marilor puteri, devenite tot mai abuzive, față de (a)micii lor „strategici” ,
statele musulmane deținătoare de petrol.
„Cel mai elocvent caz istoric, deși
foarte puțin cunoscut, din motive mult prea evidente pentru a le mai relua aici
din nou, îl reprezintă terorismul revoluționar rus care a debutat de la
jumătatea secolului XIX și a continuat până la căderea Imperiului Țarist.
Potrivit istoricei Anna Geifman, doar în secolul trecut, înainte de 1917, au
fost uciși aproximativ 17.000 de oameni în atentatele puse la cale de
nihiliști.
Cifra, în sine
relevantă, devine și mai semnificativă când descoperim funcțiile și originea
acestor oameni. Majoritatea lor erau birocrați ai statului, membrii ai familiei
imperiale, aristocrați și, nu în ultimul rând, victime colaterale.
Prim-miniștri, miniștri, guvernatori, ofițeri de poliție au căzut secerați de
gloanțele și bombele revoluționarilor socialiști. Premierul Piotr Stolypin,
guvernatorul Moscovei și fratele țarului Alexandru III-lea, Serghei
Alexandrovici, ministrul de interne, Viaceslav von Plehve, reprezintă doar cele
mai celebre victime. Pe lângă ei, mulți alții au pierit sub urgia unui atac
care țintea direct demantelarea statului.
Putem observa astfel o primă diferență importantă față de terorismul contemporan. Vechea gardă nihilistă se concentra asupra figurilor reprezentative ale Imperiului. Nu erau ocoliți indivizi obișnuiți, dar nici nu erau, cu câteva mici excepții, în prim planul „demonilor”. Pe altarul revoluției culoarea sângelui era importantă, deși nu decisivă. Principiul de bază părea să fie: cu cât mai albastru, cu atât mai bine. Însă cel mai important criteriu în alegerea victimelor rămânea fidelitatea lor față de Imperiu. Fără a fi nevoie de sofisticate analize politice, astăzi putem observa, la nivelul de constatare banală, că liderii politici, figurile simbolice ale statului, au o imunitate cvasitotală din partea teroriștilor.(Pentru cine are nevoie de o explicație gata confecționată și la îndemână putem spune că acest fenomen se datorează sistemelor de securitate și informații foarte performante.) În schimb, oamenii obișnuiți s-au transformat în obiectivele favoritele ale sceleraților, ceea ce reprezintă o schimbare de paradigmă relevantă. (Ninel Ganea – Terorismul de ieri și de azi. 7 iunie 2017;
Putem observa astfel o primă diferență importantă față de terorismul contemporan. Vechea gardă nihilistă se concentra asupra figurilor reprezentative ale Imperiului. Nu erau ocoliți indivizi obișnuiți, dar nici nu erau, cu câteva mici excepții, în prim planul „demonilor”. Pe altarul revoluției culoarea sângelui era importantă, deși nu decisivă. Principiul de bază părea să fie: cu cât mai albastru, cu atât mai bine. Însă cel mai important criteriu în alegerea victimelor rămânea fidelitatea lor față de Imperiu. Fără a fi nevoie de sofisticate analize politice, astăzi putem observa, la nivelul de constatare banală, că liderii politici, figurile simbolice ale statului, au o imunitate cvasitotală din partea teroriștilor.(Pentru cine are nevoie de o explicație gata confecționată și la îndemână putem spune că acest fenomen se datorează sistemelor de securitate și informații foarte performante.) În schimb, oamenii obișnuiți s-au transformat în obiectivele favoritele ale sceleraților, ceea ce reprezintă o schimbare de paradigmă relevantă. (Ninel Ganea – Terorismul de ieri și de azi. 7 iunie 2017;
sursa(http://www.anacronic.ro/
Nu! Nu pot fi de acord cu ideea lui Ninel Ganea că se datorează sistemelor de
securitate și informații foarte performante. Altele
trebuie să fie rațiunile jihadului pentru care sunt atacați cetățeni de rând, nevinovați și sunt evitați demnitarii și oamenii politici. Atacurile teroriste au dovedit că țintele au fost alese cu intenție din anumite rațiuni și orice demnitar sau om politic ar fi putut fi victimă dacă jihadiștii ar fi dorit să-i extermine. Cred că mai
degrabă se dorește a induce opiniei publice occidentale că puterea politică democratică nu poate să-și apere proprii cetățeni de atrocități, că sunt
vulnerabili sau abandonați la
voia destinului.
Vasile Anton Ieșeanu, 12 iunie 2017, Iași
Vasile Anton Ieșeanu, 12 iunie 2017, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu