Omul devine ceea ce iubește , nu ceea ce gândește!

Autor: Vasile Anton Ieșeanu Moto: Dacă un om gândește cai verzi pe pereți albi, nicidecum nu devine poet!

Un poet e un mic Dumnezeu. Ca să-l parafrazez pe evanghelistul Ioan La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Poetul și Cuvântul era Poetul.

Sunt mii și mii de poeți și poete , e plin internetul de poezie dar câți iubesc cu adevărat Cuvântul poetic.

Poezia e pasiune, patimă pentru filozofie. Că nu întâmplător indianca Amita Boshe, care l-a iubit pe Eminescu și a devenit astfel unul din eminescologii internaționali l-a numit pe Eminescu înțelept!

Pasionat de cunoaștere până la uitare de sine Eminescu prin Cuvântul lui poetic a fost Creatorul( dumnezeul) limbii române moderne! Pe cale de consecință omul devine ce iubește nu ce gândește.

Iubirea și nu gândirea cum cred unii autori înseamnă devenirea omului, aș zice destinul profesional al omului. Iubirea pentru ceva sau pentru cineva dă sens vieții. Scriitorul englez James Allen, afirmă că „Omul devine ceea ce gândește”,iar autorul irlandez filozofie și psihologie religioasă Joseph Murphy - Puterea extraordinară a inconștientului tău întărește speculația filozofică a englezului și spune că „omul chiar devine ceea ce gândește”.

Eu îi contrazic pe cei doi autori englezi cu argumente pertinente și afirm cu tărie că omul devine ceea ce iubește. Gândirea e doar mijlocul, modalitatea, prin care omul devine ceea ce iubește și își împlinește iubirea, pasiunea pentru ceva sau pentru cineva, uzitând de acest algoritm mental numit gândire.

Să luăm doar câteva exemple: dacă un tânăr iubește pomenile, imediat își pune gândirea la treabă să devină preot; dacă un altul iubește vorbăria goală, recte minciuna și tactica tergiversării promisiunilor asumate gândește cum să devină politician: dacă unul iubește tehnologia IT se gândește să devină programator; dacă un tânăr iubește același sex se gândește să devină gay sau transgender; dacă unei tinere îi plac banii obținuți din sex cu bărbații se gândește să devină prostituată sau damă de companie cum se mai spune acum în postmodernism prostituatei de lux; dacă un tânăr se îndrăgostește fatal de o fată și se însoară el devine prin iubirea fidelă pentru nevastă cățelul cucoanei, dacă unui tânăr îi place paharul nu gândește că devine alcoolic și tot până la capătul meseriilor și profesiunilor umane. În concluzie - omul devine ceea ce iubește, nu ceea ce gândește! Gândirea, repet e doar suportul iubiri, e modalitatea prin care omul devine ceea ce iubește. Iubirea e forța vieții, e energia care îl predestinează pe om să devină ceea ce iubește mai mult!

#Omuldevineceeaceiubeștenuceeacegândește.