Memento mori

Autor:Vasile Anton Ieșeanu; Simt în fiecare zi cum mor puțin câte puțin;

Timpul biologic a început numărătoarea inversă pe pământ...

Inima ticăiește încet tot mai încet, iar cerul nu mai e senin,

Departe-i sau aproape-i eternul guvernământ?!...

Și toate simțurile-s limitate auzul,văzul, gustul, mirosul, pipăitul...

Mă mișc din ce în ce tot încet, mă rătăcesc ca un copil.

Răspund la stimuli tot mai greu și n-am poftă de nimic, doar oftatul!

Și toate îmi par tot mai absurde–n viață, când moartea se apropie tiptil!

Memento mori - iar citesc poemul biblia eminesciană,

„Amintește-ți, vei muri!” ne-a strigat poetu-n rime;

Dar mai marii din palate nu vor să-l ia în seamă!

Și-amenința cu bomba nucleară lumea - precum zeii din vechime!

Va veni oare Apocalipsa? Va veni oare sfârșitul lumii!...

Cum Ioan ca o Cassandră creștinată profetizează Răul cel suprem...

Oare Rațiunea Omului nu va învinge furia, spaima, exaltarea!

De Nebunia omului politic, astăzi, tot mai tare eu mă tem!