Putin reîncarnarea lui Rasputin? Sau a lui Stalin?! Este Nicușor Dan reîncarnarea infantilului Rege Mihai? Sau a acelui ticălos regal, Carol al II-lea? Este Călin Georgescu reîncarnarea lui Corneliu Zelea Codreanu? Sau a tovarășului Nicolae Ceaușescu - acel „imbecil genial” (sau „ neghiob”, cum la etichetat Theodor Paleologu în cartea Patologiile Puterii, Gândurile unui convalescent, un ucigaș al propriului popor, pe care acest „tovarăș” l-a aruncat sub copitele cailor troieni ai KGB-ului și a altor prădători majori. La fel ca în perioada interbelică cu arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu , liderul legionar, pentru uciderea prefectului de Iași, Constantin Manciu, în fața tribunalului, în 1924 și, apoi, eliberarea sa ulterioară sub presiunea unor legionari fanatici, în analogie cu circul din jurul arestării și a eliberării lui Călin Georgescu sub presiunea unor susținători fanatici suveranisti ai partidului AUR, toate aceste similarități, îmi apar ca o repetabilitate fractală a istoriei. Retorica proclamată de Călin Georgescu la ieșirea din arestul DIICOT, cum ar fi „Dumnezeu e mare, lumea e mică!” – și paralelele făcute cu fervoarea mistică a liderului legionar CZC cu obsesia sa pentru „viața de apoi”, toate sugerează că istoria socială se repetă. Ea se desfășoară exact așa cum a intuit strălucit istoricul Jules Michelet în Istoria Franței în cadrul paradigmei hegeliene – „lărgindu-se și desfășurându-se într-o vastă spirală”, cum scrie Marin Bucur în Prefața, la Istoria Franței. Hegel a propus ideea că istoria nu se repetă liniar sau identic, ci sub forma unei spirale ascendente, un concept care îmbină conservatorismul cu progresismul prin intermediul dialecticii sale. În timp ce zicala populară afirmă că „istoria se repetă”, perspectiva hegeliană adaugă o nuanță critică. Hegel afirmă că un eveniment pare că se repete dar la alt nivel superior de progres, civilizație și evoluție socială. Modelul spiralei hegeliene explică modul în care societatea umană evoluează prin conflicte și rezolvări succesive. Hegel vede mersul societății ca o mișcare dialectică: teză-antiteză-sinteză. Fiecare buclă a spiralei reprezintă o repetiție a aceleiași structuri de conflict, însă la un nivel mai înalt de conștiință, cultură și libertate umană. Scopul final al istoriei, în viziunea lui Hegel, este realizarea deplină a libertății și a conștiinței de sine a Spiritului (Geist). Deși Hegel a vorbit despre această evoluție ciclică dar ascendentă, el a remarcat în Prelegeri de filozofie a istoriei că anumite momente de criză par să necesite o dublă manifestare pentru a fi cu adevărat înțelese sau acceptate, cum ar fi prăbușirea unui imperiu sau a unui sistem politic extremist, cum a început de pildă în Europa prin degenerarea democrații și instaurarea prin forța devastatoare „revoluționară” a extremismului politic. În viziunea mea, extremismul politic este echivalent cu terorismul. Sinteza nu distruge trecutul, ci în viziunea lui Hegel evoluția politico socială păstrează valorile tradiționale din etapele anterioare, dar elimină limitările lor. Fiecare buclă a spiralei reprezintă o repetiție a aceleiași structuri de conflict, însă la un nivel mai înalt de conștiință, cultură și libertate umană. Scopul final al istoriei, este, în viziunea lui Hegel, realizarea deplină a libertății și a conștiinței de sine a Spiritului(Geist) Marx avea să exprime ironic, adevărul crunt și crud al schimbărilor politico-sociale radicale, bazându-se pe istoria revoluției franceză și abominabile crime comise de revoluționari, tragedia societății, în cartea Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte: „Hegel observă undeva că toate marile evenimente și personaje ale istoriei mondiale se repetă, ca să zicem așa, de două ori. El a uitat să adauge: prima dată ca tragedie, a doua oară ca farsă.” Revoluția, eu o echivalez cu tragedia, iar farsa politică, o echivalez cu comedia. La fel ca sora noastră mai mare Franța, România a trăit, tragedia din 1989, la 200 de ani de ani de la revoluția franceză și, mai apoi. în perioada postdecembristă, farsa sau comediei tranziției de la sistemul politic totalitar la sistemul politic democrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu