Odă limbii române ( Poetului Emilian Marcu pentru Ziua limbii române 31 august )

               

Mirări din alte veacuri ne aduce,

 Lumini ce timpul îl străbate,

 Magicianul, purtător de cruce,

 A pus  mirabilă sămânță  în carte.

El din cuvinte a creat iubirea,

O flacără ce se aprinde în beții stelare,

O pasăre măiastră, ce aievea,

Poartă lumina vrăjii milenare.

O, ce miracole ascunde acest pământ!

Mirabile semințe ce aprind lumini;                                                     Mireasa mea e tot ce am mai sfânt,                              

În țara asta  prins-am rădăcini.

Nu pot să plec și chiar de plec eu mă întorc,                                       Un dor nebun îmi împresoară firea,                                                     Chiar de-aș ajunge la Londra sau  New York,                   

Îmi caut, tot acasă,  nemurirea.

Doamne, ce cer albastru și ce galben lanul!      

E roșu ca și focul dorul meu,                                                          
Aici mi-i tinerețea, aicea  mi-i aleanul,                                               Aici trăit-am  și, tot aicea, voi  muri mereu.

Lumina e iubire - germen în  semințe,                                                 Miracole-n cuvinte  eu sădesc;                                                  

Peste veacuri trece, în lumini aprinse,                             

Limba românească - ce mult eu te  iubesc!

Vasile Anton  Ieșeanu, 14 februarie 2014, Iași

      

Ce mult eu te iubesc! (Poetului Emilian Marcu)

                               

Mirări din alte veacuri ne aduce,
 Lumini ce timpul îl străbate, 
 Magicianul, purtător de cruce, 
 A pus mirabilă sămânță în carte.

El din cuvinte a creat iubirea, 
 O flacără ce se aprinde în beții stelare, 
 O pasăre Măiastră, ce aievea,
 Poartă lumina vrăjii milenare.

O, ce miracole ascunde acest pământ! 
 Mirabile semințe ce aprind lumini;
 Mireasa mea e tot ce am mai sfânt, 
 În țara asta prins-am rădăcini.

Nu pot să plec și chiar de plec eu mă întorc,
 Un dor nebun îmi împresoară firea, 
 Chiar de-aș ajunge la Londra sau New York,
 Îmi caut tot acasă nemurirea.

Doamne, ce cer albastru și ce galben lanul!
 E roșu ca și focul dorul meu, 
 Aici mi-i tinerețea, aicea mi-i aleanul,
 Aici trăit-am și, tot aicea, voi muri mereu.

Lumina e iubire - germen în semințe, 
 Miracole-n cuvinte eu sădesc; 
 Peste veacuri trece, în lumini aprinse,
 Limba românească - ce mult eu te iubesc!

Vasile Anton Ieșeanu, 14 februarie 2014, Iași