În
ziua de 17 mai 2014 pe la
ora 11 a.m. , o mână de ieșeni, ieșence și invitați suceveni de la Universul prieteniei și din Academia liberă Păstorel – Iași, împătimiți în ale scrisului, atrași de mireasmă merelor roșii,
ne-am adunat la Casa cu absidă să ne îmbătăm cu poezie și adevăr și
să ne iluzionăm, ca niște obsedați, încăpățânați și nebuni, că
în lumea postmodernității și postmodernismului tot mai materialist, în care cuvântul devine umbra imaginii, mai credem în cuvântul scris. Și de ce
nu, când fundamental a fost
cuvântul și nu imaginea, căci la început, cum ne spune Evanghelia după Ioan, a fost cuvântul…
Mai
întâi , Emilian Marcu, starostele a
sute de poeți și
poetese, nașul multor scriitori, romancieri și eseiști, ne
prezintă poemele de suflet
ale poetei Gabriela Beldie - Mireasmă de
mere roșii. „Până la gura flămândă a cerului crește poezia Gabrielei Beldie”, afirmă Emilian Marcu, în deschiderea cuvântului său.
Se
înalță ca mărul și rodește la fel
- rodește mere mari, roșii, gustoase de-ți lasă gura apă ca poezia
românească ce curge ca apa limpede de
izvor.
La
casa cu absidă, nu casa cu aspidă, deși
merele atrag mereu șarpele,
merele roșii ale poeziei
cresc sub lumina tricolorului românesc. Dar șarpele biblic e mereu prezent și mereu îi șoptește Evei ceva, ce nici
Dumnezeu nu știe, ne spune Blaga. Ei bine, ce i-a șoptit șarpele aflăm
în cartea Gabrielei
Beldie - Mireasmă
de mere roșii
Gabriela
Beldie preferă culoarea albastră a cerului senin. Ochii ei mari sunt
de un albastru
indefinit, uneori cu scânteieri de peruzea, alteori întunecați ca cerul
înnorat, după stările emoționale pe care le trăiește în fiecare clipă. Emoția este
în fond cea mai sublimă stare a
omului ; în acel moment spiritul
se înalță până la cer și devine albastru, aristocratic, ba chiar
mai mult. Eu cred că albastru e o culoare sacră; eu cred că e una din culorile divinului. Nu întâmplător , albastrul e prins în tricolorul românesc. Roșu , galben și albastru sunt culorile Divinului.
Gabriela are ochi albaștri, poartă o eșarfă albastră, coperțile cărții, Mireasmă de mere roșii, sunt albastre.
Oare e întâmplătoare această
atracție a poetei pentru
culoarea albastră? Deloc întâmplătoare, căci nu știm deloc cum se
petrec lucrurile la nivelul inconștientului unde domină particule elementare ale cuanticului și
energiile abisale ale universului
multidimensional. Albastru revine
obsesiv în poemele Gabrielei - „zarea
albastră”(Poveste), „lumină albastră” (Alb)
„munte albastru”(Rece), „boare albastră”(
Septembrie),„albastră tăcerea”(Rugă) „saci albaștri”(Mai înalți), și iarăși
„tăceri albastre”(Din țărână), „frunza lui albastră”(Seism) „floare
albastră”(De partea cealaltă) „creștea albastră”(Fior) „ceva albastru” „aspru
în albastru” (Vreme pentru floare).
În
aceeași notă de umor prietenesc,
Emilian Marcu și-a
luat sarcina de a-l prezenta și
pe scriitorul Constantin Mănuță, deși în program figura romancierul Valentin Talpalaru. Din motive
necunoscute și cu siguranță imposibile nu a fost prezent.
De mireasma
merelor a fost atrasă și cântăreața
de muzică populară, Rodica Ioniță
Grosu, care ne-a încântat cu o doină din Bucovina. Academia liberă Păstorel - Iași ne-a indus cu epigramele haioase, râsul sănătos.
Am
profitat de atmosfera
poetico-colocvială și mireasma
pastorală a merelor roșii și de atmosfera păstoreliană
adusă de vitejii condeieri ai lui Păstorel și am
prezentat o carte
despre România, pe care am
intitulat-o - În inima României.
Cartea
este scrisă de suedezul Göran Börge. În suedeză
sună astfel: Ini Rümanien.
Cartea a trezit interesul celor prezenți. Mulți scriitori ieșeni și-au manifestat dorința de avea această carte, tradusă, în biblioteca personală. Nu sunt
multe cărți, scrise de străini, care vorbesc de
bine despre România.
Fac apel cu
această ocazie, pe calea internetului,
la bunăvoința unor
editori cu trăire
patriotică, cât și unor
sponsori cu mândrie românească și simțire mioritică,
să ne sprijine financiar în
împlinirea acestui proiect
editarea volumului tradus în română - În inima României.
Deși a apărut în
1970, la editura suedeză, Coeckelberghs, Ini Rümanien nu a
fost tradusă până în prezent în
română. Mica editură Coeckelberghs din Stockholm, a aparținut
belgianului René Coeckelberghs - soțul poetei Gabriela Melinescu, fosta iubită a
poetului Nichita Stănescu.
René Coeckelberghs
semăna la chip foarte mult
cu poetul Nichita Stănescu. Această coincidență,
aceste paradoxale asemănări sau cum le
numea Jung - sincronicități sau un
principiu de conexiune acauzal, iarăși mă duce cu gândul
că nimic nu e întâmplător pe
lumea asta. Numai noi cei care trăim
în universul tridimensional percepem programarea cuantică de
dincolo de percepția noastră,
drept o fericită sau nefericită întâmplare.
Jung avea dreptate. La nivel
cuantic, unde timpul nu există -
fenomenele se petrec
sincronic.
Lucrurile se leagă sincronic,
acauzal:
în prezent muncește asiduu la traducerea cărții - bătrânul din Malmö, Ionel Petrișor. Cartea, tradusă în proporție de peste șaptezeci la sută, este
un adevărat compendiu despre
civilizația românească. La 1 Decembrie 2014,
de Ziua
Națională a României, În inima României, sperăm să fie
lansată la Iași.
Cine
dorește această
carte ( cine nu simte
și nu gândește românește ?!) rog să ne scrie pe email: antonvasileiasi@gmail.com. Prețul
va fi comunicat la momentul oportun . Dorim să cunoaștem numărul
doritorilor spre a comanda
editurii, cu aproximație, numărul
de exemplare. În preț va fi
inclus și transportul.
Vasile Anton Ieșeanu, 18 mai 2014, Iași
as completa ca la Casa cu Absida a fost si o mana de suceveni :)
RăspundețiȘtergereN-am știut d-le Nelu Marcean. Mulțumesc de atenționare. Îmi cer scuze pentru lipsa de informare. Voi face corecturile, mai cu seamă că am o simpatie sinceră pentru suceveni. Cu respect. Vasile Anton Ieșeanu
RăspundețiȘtergere