Mireasmă de mere roșii cu tricolor românesc

      

În ziua  de 17 mai 2014  pe la  ora  11 a.m. , o mână de  ieșeni, ieșence și invitați suceveni  de la   Universul prieteniei  și din Academia  liberă  Păstorel – Iași,    împătimiți în ale scrisului, atrași  de mireasmă  merelor  roșii,  ne-am adunat la Casa cu absidă să ne îmbătăm cu poezie și  adevăr și  să ne  iluzionăm, ca niște  obsedați, încăpățânați și   nebuni, că  în lumea postmodernității și postmodernismului  tot mai materialist, în care  cuvântul devine  umbra imaginii, mai credem în cuvântul scris.  Și de ce  nu, când fundamental a  fost cuvântul și nu imaginea, căci la început, cum ne spune Evanghelia după  Ioan,   a fost cuvântul…                

 Mai întâi , Emilian  Marcu, starostele   a  sute de  poeți  și   poetese,  nașul   multor scriitori, romancieri  și eseiști,  ne  prezintă   poemele de suflet ale  poetei Gabriela Beldie - Mireasmă de  mere roșii.  „Până la gura flămândă a cerului  crește poezia Gabrielei  Beldie”, afirmă   Emilian Marcu, în deschiderea  cuvântului său.   

                                           

Se înalță ca mărul și  rodește  la fel  -  rodește  mere mari,  roșii, gustoase de-ți lasă gura apă ca poezia românească  ce curge ca apa limpede de izvor.                                                                                          

 La casa cu absidă, nu casa cu aspidă, deși  merele atrag mereu  șarpele, merele  roșii ale  poeziei  cresc sub  lumina  tricolorului românesc.  Dar șarpele biblic  e mereu prezent și  mereu  îi șoptește  Evei ceva,   ce nici Dumnezeu nu știe, ne spune Blaga. Ei bine, ce i-a  șoptit șarpele  aflăm  în  cartea  Gabrielei  Beldie  -  Mireasmă de mere roșii                                                                           

 Gabriela  Beldie   preferă  culoarea albastră a  cerului senin. Ochii ei mari  sunt  de   un  albastru  indefinit,  uneori  cu scânteieri de peruzea, alteori   întunecați  ca cerul  înnorat,   după  stările emoționale  pe care le trăiește  în fiecare clipă.                                                                                  Emoția  este   în  fond cea mai sublimă  stare a  omului ;   în acel moment  spiritul  se  înalță până la cer   și devine albastru, aristocratic, ba chiar mai mult. Eu cred că  albastru  e o culoare sacră; eu cred că e  una  din culorile divinului.  Nu întâmplător , albastrul  e prins în tricolorul românesc.  Roșu , galben și  albastru sunt culorile  Divinului.      

 Gabriela are ochi albaștri,  poartă o eșarfă  albastră, coperțile  cărții,  Mireasmă de mere roșii,  sunt albastre.  

                                                   

 Oare e întâmplătoare  această  atracție a  poetei   pentru  culoarea albastră? Deloc  întâmplătoare, căci nu știm deloc cum se petrec lucrurile la  nivelul  inconștientului unde domină  particule elementare ale cuanticului și energiile abisale ale  universului multidimensional.       Albastru revine obsesiv în  poemele Gabrielei  - „zarea albastră”(Poveste),  „lumină albastră” (Alb) „munte  albastru”(Rece), „boare albastră”( Septembrie),„albastră tăcerea”(Rugă) „saci albaștri”(Mai înalți),  și iarăși  „tăceri albastre”(Din țărână), „frunza lui albastră”(Seism) „floare albastră”(De partea cealaltă) „creștea albastră”(Fior) „ceva albastru” „aspru în albastru” (Vreme pentru floare).                                                                                                      

 În aceeași  notă de umor prietenesc, Emilian  Marcu  și-a  luat sarcina  de a-l prezenta și pe  scriitorul  Constantin Mănuță, deși  în program  figura  romancierul  Valentin Talpalaru. Din motive necunoscute  și  cu siguranță  imposibile  nu a fost prezent.

                          

 De  mireasma   merelor a   fost  atrasă  și cântăreața  de muzică populară,  Rodica Ioniță Grosu, care ne-a încântat cu o  doină   din Bucovina.                                                                                                    Academia   liberă Păstorel - Iași ne-a   indus cu  epigramele haioase,  râsul sănătos.                                                                                                         

 Am   profitat de atmosfera  poetico-colocvială  și  mireasma  pastorală  a   merelor roșii  și de  atmosfera  păstoreliană  adusă  de vitejii condeieri  ai lui Păstorel   și  am prezentat  o  carte  despre  România, pe care am intitulat-o  -    În inima României.                           

 Cartea este scrisă de  suedezul Göran Börge.  În suedeză  sună astfel: Ini Rümanien.

 Cartea  a trezit  interesul celor prezenți.  Mulți scriitori ieșeni și-au manifestat dorința  de avea această carte,  tradusă, în biblioteca personală. Nu sunt multe cărți, scrise de străini,  care   vorbesc de  bine  despre România.                                                                                           

 Fac   apel cu această ocazie, pe calea   internetului, la bunăvoința     unor  editori  cu   trăire  patriotică, cât  și unor sponsori   cu  mândrie românească  și   simțire  mioritică,  să ne sprijine  financiar  în   împlinirea acestui  proiect editarea volumului tradus în română   - În inima României.                                                                                          

 Deși a apărut   în 1970, la editura suedeză, Coeckelberghs, Ini Rümanien   nu a fost tradusă până în prezent   în română.  Mica editură Coeckelberghs  din Stockholm,  a aparținut  belgianului  René  Coeckelberghs - soțul   poetei  Gabriela  Melinescu,  fosta iubită a  poetului Nichita Stănescu.                                                                      

 René  Coeckelberghs  semăna la chip  foarte mult cu   poetul Nichita Stănescu. Această coincidență, aceste paradoxale asemănări    sau cum  le  numea  Jung   - sincronicități  sau  un principiu de conexiune acauzal,   iarăși  mă  duce cu gândul  că  nimic nu e întâmplător pe lumea asta.  Numai noi cei care trăim în   universul  tridimensional percepem   programarea cuantică  de  dincolo de percepția  noastră, drept o fericită sau nefericită întâmplare.  Jung avea   dreptate. La nivel cuantic, unde timpul nu există -  fenomenele  se  petrec  sincronic.                                                                                   

 Lucrurile se leagă sincronic, acauzal:   în prezent  muncește asiduu la traducerea cărții -   bătrânul din Malmö, Ionel Petrișor.  Cartea,  tradusă în proporție  de peste șaptezeci la sută,   este un   adevărat compendiu despre civilizația  românească. La 1 Decembrie 2014,  de Ziua  Națională a României, În inima României, sperăm   să fie lansată la  Iași.                                                                                                                    

 Cine dorește    această  carte (  cine nu  simte  și  nu  gândește românește ?!)  rog să ne scrie pe email: antonvasileiasi@gmail.com.        Prețul va fi comunicat la momentul oportun . Dorim să cunoaștem  numărul  doritorilor spre a comanda  editurii,  cu aproximație,  numărul  de exemplare. În preț va fi   inclus și   transportul.         

Vasile  Anton Ieșeanu, 18 mai 2014, Iași