Faceți căutări pe acest blog

marți, 27 mai 2014

Premiul „Grigore Vieru” pentru o viață închinată poeziei conferit poetului ieșean Emilian Marcu






Cu ocazia   festivalului de poezie   „Grigore Vieru” ,   poetul  ieșean Emilian Marcu  a primit   premiul   „Grigore Vieru” conferit de Academia  Republicii Moldova . E  o recunoaștere a pasiunii de-o viață  a poetului  ieșean pentru poezia clasică. Aș aminti aici  trei    mari poeme  care  mi-au rămas în suflet.  

                          
DOR DE EMINESCU 
Biblie limbii române este Eminescu astăzi,
Constelaţie vegheată de singurătatea sa;
Eminescu este carte de citire dusă-n braţe,
Este moartea şi-nvierea, este lacrimă şi stea. 
Dor de Eminescu-mi este zilnic, dor de Eminescu
Veşnic tânăr şi ferice este el acolo-n cer?
Duce-o lacrimă pe gură şi e zeu şi cine ştie
Dacă nu ciopleşte-n taină ramă de cuvinte-n ger! 
Biblie limbii române este astăzi Eminescu,
Singur prinţ pierdut în zodii,de zăpadă învelit
Este astăzi Eminescu, dorul nostru de zidire,
Temelie pentru limba ce l-a smuls spre infinit. 
Ca pe-o roată de lumină este tras fără-ncetare
Domnul nostru Eminescu,care după cum se ştie
A turnat limba română în frumoasele tipare,
Biblie îi este astăzi îmbrăcat în veşnicie. 
Dor de Eminescu-mi este ca de-o lacrimă stelară,
Ca de-o-ntoarcere subită, ca de un izvor curat.
El a dat limbii române demnitatea tutelară
Chiar de îl mai strânge lemnul din biblioteci. Ciudat. 
Cine-ncape între rafturi de nu poate să respire,
De nu poate să vorbească azi aşa cum ar fi vrut
Eminescu. Cine-ncearcă să se mire
Şi ne dă un Eminescu ce în rafturi n-a-ncăput? 
Daţi-ni-l pe Eminescu cel întreg şi cel rotund,
Cel ce-asemenea hărţii noastre a cinstit limba română,
Daţi-ni-l aşa cum este, daţi-ni-l acum când
În tipare-i liber plumbul şi el este o lumină. 
Ne e dor de Eminescu cel zidit în demnitate,
Ne e dor de poezia care n-a-ncăput în cărţi,
Ne e dor de Eminescu în tipare-adevărate: 
Poezia nu cunoaşte nici tratate şi nici hărţi. 
Dor de Eminescu-mi este ca de-o lacrimă stelară,
Ca de-o-ntoarcere subită către un izvor curat.
El a dat limbii române demnitatea tutelară;
Daţi-ni-l pe Eminescu cel rotund şi-adevărat. 
El e astăzi limbii noastre piatră pentru temelie,
Biblie limbii române în tipare de granit.
Singur prinţ pierdut în zodii îmbrăcat în veşnicie
Eminescu este astăzi românescul nostru mit. 
Este cartea de citire dusă-n braţe cu sfială,
Este veacul de lumină tras pe noi ca un izvor.
A-mbrăcat limba română în ţinuta ei de gală:
Eminescu este astăzi românescul nostru dor. 
______________
DOAMNA NOASTRĂ LIMBĂ ROMÂNEASCĂ
Doamna noastră limbă românească,
Doamna noastră limbă fără spini,
Peste munţi şi peste râuri crească
Vorba noastră sfântă din străbuni. 
Au trudit s-o siluiască unii
Şi s-o mutileze-n grabă la fierar
Dar s-au pus de-a curmezişul prunii
Şi s-au revoltat şi sfinţii-n calendar. 
Au ţipat di calendare sfinţii
De le zicem: Bun,Viteaz sau Drept.
Doamnă limbă ei ţi-au fost părinţii
Chiar şi când aveau armurile pe piept. 
Dulce limbă, fagure de miere,
Leagănul atâtor scrieri clare
Ce s-au zămislit în munţi lângă ciubere
Şi-au ţâşnit de-a dreptul în tipare. 
Doamna noastră limbă neumbrită
Trasă uneori în munţi la adăpost,
N-ai lăsat pe nimeni, sub copită
Să te îngenunche fără rost.
Doamna noastră scriere de mână,
Gura mea de rai în care cânt
Eşti de-a pururi tainică fântână,
Eşti lumina noastră pe pământ. 
EMILIAN MARCU



Emilian Marcu, recitând din poemele sale din  volumul   - Sfera de apă         

Vasile Anton Ieșeanu,  27 mai 2014,  Iași    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu