Faceți căutări pe acest blog

marți, 9 februarie 2016

Renașterea androginului









Moto: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa  și se va lipi de  nevasta sa  și se vor face un singur trup.”     

De te doresc atât de mult, femeie!
E pentru că născută ești din mine…
Când te-am văzut aprinsa-i o scânteie
Şi-atunci m-am cunoscut  prin tine.

De când te-a separat de mine  Zeul                           
De-atunci, dorințele în mine ard. 
Mereu  te caut să-mi unesc cu  tine eul.    
Să te găsesc e oare  un destin?!... sau e hazard?!

Tu mi-ai deschis de la începuturi poarta lumii...
 Mi-ai dat să mușc din fructul cel oprit,
Prin tine-am  cunoscut  şi binele şi răul.
Fost-am alungat din rai și  aspru pedepsit

Blestemul rău   a aruncat asupra  noastră   Domnul
Vrăjmășie   pus-a  între noi
Între sămânța ta și-a mea să nu mai nască omul
Să piară ființarea  și-n viața de apoi.
      

Dar reuși-va oare creatorul…
Să  ne oprească să mâncăm din pomul vieții?!
În  noi  progresul ajunge viitorul…
   Suntem stăpâni  pe  ADN , suntem stăpânii vieții!
      
Mai bine ne unim vrăjiți  în Unul
În marea cunoaștere a lumii,
Vom fi la fel  ca androginul…
Schimbăm de-acum ființa lumii.   


Vasile  Anton Ieșeanu, 9 februarie  2016, Iași       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu