Omagiu pentru Einstein
Azi se împlinesc 137 de ani de la nașterea savantului evreu care a descoperit legile universului,
Einstein a intuit genial relativitatea lumii, dar tot el i-a găsit şi o constantă cosmică, fără de care
Universul nu numai că nu ar avea un sens raţional, dar nu ar putea funcţiona şi
deci nu ar putea exista. Funcţionarea la marginea haosului este credem cea mai
bună formulare care poate explica
necesitatea şi contingenţa.
Or, faptul că genealogia Universului este
genealogia Ideii, noi nu putem identifica această idee decât cu informaţia
programată care se derulează permanent
şi care realizează evoluţia ideală a Raţiunii, respectiv care
organizează în mod <<ideal>>, adică pe baza unui program
informaţiional orice existenţă în Univers. Cum am mai spus programarea
informaţională a materiei din Univers nu este o programare absolută, şi tocmai
de aceea este <<ideală>>, căci dacă ar fi absolută ar duce
Universul la fatalitate, iar dacă materia din Univers nu ar fi programată ar
duce cu siguranţă la haos.
Ideea programarea rezultă din structurarea materiei
în sisteme stelare şi galactice, cel puţin asta rezultă din observaţii, structurare care cel puţin ne induce ideea
de raţional, dacă nu se poate deduce, or noi credem că tot ceea ce este
raţional este şi programat, la fel cum tot ceea ce este programat este şi raţional.
Informaţia materiei este mai degrabă o programare <<relativă>>; o
programare absolută ar fi dus la o
rotire într-un cerc vicios, la
prăbuşirea în sine a Universului. Prin urmare
existenţa este o
<<programare la marginea haosului>> şi credem că tocmai acest aspect <<la marginea
haosului>> al ordonării Univesului i-a determinat pe mulţi filosofi materialişti, începând cu
Epicur şi până la J. Monod, marxişti , materialişti şi
existenţialişti să creadă în primordialitatea contigenţei şi în mişcarea
întâmplătoare a lumii.
Cu toată orientarea lor
materialistă, filosofii porticului se apropie totuşi cel mai mult de ceea ce
noi numim <<programarea informaţională a materiei la marginea
haosului>>.
Ei îşi menţin ideea materialistă prin aceea că ceea ce numim
noi informaţie, ei numeau suflet, raţiune,
cauză, dar de natură materială (pentru ei nu există decât materie); un
suflet material al lumii penetrează
subtil ansamblul elementelor corporale din care se compune Universul,
asigurându-le coeziunea şi coerenţa.
Astfel că lumea formează un sistem
închegat în care fiecare parte este în raport sau în <<simpatie>>
cu întregul. Aşadar, întregul univers este guvernat de o necesitate care nu
lasă loc la schimbări: tot ceea ce trebuia să întâmple se va fi întâmplat, tot
ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla.
Cu toate acestea din cauza
materialităţii sufletului ei nu recunosc existenţa timpului trecut şi viitor;
nefiind corporale nu se poate acţiona asupra lor.
Programarea informaţională a materiei ne dă
posilitatea să admitem trecutul şi viitorul fiindcă deşi nu sunt corporale cum susţin filosofii stoici,
şi trecutul şi viitorul sunt informaţionale şi chiar dacă nu avem capacitatea
de a acţiona asupra acestor informaţii noi ştim că au fost şi vor fi realităţi
virtuale. Şi din aceste considerente noi numim existenţa - un absolut relativ.
Un Univers programat la
marginea haosului este absolut prin aceea că are o <<tulpină>>
informaţională fixă, neschimbătoare, un <<invariant>>, şi relativ,
pentru că programarea sa conţine şi o
parte informaţională flexibilă, schimbătoare, variabilă care dă
posibilitatea mişcării în spirală şi devenirii lui în perspectiva eternităţii.( Vasile Anton Ieșeanu - Viață și destin, volum în pregătire)
