Eminescu - în zadar?!(V)

Paradoxul   incompatibilității la români 

  

Tendința  opiniei publice  românești  aproape unanime  este  una  confuză, întreținută cu abilitate de  Spâni și de  propaganda acestora:  Toți sunteți corupți, toți sunteți hoți, toți sunteți  la fel:mincinoși și hoți.  Dezinformarea prin   inducerea  de confuzii,  prin  amalgamarea  indivizilor, este cea  mai  periculoasă  modalitate de  manipulare  pentru o societate democratică: omul de rând   nu mai poate alege grâul de neghină. Chiar și  idealiști din  paradigma   Eminescu și Conta, nu mai au credibilitate. Românii nu mai cred în  indivizii mesianici, în luptători pentru dreptate și adevăr. Dincolo de aparențele afișate, oamenii cu adevărat integri  moral,   ca inocentul   erou  Harap-Alb, nu  mai pot fi  văz  ci   majoritatea credem că  ascuns în  hainele lui Harap-Alb  este  Spânul pus pe căpătuială.  Confuzia   indusă  în mentalul  colectiv  face imposibilă sau aproape imposibilă  capacitatea de  a  ne înțelege pe noi înșine.          

Eminescu  îl descoperă  siderat  pe  Conta, un  veritabil  Harap - Alb,  muncind  alături sau în slujba  spânilor   Giani, Caranda, Mihăilescu.  Nu este singurul care a   observat acest  paradox  român, când  Harap-Alb devine sluga spânului.  Norman Manea,  expune  în eseul său   opinia   unui intelectual  american, care afirmă  că  nicăieri , parcă, prăpastia  dintre oamenii buni  și cei răi, mai mult decât   atât , dintre oamenii dedicați Binelui și cei slujind răului, nu pare mai mare. Dar cooperează… Nicăieri conlucrarea uluitoare  dintre incompatibilități nu pare mai ciudată mai de   neînțeles.” (Norman  Manea – Despre clovni:  Dictatorul și Artistul, Ed. Polirom, 2005, Iași)       De aici  survine confuzia care face din noi  - toți  o apă  șiu-un pământ, în mintea celor mai mulți români  despre  români   există același clișeu absolut fatalist  pe care nimeni  nu  le poate îndrepta  toți sunt   hoți, toți sunt corupți, toți sunt  la fel: mincinoși și hoți. Noi  românii nu mai putem face   această  distincție   pe care a  observat-o  acel intelectual american, citat de Norman Manea, că   există      „pe planeta Românica” cum se exprima   insidios,   spânul  procuror Portocală,  oameni buni  și oameni răi , total   incompatibili  dar  care de voie de nevoie   cooperează.                                                                                                                     

                            Această distincție  o facem noi, fiindcă e sigur  că sunt români care se nasc  să fie toată viața   Harapi  Albi și români  care se nasc din Spâni  și predestinați să fie  toată viața  Spâni.   Neimplicarea  înseamnă  lașitate, e într-un  anume sens  o disimulare  și-atunci,  amalgamarea  lui Sorin Alexandrescu,  anume că societatea românească, scoate la iveală tot mai  mulți indivizi, la care se esențializează două instincte primare  disimularea și ipocrizia  e într-un  anume sens  logică și realistă.    Aceste  manifestări   primare ale mioriticului  disimularea și ipocrizia   nu se regăsesc  cum am spus   la toți  românii:   în psihologia  românilor Harapi-Albi, acestea  lipsesc   cu desăvârșire. Cu adevăra  dominante  psihologic  le regăsim   la indivizii spâni. Sorin  Alexandrescu observă  înmulțirea acestora   - tot mai mulți români.   Spânii, cu fiecare   generație  se înmulțesc  mai repede se  pare decât  Harapii-Albi,   fiindcă cei mai  mulți  Harapi-Albi  -  inteligenți, creativi, constructivi și inocenți din nevoia  supraviețuirii au emigrat  în Europa (Italia, Spania, Franța, Anglia), iar  cei rămași    din nevoia de  adaptare la starea dominantă a societății româneștii condusă de spâni  au fost  obligați    de voie de nevoie să se adapteze , să   conlucreze  cu ei .                                                          Disimularea şi ipocrizia ţin de instinctualitatea animală, nu de raţionalitatea umană. Cele două  manifestări ale    imoralității mioritice se asociază de regulă cu  lăcomia, lașitatea și trădarea. Sistemul limbic găseşte metode şi procedee adecvate de adaptare într-o societate dominată de instinctualitate.        Din nefericire pentru oamenii cu discernământ moral, caionii mioritici - disimulanţi şi  ipocriţi se întâlnesc tot mai des. Aproape nu-i mai poţi decela pe instinctuali de oamenii normali, pe Spâni de Harapii-Albi.  Putem schimba, oare, această societatea mioritică    dominată  de  Spân, omul roș?                                                                            

           Eminescu  şi-a erodat sănătatea la Timpul pentru grandiosul său proiect de asanare morală a societăţii româneşti. A  plătit   cu libertatea  demersul  său eroic – singur împotriva  tuturor. Lașitatea  românilor  a ajuns proverbială de-atunci.                                                                                              În Glossă, Poetul-filosof vede imposibilitatea schimbării şi zădărnicia pasiunii pentru împlinirea acestui ideal moral ( care pentru alte popoare nu  mai  e un ideal, ci o normalitate), ca şi cum ai îndrăgi ,,nimică’’ din cunoaşterea ,,măsurii’’ , a adică a limitei şi limitării omului mioritic.

,,De te-ating, să feri în lături,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi

Dacă ştii a lor măsură:

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să-ndrăgeşti nimică

Tu rămâi la toate rece.’’                                                                                                                   Cu siguranţă, sunt mulţi tineri români cu discernământ moral, idealişti şi creativi,  din tipologia lui Harap-Alb   dar starea naţiunii este, din nefericire, prea pesimistă ca aceşti tineri să nu simtă , asemenea lui Eminescu, gustul amar al zădărniciei.                                                            În condiţiile metamorfozelor kafkiene, în care dominant este în societatea românească,  omul  spân , tinerii fug spre alte spaţii  -  occidentale, canadiene sau americane   unde logica existenţială este mai apropiată  de  uman.                                                                                               Pesimismul eminescian nu este de tip schopenhauerian. Dacă la Schopenhauer pesimismul poate fi transformat de genii  și oamenii dotaţi cu forţe spirituale excepţionale, în optimism, la Eminescu, inspirat de sisificul românesc, pesimismul tinde spre spre dezamăgire, deziluzie, disperare   și  zădărnicia existențială.                                                                                                           Indivizi cu creier reptilian nasc un popor tot mai bicisnic, ,,romunculi’’ spune Eminescu în Ondin şi Poetul ,,un popor ce se dispreţuieşte pe el însuşi’’. Dispreţul de sine conduce inerent la apatie, mefienţă şi anomie. ,,Un popor de curve, beţivi şi puturoşi’’, asta crede un potenţat al puterii  că este poporul român. ( Ziarul Adevărul din 16 noiembrie 2010).                                                      

       Dar cine l-a adus în această stare de mizerie morală? ,,Numai prin laşitatea supuşilor, spune Plotin, ajung cei răi la putere’’ (III,2,8,35).                                                                                           Numai prin lașitatea Harapilor-Albi, ajung spânii  la putere.  Cum am mai afirmat, instinctualii, deşi sunt fiinţe umane dotate cu raţiune, ca noi toţi, fiind lipsiţi de discernământ moral, asemenea animalelor, nu au probleme de moralitate.                                                                     

           Ugolino din Infernul lui Dante, de foame, şi-a devorat proprii copii(,,foamea a răzbit durerea’’,  spre a-şi justifica gestul canibalic( Jorge Luis Borges – Eseuri, p. 331) .  Asemenea lui Ugolino din Pisa,guvernaţii noştri instinctuali  -  Spânii  nu au probleme de moralitate în a-şi devora propriul popor.

Vasile Anton Ieșeanu, 15 ianuarie 2017, Iași