... este drogul puterii. Putin, la fel ca mulți alți dictatori, Stalin, Hitler, Mao, Ceaușescu este drogat de putere.
Moto: „În sistemul societății nimic nu trebuie să depindă de capriciile unui individ.” (Napoleon Bonaparte - Pensées pour l’action)
Priviți cu atenție figura acestuia în timpul discursului din 22 februarie 2022 și o să observați că individul este drogat ca orice drogat cu substanțe halucionogene. Mie nu îmi este teamă de nimeni și de nimic este declarația unui nebun drogat. Declarația lui maschează frica și lașitatea,dar pentru asemenea indivizi, ajunși la butoanele puterii viața oamenilor în geneeral și a propriilor conaționali nu valorează nici cât o ceapă degerată. Identificarea lui Putin cu supermanul Stalin ne dezvăluie că acest Putin e grav bolnav de putere și rușii ar trebui, prin orice mijloace, să-l arunce din Kremlin în râul Moscova, ca să-i vină mintea la cap, până nu-i prea târziu. Toxicitatea drogului puterii îl face deosebit de periculos pentru omenire. Niciun individ uman nu ar trebuie să rămână la putere mai mult de 10 ani. A rămâne la putere mai mult de zece ani îi induce adicția căci individul, mai cu seamă masculul are tendița de a se identifica cu funcția puterii, mai cu seamă când se află în vârful piramidei, până la anihilarea umanului și hiperbolizarea sa ca suprauman - un SUPERMAN, un zeu iar dopamina cu care îi alimentează zilnic creierul îl face să ia deciziile cele mai iraționale, criminale și distructive. Chiar și10 ani studiile psihologice demonstrează , pentru individul rămas la butoanele puterii este mult pentru pishomentalul uman. Au demosntrat-o la noi Traian Băsescu și K.W Johannis. Democrația are marele avantaj, spre deosebire de ideologiile extremiste care impun dictatorul și dictatura acestuia pe viață că permite schimbarea individului care pe măsura trecerii timpului și îmbătrânirii în funcție se crede zeu invicibil și de neânlocuit. Ca de pildă Nicolae Ceaușescu care afirma în fața unui apropiat mai puțin lingău și mai critic că „un om ca mine se naște la o mie de ani”. Și idiotul drogatde putere și de atâta adulare și pupa în dos chiar se credea un SUPERMAN. La fel se petrec lucrurile cu Putin , aflat la putere de 23 de ani, când sub influența dopaminei a devenit himeric în deciziile sale amenințătoare pentru omenire. Câdn mă gândesc că un asemenea individ are acces la butoanele nucleare m-apăucă groaza apocaliptică. Dopamina inundă creierul în situații de reușită, de cucerire a puterii, generând entuziasm, energie ,plăcere, dar și dependență.” Dopamina este un hormon produs în creier de unele celule nervoase din centrul creierului, acționând ca un neurotransmițător. Ca neurotrasmițător dopamina impune comportamente similare eroului antic când individul așteaptă să fie recompensat, aplaudat, adulat , idolatrizat, controlează activitatea motorie a sistemului nervos, inhibă prolactina - un hormon specific femeilor ( care urmează să nască sau au născut care induce afecțiunea), reduce la minim empatia față de ceilalți semeni, induce o stare de superioritate, activează funcțiile cognitive de scurtă durată - atenție, memorie de scurtă durată, reglează starea de dispoziție, reduce durerea dar și empatia și predispune la megalomanie și hiberbolizarea minții individului aflat la butoanele puterii. Dopamina este responsabilă pentru starea de satisfacție, plăcere, orgasm. Conform rolului său în creier dopamina mai este numită și „hormonul fericirii”. Dopamina rigidizează, prin repetare, comportamentele care induc plăcere și astfel excesul de dopamină influențează comportamentele care repetate induc o stare psihică pozitivă, generând minții o încredere oarbă în propriul destin și iluzia unei misiuni istorice. Astfel, la fel ca și drogul induce adicția, dependența pentru împlinirea cu orice preț a unei idealități imposibile. Excesul de dopamină are multe efecte negative - crește anxietatea, generează o energie psihică exagerată, mânie, crește libidoul, provoacă insomnie, induce halucinații și idealizări vanitoase de supraom specifice tipologiei dictatorilor. Excesul de dopamină generează în creier halucinații și iluzii. Lordul David Owen, medic, cercetător în neuroștiințe membru al Parlamentului britanic, ministru al sănătății dezvoltă într-un eseu conceptul de „sindrom hybris” sau „hubris”. El definește realist simptomele indivizilor aflați la butoanele puterii, majoritatea suferind e acest sindrom, în cartea Bolnavi de putere: folosirea puterii pentru autoglorificare; lumea e un fel de “arenă” în care lui, celui privilegiat, i se cuvin puterea şi slava;
1) obsesia imaginii de sine şi predispoziţia spre megalomanie, spre acţiuni
care să-i aducă un beneficiu de imagine;
2) pierderea contactului cu realitatea şi izolarea progresivă;
3) acţiuni imprudente şi impulsive, neglijenţă, nervozitate;
4) ignorarea sfaturilor şi criticilor celorlalţi şi dependenţa excesivă
faţă de propriile opinii;
5)discurs “mesianic”, de deţinător al adevărurilor absolute, tendinţa de
exaltare nejustificată;
6) incompetenţa evidentă, din pricina excesului de încredere în sine şi a lipsei de atenţie la detalii;
7) confundarea dorinţelor şi punctelor lui de vedere cu ale poporului sau
ale organizaţiei/ companiei din care face parte şi exprimarea lor într-un
mod patetic, nenatural;
8)tendinţa de a vorbi despre sine reverenţios, la persoana a III-a, sau de
a folosi, penibil, pluralul înglobant “noi” ori, în mod excesiv, “eu”;
9)convingerea, exprimată cu emfază, că singura “instanţă” în faţa căreia
trebuie să dea socoteală pentru faptele sale, este “istoria” sau
“Dumnezeu” şi că aceasta îi va fi, desigur, favorabilă;
10) atenţie exagerată acordată “viziunii” sale, alegerilor sale, ignorând aspectele practice şi adevăratele consecinţe.
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, miercuri, 23 februarie 2022, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu