Motto:1) Democrația este singura formă politică care conferă individului uman libertatea de a se afirma ca ființă umană dotată cu rațiune. Vrei să fii om - trăiește în democrație! Vrei să fii animal de turmă, trăiește în autocrație!
2a)„Am venit să lupt pentru a apăra democrația!” Un ucrinean occidental.
2b)Când rușii ne vor da înapoi Basarabia, Bucovina și tezaurul, de bună voie și nesiliți de nimeni, atunci voi deveni fan Rusia!
3)Bey putineilor, emigrați dracului în Rusia,să vă trimită Putin în gulag,alături de blatarii ruși! Așa o să vă vină mintea la cap.
4)Cei care cred că Rusia va fi supusă prin sancțiuni economice își fac iluzii. La cât au furat rușii din țări est-comuniste le ajunge pentru 50 ani.
5)Până când clasa noastră poliitică nu va renunța la etica iubirii și urii și,românii nu-și vor reforma gândirea,vom înota în aceiași latrină politică. Ca și-n comunism!
6)Pentru deciziile iraționale ale părinților suferă inocenții:copiii! Pentru deciziile politice aberante plătește societatea inocenților!
Democrația, spre deosebire de autocrație este net mai rațională și mai pragmatică formă de organizare politică a unui stat, în actul conducerii unei comunități pentru că acest tip de organizare politică, poporul, ansamblul cetățenilor („masele populare” cum le plăcea comuniștilor să ne spună), independent de origine, bogăție sau competență, poate, prin varii instrumente - presă, televiziune acum de pildă Facebook-ul sau platforma Meta, să critice, să-și exprime dezacodrul și chiar să controleze, prin justiția independentă, oamenii politici mereu tentați din cupiditate să comită abuzuri. În democrația liberal-capitalistă spiritul de turmă ca organizare statală specifică ideologiilor și dictaturilor - „o turmă și-un păstor” este suprimat. Dacă în democrație lupta contrariilor, guvern-opoziție poate conferi alegătorului dreptul la liberă exprimare a opiniei, în dictatură doar în familie dar și-n familie este riscant, după cum s-a dovedit, după cercetarea dosarelor securității când unul din soți era informator. Fosta mea colegă, din clasele V-VIII, Margareta Căruntu a făcut ani grei de pușcărie în „epoca de aur” ceaușistă. Soțul a turnat-o la securitate pentru că se ocupa cu întreruperi ilegale de sarcină, în perioada când avorturile erau interzise prin decretul demențial ceaușist. Democrația îi conferă astfel individului matur libertatea și puterea de a se autoguverna, de a-și construi propriul destin, nedirijat de partid de activist sau maltratat de vreun tătuc de teapa criminalui Stalin sau a dictatorului Ceaușescu pentru că și-a exprimat dezcordul față de deciziile lui aberante. Democrația se bazează pe logica fuzzy.Logica fuzzy este o variantă a teoriei mulțimilor care admite grade de aplicabilitate a predicatului- expresia care ajută la formarea unui enunț cu valoarede adevăr, recunoscând cuantificarea care include două predicate, având în vedere forma logică a argumentării. . Logica fuzzy (în engleză „fuzzy”, pronunțat ['fʌzi], înseamnă „vag”, „neclar”, „estompat”) este definită ca un „supraset al logicii convenționale boolene, logică ce a fost extinsă pentru a cuprinde adevărul parțial, valori ale adevărului cuprinse între „complet adevărat” și „complet fals”.[1] A fost definită în 1965 de către prof. Lotfi Zadeh de la Universitatea Californiei din Berkeley. Spre deosebire de logica clasică, în care se lucrează cu două valori de adevăr exacte (notate de ex. 0 pentru fals și 1 pentru adevărat), logica fuzzy folosește o plajă continuă de valori logice cuprinse în intervalul [0, 1], unde 0 indică falsitatea completă, iar 1 indică adevărul complet. Astfel, dacă în logica clasică un obiect poate aparține (1) sau nu (0) unei mulțimi date, logica fuzzy lucrează cu gradul de apartenență al obiectului la mulțime, acesta putând lua valori între 0 și 1.Logica fuzzy oferă instrumentele necesare pentru reprezentarea în sistemele inteligente a unor concepte imprecise cum sunt „mare”, „fierbinte”, „ieftin” ș.a., concepte numite variabile lingvistice sau variabile fuzzy. Pentru reprezentarea acestora se folosesc seturile fuzzy, care captează din punct de vedere cantitativ interpretarea calitativă a termenilor. Logica fuzzy este uzitată în proiectarea sistemelor ce controlează evenimentele, răspunzând gradual la schimbările survenite în lume. Această aplicabilitate e valabilă și democrației. Logica fuzzy impune astfel legea majorității, drept criteriu valoric rațional în alegeri, în decizii, în votarea legilor și egalitatea în fața legilor. Cea mai mare eroare a socialismului a fost faptul că a extins egalitatea și la egalitatea economică. Or, oamenii sunt diferiți din punct de vedere economic de la un individ la altul ; unul poate fi un cheltuitor, necumpătat, altul poate fi zgârcit, un altul altruist, altul fălos, aruncând cu banii în stânga și dreapta, așa de fală fadă și năroadă, cum de altfel, s-a văzut în multe cazuri la români, înainte și după revoluția anticeaușistă ori jucându-și la păcănele apartamentul sau bându-l la birtul din cartier. Fără o cât de mică proprietate omul nu poate liber și autonom. Libertatea individuală e îi este conferită de mica sau marea proprietate. Cred că prorietaea de mijloc îi conferă individului uman cea mai mare libertate și fericire. Marea propietate îl leagă pur și simplu pe individ de zeul ban. Mica proprietate îl face vulnerabil, dar proprietate a de mjloc care îl plasează în clasa medie îl face pe om autonom, independent creativ, productiv și cu o stare psihică stabilă, mai cu seamă dacă are ca fundament cooperarea familiei. Cooperarea familiei este lucrulcel mai important în democrație: mai multe minți care converg spre același sacop, mai mult minte. În democrație statul își exercită puterea în interes general, dar aleșii care guvernează , plasați deasupra indivizilor, simt tentația psihică să abuzeze de putere. De aceea a Montescquieu în Spiritul legilor a propus separarea puterilor în statul democratic, putere legislativă - parlamentul, executivă - guvernul și judecătorească procuratură și instanțele de judecată. Alexis de Tocqueville a avertizat în Despre Democrație în America de pericolul public pe care îl pot provoca indivizii ajunși la butoanele puterii, chiar și într-o democrație consolidată pentru libertățile oamenilor, care pot să nu mai perceapă opresiunea. Din acest motiv un individ nu trebuie să rămână la putere mai mult de 10 ani. Nicio putere nu este legitimă dacă nu permite exprimarea, prin opoziție, a abuzurilor guvernării. Ca atare statul democratic suveran, spre deosebire s de statul autocrat - dictatorial, se sprijină conform lui Michel Faucault pe raporturi de forțe multiple pe care le integrează. Astfel, puterea democratică nu este atotputernică ca în cazul dicturii sau oligarhiei, ci doar putere statală. Democrația este net mai umană oricărui alt regim: în dictatură statul, care ar trebui să aibă rolul de apărător al cetățeanului, devine cel mai adesea stat criminal! Democrația este net superioară din punct de vedere a deciziilor, chiar dacă aceste decizii sunt luate mult mai lent decât în cazul dictaturii. Să amintesc doar cea mai mare eroare politică săvârșită de regele fanbfaron și cartofor, un idiot sub papucul Elenei Lupescu, mai mult ca sigur o agentă a Rusiei, să cedeze Basarabia fără luptă, ca mai apoi românii să lupte în 1940 pentru nemți, după această castrofală decizie politică iar după întoacerea armelor la 23 august 1944 la cea mai umilitoare decizie luată e fiul lui Carol, alt idiot util Rusie sovietice, fonfăitul rege Mihai I, capacitat ca și taică-său de agentul de influență a Angliei, Iuliu Maniu și ai Moscovei - comuniștii să lupte pentru ruși. De ce a organizat Carol al II-lea un al doilea Consiliu de coroană, în aceeași zi, dacă la primul din 26, 25 au votat pentru lupta armată? La al doilea subit cei mai mulți convinși probabil între timp de forțe „oculte” au votat pentu cedarea fără luptă și retragerea armatei române din Basarabia în termen de două zile. Doar șase români care făceau parte din consiliu de Coroană au votat împotrivă. Cred că actul de demnitate al Sârbilor e mult mai important în această lume de lupi și hiene decât viața de câine bătut de soartă, a românilor. Da, Sârbii, și am scris bine cu literă mare i-au dat cu flit lui Hitler și acesta a turbat pur și simplu de furie, a amânat planul „Barbarossa” de invadare a URSS și a făcut Belgradul una cu pământul, ucigând 3 milioane de sârbi. În comparație cu ei, noi românii suntem niște „curve” cum ne zic ungurii în dispreț. Cea mai umilitoare decizie a fost abandonarea Basarabiei și Bucovinei de nord, fără luptă, în 27 iunie 1940, când regele cartofor, idiotul util Moscovei, probabil sub influența curvei evreice Elena Lupescu, mai mult ca sigur agenta NKVD a organizat un al doilea Consiliu de Coroană , după ce la primul se votase 25 din 26 pentru rezistența armată. La al doilea doar șase au mai votat , între care și Nicolae Iorga. De aceea cred că a și fost asasinat de legionarul Traian Boieru, dovedit apoi agent al NKVD-ului. Această decizie a avut cele mai nefaste consecințe asupra României și din aceasta au decurs alte decizii eronate care au condus la pierderea Ardealului de nord vest și angajarea armatei române să lupte pentru nemți. Apoi toate s-au rostogolit ca o fatalitate împotriva noastră, căci odrasla sa regele Mihai I a dat și el lovitura de grație României, la 23 August 1944, punând armata română în cea mai tragică și umiltoare situație, ca apoi să fie obligată lupte pentru ruși. Cum e oare să lupți odată pentru nemți și a doua oară pentru ruși și să nu lupți pentru propriul tău pământ?! Vă puteți imagina tragedia armatei române și a administrației române din Basarabia? Vă puteți imagina crimele săvârște de iudeo-bolșevici, mai cu seamă de evrei în Săptămâna roșie împotriva românilor. Și noi prin decizia aberantă al prim ministrului PSD Adrian Năstase , a trebuit să înghițim marele fake cu holocasutul de la Iași și să acceptăm seninini și mălăieți eticheta de „stat întunecat” pusă de alt idiot util ocultei globaliste de Klaus Werner Johannis. Ca și cum România ar fi dat foc Europei, nu Germania nazistă! Ca și cum decizia pogromului din 1941 de la Iași ar fi aparținut statului român, nu misiunii miltare germane din România și poliției naziste acceptată de Carol al II-lea pe teritoriul României. Iașul, la data declanșării pogromului era sub ocupație germană , trpele germane fiind concentrate la Iași pentru trecerea Prutului. O afirmă cu subiect și predicat scriitorul evreu Haralamb Zincă, indicându-l pe germanul nazist care a inițiat, coordonat pogromul, speculând momentul când generalul Ion Antonescu era pe front. Profitând că Generalul Ion Antonescu se afla pe front, „comisarul de poliție Gustav Richard împuternicitul lui Eichman în problemele evreilor din România și regizorul principal al pogromului de la Iași din vara anului 1941, inițiat imediat după declanșarea operațiunii „Barbarossa” (Haralamb Zincă – Noaptea cea mai lungă, Ed.Militară1986, București). De ce idiotul rege Mihai nu a intervenit să oprească progromul? Că mai mult ca sigur că a fost informat. Infantilul era la vânătoare, se juca de-a războiul. Că executanți au fost tâmpiții de legionari asta denotă complicitatea la rău a extremiștilor. Aceeași tragedie a armatei române avea să se repete la 23 August 1944, odată cu arestarea mareșalului Ion Antonescu, prin lovitura de stat dată de idiotul util Moscovei, regele Mihai I în complicitate cu lliderii PNȚ și PNL și comuniștii cominterniști - toți agenți ai Moscovei, în frunte cu Ion Gheorghe Maurer. Și românii idioți i-au făcut fonfăitului rege Mihai funeralii naționale, după ce în 1989, semnase declarația de la Budapesta. Fneralii naționale și retrocedări de bunuri pentu un rege de două ori trădător! De aceea am ajuns de râsul lumii. Cea mai mare greșeală politică a săvârșit-o dictatorul Nicolae Ceaușescu. El și Elena Ceașescu ne-a împins la revoluție. Revoluția română a fost momentul cel mai propice pentru infiltrarea cailor troieni. Cretinul de Ceaușescu ne-a aruncat direct sub copitele cailor troieni. În toate revoluțiile lumii, la fel în haosul statal din 1989, au fost introduși în cetate o mulțime de cai troieni ai serviciilor ruse, ungurești , bulgare, evreiști , americane. Acum în România, din păcate pentru noi, sunt herghelii - mulți agenți de influență. Și nu știu dacă Contrainformațiile noastre îi vor demasca să-i trimită instanțele de judecată acolo unde le este locul trădătorilor de neam și țară. Pe mulți îi vedem la butoanele puterii și-i aplaudăm. Din aceste considerente,decizia politică nu trebuie să aparțină doar unui singur individ. Un indvid care rămâne la putere mai mult de 10 ani se dopează cu dopamina puterii. Excesul de dopamină îl face să devină un pevers narcisic, un egocentrist la Fel ca toți dictatorii lumii. Cum afirma Brâncuși într-o celebră cugetare toți egocentriști ajung să se sinucidă. Egocentriștii aflați la butoanele iau cele mai criminale și dezastruoase decizii pentru țară și popor, cum de altfel s-a dovedit în decembrie 1989. Deciziile criminale ale Elenei și Nicolae Ceaușescu care s-au cramponat de putere au împins societatea română la revoluția cailor troieni. Dovada o fac și deciziile criminale ale lui Vladimir Putin de a invada Ucraina. Gorbaciov, mai realsit ne-a dat un sfat nouă românilor , anume să ne rezolvăm singuri treburile. El știa ce știa că treaba din decembrie 1989 ne-au rezolvat-o KGB și GRU cu cei 60.000 de „turiști” societic pătrunși în țară în tot anul 1989 . Și-atunci cine credeți că și-a inflitrat cei mai mulți cai troieni în structurile statului român, în presa „liberă” ca agenți de influență? De bună seamă serviciile secrete ruse. Dar nici CIA, Mossad-ul și cele maghiare nu s-au lăsat mai prejos, au intrat în competiție și au câștigat multe locuri chiar și-n Parlamentul României. Din aceste considerente democrația românească nu mai este o competiție fair play, ci o penrmanetă luptă a facțiunilor diferitelor servicii și a cailor troieni care au tot interesul în aplica arhiculoscut dicton roman „divide et impera” , dezbină și stăpânește! Și după cum s-a putut vedea în lupta variilor partide pentru putere , mai cu seamă tinerii judecă în aceeași logică maniheistă - alb și negru, logică specifică Inteligenței Artificiale. În cazul tinerilor credulitatea are gradul cel mai ridicat. Din aceste perspectivă, adesea au folosit conflictul între generații, ridiculizând îndeosebi „pupătorii de moaște”, cu sprijinul complicităților ambadadelor. Din această perspectivă și sabotajele marilor proiecte naționale ca de pildă autostrăzile care să lege Moldova și Oltenia de Transilvania. Fără îndoială la acestea s-au adăugat și hedonimsmul LGBT, promovat persuasiv în rândul tineretului, propagând denaturarea și disprețul pentru cultura națională.
Multitudinea problemelor pe care le ridică o societate în această epocă a digitalizării nu le poate rezolva o singură persoană îndiferent câți consilieri ar avea.Cuvântul dictatorului indiferent că e gândit sau nu se transformă automat în lege. Noi nu vedem decât efectele, spre desobire de demcorație unde dezbaterile bine argumentate se văd filmate de televiziuni. Mulți nu înțeleg rolul dezbaterilor dar Alain filosoul francez, tocmai asta recomandă , dezbateri furtunoase pentru a se ajunge la cea mai pragmatică soluție. În viziunea lui marile filozofii politice sunt instrumente pentru a înțelege și a evalua corect răul pe care omul trebuie să-l învingă pentru a fi om deplin. Dacă facem o analiză comparativă realistă, nu idealistă cum în ultima vreme tot m,ai mulți nostalgici cred despre binele comunist vom descoperi , că în comparație cu „marile realizări ceaușiste” fabrici , uzine , combinate cele mai multe falimentare susținute la export cu produse agricole prin exploatarea la maxim a țărănimii cooperatiste și înfometarea maelor populare ne fac să înțelegm că deciziile pragmatice ale democrației sunt net mai utile societății decât aberațiile unui dictator cum s-a dovedit a fi „genialul” în varii situații când a impus construcții megalomanice fără studii de fezabilitate care să confere viziune economică pe o anumită perioadă de timp. Mai mult un dictator e cel mai mare consumator de timp social, iar timpul pentru un om care e dispus să muncească și să fie pe deplin om e cel mai prețios. Că nu avem zece vieții , ci un a scurtă și plină de boli și de nevoi. Timpul e prețios pentru individul dedicat muncii pentru sine și familia sa. Cum spune aforismul englez „times is money”. Or, în loc să-și consume timpul în actul liber creativ, românii în perioada decenilui negru 1980-1989 au fost nevoiți să și-l consume la cozile interminabile la produse de strictă necesitate sau să fie scoși cu forța pentru slăvirea, adularea pe stadioane, prin transformarea omului nou comunist în câine dresat, cum de altfel face și Putin pentru susținerea unui război aberant împotriva Ucrainei. Din această perspectivă filosoful francez Alain, propune pe de o parte ca opinia să fie științific argumentată, pentru că opinia chiar dacă aparență de adevăr nu este știință și a doua, inspirată de îndoiala carteziană este să punem totul la îndoailă pentru a rezista înclinației noastre către credulitate. Din aceste considerente cetățeanul democratic are marea misiune de a fi în permanență un supraveghetor permanent al puterii politice, căreia oricâtă încredere i-am acorda nu trebuie uitia niciodată că putere corupe pe oricine și-l face să devină abuziv. Cel mai mare pericol e să ascultăm orbește, așa cum am ascultat în comunism de conducătorii de partid și de stat, care s-au dovedit în realiate cei mai odioși trădători de neam și țară, de guvernații puterii democratice. Vor susține unii că au fost că Nicolae Ceaușescu a fost mare patriot. Nu a fost patriot, a fost mare patriidiot. Craponându-se de putere în vreme ce în estul comunist aveau schimbări radicale nu a făcut decât ca prin declnșarea revoluției să ne arunce sub copitele cailor troieni. Să moară la revoluție o mie de români să fie în România caii troieni stăpâni. Doamne cât de repede devenim creduli! Dacă ar fi transferat puterea chiar și prințișorului, lui Nicu, să nu se fi ajuns la revoluție, alta ar fi fost soarta României, încăpută de mâna cailor troieni. Statul român a aeșuat odată cu revoluția română căci vorba lui Valdimir Volkoff, citându-l pe Saint-Marc Girardin „astfel înainta Revoluția, era Calul Troian, intrând în oraș (în București în capitala României în decembrie 1989) , în aclamațiile poporului.” A fost momentul cel mai propice de penetrare a tuturor instituțiilor statului român cu caii troieni. Acum îi vedem la putere, ne plîngem de milă pentru deziziile lor aberante în interesul altor state, ne întoarcem privirea nostalgici către „epoca de aur” într-o speranță absurdă, fără sens. Vorba unui român cu umor: „Mergem înainte că înainte era mai bine!” Alain consideră conștiința, inspirat de Descartes drept fundament al gândirii. Dar aici Alain se află în mare eroare, refuzând ideea lui Freud de inconștient, numitfilosoful francez „fantomă mitologică”. Rolul inconștientului de instanță morală imanentă deasupra conștientului chiar dacă nu este în complexitatea lui descifrat în totalitate ca de exemplu conexiunea cu Universul, dovedite de marile descoperiri ale multor gânditori, incoștientul acționează asupra conștientului ca o Supraconștiință și cred că fundamentul gândirii e această Supraconștiință, nu Conștientul (vezi Vasile Anton Ieșeanu - Conștiință și Supraconștiință). Conceptul de „instanță imanentă”, fără a face referire la Inconștient aparține eminentului detectiv criminalist Dumitru Ceacanica. În cartea mea aprezint multe exemple care confirmă conceptul lui Ceacanica a incoștientului ca Inatanță imanentă Am în vedere două exemple Hitler și Ceaușescu. Dacă Hitler s-a sinucis în mod real, Ceaușescu s-a sinucis la figurat, chiuar dacă mulți ignoranți susțin că a fost asasinat. Și nu numai ignoranți ci chiar și unii intelectuali ca profesorul Ion Coja care constuiește adevărate paralogisme spre a justifica asasinarea lui Ceaușescu. Cu multă vreme înainte fără a face referire la Ceaușescu, eminentul sculptor și gânditor Constantin Brâncuși emitea un aforism nu știu de unde inspirat, care exprimă destinul egocentristului. Căci în realitate toți acești dictatori au fost niște egocentriști sau mai bine zis niște perverși narcisici cum i-a numit un psiholog francez. „Egocentristul sufocant îi dezorientează pe unii oameni și îi scoate din viața lor luminoasă - pentru a-i conduce în întuneriuc și chiar la sinucidere.” Justiţia imanentă este cel mai adesea iminentă şi implacabilă. De ce ni se întîmplă ce ni se întâmplă? În cartea mea Cum să scriu un eseu am descoperit conceptul „efect de bumerang”. Faptul că Ceaușescu, după cum afirmă generalul Iulian Vlad șeful securității, în anul 1989, „parcă trăia în altă lume” , asta spune că Supraconștiința din Inconștient îi decisese soarta sinucigașă cu mult înainte de revoluția din decembrie 1989. Filosoful francez Alain inspirat de Kant emite o cugetare filosofică etern actuală - a fi liber înseamnă a ști să reziști intereselor și mai cu seamă constrângerii de orice natură - politică, religioasă, contagiune psihică sau de aliniere în rândul lumii. Evreica filosof Hannah Arend afirmă că ideologiile se instaurează la putere prin teroare, conduc la „atomizarea socială și starea de masă inertă și nediferențiată”. Și nu doar ideologia , ci și religia cum a demonstra în istorie Biserica Catolică a dominat Euroapa prin teroare. Ideologia conduce inerent la ceea ce Arendt a numit „vid de gândire”. De bună seamă turma în cazul ideologiei nu are voie să gândească. Pentru ea gândește ciobanul , dictatorul. Și eu am afirmat înainte de a o citi pe Hannah Arendt faptul că ideologia și dictatura dezumanizează omul l reducându-l la un animal dresat, un câine care nu gândește dar latră și dă din coadă în fața ciobanului. Afirmația evreicei mă bucură, pntru că astfel îmi confirmă obsersația mea în ceea ce privește comunismul și fascismul. Theodor Aldorno, filosof evreu german face o obsrvație similară , cum secolul al XX-lea a condus la autodistrugerea rațiunii. Este clar pentru orice om care gândește realist că ideologiile fascistă și comunistă, la fel ca și religia în speță Biserica Catolică au condus la distrugerea gândirii umane. Acțiunea politică are menirea spune Arendt de a conferi libertate și capaciatea omului de a inova, constituind un adevărat spațiu public al unei lumi veritabil umane. Ea definește politicul nu ca forță a dominației și violenței ci ca fiind expresia inițiativei unei comunități. Or, a o asemenea aplicație politică numai Democrația o poate satisface pentru individul uman.
Democrația nu înseamnă doar alegeri libere, ci și conducere și cooperare colectivă pentru binele societății și mai cu seamă democrația, prin opoziție și justiție independentă reduce la minim abuzurile guvernării, prin demascare publică de către presa liberă( câinii de pază ai democrației) și trimiterea în judecată a celor care au comis abuzuri indiferent de funcția politică ocupată. Conform studiilor întreprinse de specialiștii în filozofie politică, toți indivizii ajunși la butoanele puterii suferă de aceeași boală - abuzul de putere. În cazul dictaturii abuzul de poutere este absolut. De bună seamă, în democrație există și excepții ca de pildă președinții cărora li s-a acordat constituțional imunitate. Cum este cazul României. Dar cazul României e un caz special. Revoluția cailor troieni din 1989 a condus România spre disoluția unui stat eșuat. Actualul peședinte al României, Klaus Werner Johannis emite un adevăr crunt, crud și dureros pentru noi românii, afimând că România este un stat eșuat. Da, așa este de vreme ce de la așa numita Revoluție din decembrie 1989 până în ziele noastre, România este guvenrată de caii troieni, în frunte cu președinții „aleși”, însăși Johannis care a constatat acest adevăr. Președinții, chiar dacă au imunitate pot fi sancționați de opoziție prin suspendare, dar având înaltă protecție a marilor puteri suspendarea calului troiam din scaunul prezidențial devine un exercițiu lipsit de sens. Spre deosebire de democrație, autocrația nu are opozanți, iar insituțiile statale, inclusiv presa, sunt complet aservite conducerii oligarhice, respecti dictatorului. Pe cale de consecință oligarhul își permite orice abuz.Dar democrația nu este momirea cu para mălăiață în gura lui nătăfleață cum i-au momit comuniștii cu apartament - o cutie de chibrituri (adăpost ca la animale) și hrană după vrerea stăpânului. Democrația și capitalismul are reguli dure, și în primul rând, regula ca omul cum bine a sesizat Lev Tolstoi să producă mai mult decât consumă. Or, imbecilitatea multor români în perioada de tranziție, după înfometarea și restricțiile în deceniul negru comunist a fost îmbogățirea rapidă fără muncă. Cel mai bine a exprimat regretatul Pavel Corutz cum românii și-au furat singuri căciula în perioada de tranziție și chiar după 30 de ani de capitalism și exercițiu democratic: „Unii români au vândut circa 25 % din terenul agricol național,devenind ,din proprietari de pământ, simpli proletari,pentru sume derizorii oferite de persoane fizice și firme din Italia,Spania,Olanda, Israel,țări arabe,Grecia, Franța etc. Unele state,cum sunt Grecia și Italia, au ajutat financiar cetățeni de-ai lor să cumpere din pământul roditor al României. Ce au făcut românii ignoranți cu sumele modeste luate pe pământul udat cu sângele străbunilor? Și-ai construit case supradimensionate,și-au cumpărat autoturisme luxoase, s-au distrat în străinătate, au pierdut la jocuri de noroc, și-au cumpărat bunuri de consum și alte fleacuri. Ei au devenit amerindienii moderni, care și-au vândut pământul și libertatea pe mărgele colorate. Capitalismul are legi foarte dure, care se vor manifesta tot mai nemilos.Proprietarul este cineva,iar proletarul, un amărât care caută un loc de muncă să nu moară de foame.Mai putem lua înapoi pământul vândut de inconștienți? Îl putem lua contra cost,la prețuri de până la zece ori mai mari. Dacă am încerca să-l naționalizăm, băncile la care suntem datori ne-ar strânge cu ușa, iar investitorii străini s-ar retrage dintr-o țară nesigură. Străinii care au cumpărat pământ românesc pot infiltra migranți afro-asiatici în țara nostră,mai ales în satele golite de băștinașii deja emigrați și nu avem dreptul de a-i opri. Cântă, române , cum ai rămas fără țară! Îndoapă-te cu băuturi alcoolice,inclusiv străine, procurate cu bani împrumutați, fă-ți idoli din maneliști și interlopi, din așa zise artiste practicante ale celei mai vechi meserii din lume.( sursa: Pavel Corutz - DE CE NE PARASESC “timpuriu” MARETIILE UMANE…..?!?! http://feedproxy.google.com/~r/ioncoja/~3/ekkDAv82Oj8/?utm_source=feedburner&utm_medium=email). „Stupid people” vorba lui Silviu Brucan. Lipsiți de exercițiul îndelungat al democrației, care se formează în succesiunea generațiilor - un modus vivendi, românii trecând de la dictatura comunistă la democrația capitalistă s-au comportat ca niște infantili care n-au știut ce să facă nici cu libertatea, nici cu economiile, nici cum să înceapă o afacere , risipind chiar și-acum după 30 de ani banii acumulați ca sclavi în occident și energiile lor creative în case fastuoase în care nu locuiește nimeni sau cel mult un bătrân expirat sau o bătrână expirată, dar în cele mai multe cântă cucuveaua, în loc să investească banii acumulați într-o mică și rentabilă afacere. Am întâlnit florar, un român „vechi” de culoarea negrilor de România care a lucrat în Israel vreo patru ani la un evreu român, vândut la export de Ceaușescu. Circula un banc pe vremea „genialului” și „savantei”. „Știi care sunt cele mai bune produse de export românești? Evreii și sașii.” Ei bine și el și-a făcut casă, dar mica lui afacere e un chioșc cu flori, care îi permite de foarte mulți ani să trăiască la un nivel superior și mie pensionar cu o pensie la limita medie. E adevărat că mica afacere i-a fost avantajată apropierea de oraș, dar e marea lui realizare care îl face un supraviețuitor de succes în lumea individualismului și nu sclav proletar în Eldorado occidental. Evident că face economii și reivestește în cultivarea florilor în satul din apropierea orașului. Reversul e prostia sub forma megalomaniei când, în loc să economisească și să reivestească, crezând că l-a prins pe Dumenzeu de un picior, a chletuit mai mult decât a câștigat în petreceri săptămânale. „Am hrănit un cartier întreg și uite unde am ajuns... am pierdut și casa”, îmi spunea o doamnă pe care am întâlnit-o la bancă și care deschisese un magazin de carne la blocul vecin și dăduse faliment. Unul din măcelari care lucra la magazin locuia în blocul vecin, îl cunoașteam și i-am zis ce mi-a spus doamna.„Păi, mi-a răspuns el, cum să nu dea faliment, dacă tot ce câștiga într-o săptămână cheltuia sâmbăta și duminica în petreceri la munte...” Toți românii frustrați și incapabili să-și croiască o soartă mai bună dau vina pe politicieni, pe administrație, pe oricine uitând că principala vină e a lor pentru lipsa de lor de viziune și previziune. Occidentalii au învățat lecția dură a supraviețuirii în capitalismul democratic, anume să facă economii, oricât de mică ar fi leafa în fecare lună să pună deoparte o mică sumă - „bani albi pentru zile negre” cum spune înțelepciunea populară. Carpe diem! Românii își trăiesc clipa fără a se gândi la viitor. Până vor învăța lecția capitalismului democratic se vor succede multe generații, iar spiritul de turmă al frustraților ne face să întoarcem capul ca Ianus Bifrons spre trecutul comunist sau spre o dictatură extremistă. Cine eram noi în comunism?Vai cine eram? Eram sclavii clanului Ceaușescu. Conform filosofului brazilian Olavo de Carvahlo, la care subscriu adevărul (credința , dogma) are patru grade, conform teoriei celor Patru discursuri - cert, probabil, verosimil, posibil, care se întâlnesc în varii situații din lumea democrației. În cazul autocrațiilor și ideologiilor adevărul nu are decât două fețe - cert adevărul oficial și fals tot ceea ce este critic la adresa adevărului oficial. Marxismul nu a fost o cultură, iar falimentul socialismului l-a dezvuat de la pretenția de cultură, ci a fost cum bine a remarcat criticul marxismului Toynbee „o religie”. Chiar dacă îi lipsește ritualul specific religiilor, ideologia marxistă se bazează ca de altfel orice religie nu pe raționalul critic, ci pe sentimentalul uman , iubire și ură. În duelul polemic dintre Olavo de Carvahlo și Alexandr Dughin, filosoful brazilian impune „întâietatea conștiinței individuale”, în vreme ce rusul recurge la doctrine care încearcă să suprime conștiița individuală, formulând o filozofie de tip supraindividual - ideologia sau „supraideologia” cum a numit-o Dughin teologico- politică. Așadar cei doi au propus ființei umane două identități a fi om sau a fi un animal de turmă. Aceasta e marea deosebire între democrația, de regulă non-ideologică și autocrația puternic ideologizată cu religia ortodoxă rusă care a ănlocuit ideologia comunistă. Marea eroare a umanității în general și a factorilor decidenți în special a fost faptul că odiosul clan al numenklaturiștilor și complicii lor din KGB nu au fost judecați și condamnați de Tribunalul Internțaional, „pentru asasinarea a cel puțin zece milioane de civili și pentru crearea celei mai eficiente mașinării de teroare statală”(Statele Unite și noua ordine mondială o dezbatere între Olavo de Carvahlo și Alexandr Dughin) cum au fost judecați naziștii germani. „Imaginați-vă, scrie Olavo de Carvahlo ce s-ar fi întâmplat în Germania după cel de-al Doilea Război Mondial, dacă învingătorii , în loc să-i urmărească și să-i pedepsească pe liderii fostului regim i-ar fi premiat dându-le acces la la bunurile statului nazist.Exacta așa s-a întâmplat în Rusia, imediat după ce a fost dizolvată URSS, agenții săi din europa i din SUA s-au mobilizat pentru o reușită operațiune de a bloca orice fel de investigare a crimelor sovietice. [...] Dimpotrivă, haosul și corupția care au urmat căderii statului sovietic nu au fost cauzate de noul sistem de liberă inițiativă , ci de faptul că primii care au avut de câștigat de pe urma lui au fost stăpânii fostului regim, o hoardă de hoți și asasini cum nu s-a mai văzut niciodatăîn nici o șară civilizată.” Exact ca la noi, când securitatea în complicitate cu nomenclatura doi s-a pus pe jaf. Și când mă gândesc că Pavel Corutz se afla în Piața Roșie în Moscova , unde rușii de rând , clamau al fel ca românii „Jos securitatea! ” și securitatea noastră ca și a lor trecuse la jaful organizat, mă cuprinde și acum starea de revoltă. Așadar, ce alegem? Rațiunea democrației, calea de mijloc a dialecticii luptei contrariilor, votul și rotația la putere model USA- UE sau dictatura turma și păstorul - devoțiunea oarbă impusă de ideologia autocrației și banda de tâlhari oligarhi kaghebiști la putere perpetuă după modelul rusesc. „Mai am și alte oi, care nu sunt din turma aceasta; și pe acelea trebuie să le aduc.Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.” (Evanghelia după Ioan) . Religia și ideologia sunt adevărate magii sau „narcotice” cum scrie Brâncuși în unul din aforismele sale pentru indivizi cu spirit de turmă. Democrația este pentru indivizii autonomi, liberi și capabili să ia viața în piept. Războiul din Ucraina nu e doar imboldul lui Putin și a oligarhilor blatari din jurul lui de a anexa vechile state est comuniste la Sfânta Rusia și areface URSS ( că nu întâmplător a cerut să se retragă NATO din Polonia și România), ci e și teama lui Putin că democrația din Ucraina (algerile libere) îi vor contamina psihic și pe ruși, la fel cum Stalin se temea de contaminarea capitalistă și a împins hotarele comunismului mult în estul Europei și de jur împrejurul Rusiei. De altfel, ideologul lui Putin, Alexandr Dughin a creat o nouă ideologie, numită de el „superideologie” care e de fapt „socialism creștin” cum îl denumise Dostoievski, avertizând toodată că e mai periculos decât socialismul ateist. Revenind la vechea ideologie rusă bazată pe dogma (credința) ortodoxă și devoțiune socialismmul creștin se dovedește a fi mult mai periculos. Rușii nu vor democrație, oligarhii vor ideologie și dictatură. Pentru ei poporul nu trebuie să gândească rațional, ci să fie îndoctrinat, după comunismn cu „socialismul creștin” religia ortodoxă - credință și devoțiune. Aceasta e calea lor „path depenence” cum spune un concept englez, dependent de calea aleasă. Istoria lor o demonstrează, iar Tolstoi în Jurnalul lui denunță tocmai această dependență a rușilor de ideologie, fie ea marxistă sau religioasă și supunerea generală față de țar. Rusia nu poate exista fără ideologie sau o superideologie (religia ca instrument al puterii) și din această perspectivă inconștientul colectiv rus nu suportă democrația, ci doar autocrația - o turmă și-un păstor. Scriitorul Lev Tolstoi în Jurnalul său dennunță Biserica Rusă drept instrument de propagandă al puterii țarului și fariseismul preoților, metamorfozați în activiști ai puterii, la fel ca și preoții ordocși ruși din zilele noastre. Un act de acuzare al lui Tolstoi de irosire a energiilor creative rămâne îngrozitor de actual pentru rușii din zilele noastre. 1) Biserica, înșelare prin superstiție, irosire. 2) Armata corupție, duritate, irosire 3) Pedeapsă, pervertire, asprime, contagiune 4)Marea proprietea de pământ, ura sărăcimii orașelor 5) Fabricile - asasinarea vieții 6) Beția 7) Prostituția, puncte reluate în alte însemnări și pe care artistic le va înmănunchea în romanul Învierea. Preoții ortodocși ruși au scopul perfid de a le induce, la fel ca pe vremea lui Tolstoi înșelarea ( maselor n.n.) prin superstiție, prin superideologia clamată de ideologul lui Putin credința și devoțiunea, drogul ideologiei care metamorfează omul din ființă rațională în animal dresat supus sau în cazul funcționarului statului armată , poliție, total lipsit de scrupule. Tolstoi demonstrează în Holostomer din această perspectivă a religiei ortodoxe transformată în ideologie a puterii oligarhilor că un animal, un cal de exemplu este superior omului. Da, moral un cal este superior omului animal care e în stare de cele mai odioase crime. Rușii nu vor înțelege în veci că admițând la putere banda de kaghebiști oligarhi în frunte cu Putin au apucat pe calea răului. Englezii au descoperit un concept numit path dependence - dependență de calea aleasă și iată cum în cazul rușilor se confirmă acest concept. Ia-ți văzut cumva e ruși manifestând pentru democrației împotriva autocrației? Cele câteva voci singulare care au crezut în valorile dmocrației, opozanții au fost imediat exterminați, presa aservită complet, conform aceluaiși percept stalinist - Cine nu e cu noi e împotriva noastră. Așa a reușit kaghebistul Putin să instaureze pas cu pas dictatura personală. Așa a reușit kaghebistul Putin să instaureze pas cu pas autocrația unei bande de oligarhi tâlhari și să facă din Rusia - o turmă și-un păstor. De ce credeți că Putin insistă ca NATO să se retragă din statele estice fost comuniste Polonia, Cehia , Slovacia, România, sub textul și pretextul că amenință „Sfânta ”Rusia. Nu NATO amenință Rusia, ci valorile democratice din aceste state le induc teama tâlharilor oligarhi ruși. Contaminarea psihică a rușilor cu libertățile democratice îl vulnerabilizează pe Putin și pe acoliții săi. Fără îndoială că democrația are neajunsurile ei, dacă guvernarea și opoziția urmăresc scopuri divergente și nu BINELE COMUN ȘI INTERESUL NAȚIONAL dar oferă prilejul ca și omul din popor să ajungă conducător, în vreme ce autocrația nu admite decât aleși din grupul elitei de tâlhari oligarghi. Scopul lui Putin este să instaureze în aceste state autocrații după chipul și asemănarea sa autocratul Rusiei. Rusia a parcurs drumul de la ideologia ortodoxă, la ideologia comunistă , acum, după căderea comunismului la „superideologia” ortodoxă, numită astfel de ideologul lui Putin Alexandr Dughin. Dacă Rusia a fost prima țară în care s-a instaurat comunismul nu se datorează faptului că a fost veriga slabă a capitalismului , cum au crezut unii, ci ca urmarea îndoctrinării veacuri de-a rândul , generație după ce generație cu ideologia ortodoxă - dogmă( credință) și devoțiune. Conform parolgismului anume că, în conformitate cu progresul istoriei, după orânduirea capitalistă, urmează orânduirea comunistă, paralogism transformat de propagandă comunistă în adevăr absolut în a cărei capcană au căzut mulți intelectuiali a fost capcana iadului pentru mulți. În realitatea Rusiei, ideologiei comunistă a servit de minune panslavismului. În profunzimea nu există decât o singură deosebire între religie și ideologie, în cazul religiei Dumnezeu e în cer, în cazul ideologiei comuniste ( superideologiei ortodoxe) Dumnezeu este întrupat în conducătorul politic - țarul Rusiei, acum în Putin. De altfel Putin se comportă ca un Dumnezeu, sau mai bine zis ca Satana în raport cu slujitorii săi și cu ceilalți semeni. Toate manifestările lui Putin megalomanice , precum și amenințările cu butonul roșu nuclear, demască un individ drogat de putere, care în închipuirea sa se crede atotputernic ca un Dumnezeu. „Să muncești mai mult decât poți să consumi, iată legea supremă ”, scrie în Jurnal Tolstoi. „O lege supremă din care decurge obligația de a-și împărți săracilor veniturile, de a păstra pentru el numai strictul necesar, de a trăi , de a hrăni și a se îmbrăcat foarte simplu...” Dar îi vedeți pe acești tâlhari ( blatari în limbajul de argou rus) oligarhi să se înhame la o asemenea corvoadă ca înțeleptul Tolstoi care ar poduce în pace fundamentele unei ecomomii prospere? Nu ei vor să acapareze tot mai multe teritorii ca să-și asigure prin guverne marionetă o viață de lux, la fel ca și kaghebistul Putin.
Autor : Vasile Anton Ieșeanu, joi, 24 martie 2022, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu