Autor: Vasile Anton Ieșeanu: O, tu femeie bolnavă de amoc, Cu mii de demoni şi de draci... Cum reuşeşti cu viaţa să te-mpaci? Când tu astâmpăr nu mai ai deloc!
Te dai în vânt după bărbaţi şarmanţi;
Eşti nesătulă ca şi Messalina!
Tu caţi doar money, dar ei îţi găsesc vina,
Că eşti femeia c-o duzină de amanţi.
În nesfârşite nopţi, de-amor nebun,
Sfârşeşti o herghelie de bărbaţi,
Ce trec, prin patul tău, ca umbre de sarmaţi,
Şi, nu găseşti pe unul, care să fie bun!
Cu ce te-alegi din toate acele spasme?
Şi de sordidele orgii de-amor?...
Nimic! Doar nebune dorinţe de amor!
Şi-ngrozitoarele fantasme!
Opreşte-te din iubirea-ţi păcătoasă!
Măcar o clipă, şi priveşte în jur…,
Când iubeşti cu sentimentul pur,
Viaţa, totdeauna, este mai frumoasă,
O, tu femeie bolnavă de amoc,
Cu mii de demoni şi de draci...
Cum reuşeşti cu viaţa să te-mpaci?
Când tu astâmpăr nu mai ai deloc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu