Johannis iluzionistul ne bagă în Schengen

  

După întâlnirea  cu Hollande, Johannis   s-a   făcut    iluzionist.  A  început să  scoată porumbei   de sub joben, adică din capul lui. Sau din mintea lui de  profesor  de fizică și de   neamț…  Nu e ușor să te  faci iluzionist. Mai ales ca președinte  trebuie să fii as. Ca Josefini...            

Klaus Iohannis răspunzând unei întrebări legate de șansele României de a intra  în spațiul Schengen, în condițiile în care președintele Franței, Francois Hollande a anunțat că susține intrarea României în Schengen cu granițele aeriene, într-o prima etapa.                                                                                           

În acest moment iluzionistul  neamț   inspirat de  italianul Josefini a scos  porumbelul  de sub joben, din mintea lui  de președinte al României        Se înșeală unii  când   afirmă  că  președintele  Johannis e  mut. Când   e vorba să  iluzioneze poporul   cu Illusion   e neîntrecut în Lügen  .                                  

Trâmbițele de la Cotroceni  și  cornurile  de vânătoare propagandistice  au sunat prelung: Johannis   ne bagă  în  Schengen. 

Românii  l-au crezut. Și-au vândut  puținul  avut  pentru  biletul  de  dus și s-au îngrămădit la granițe.  Pentru întoarcere   nu și-au mai luat bilet.   La întoarcere vor  fi  egalii  occidentalilor, bogați ca ei...                                    

 Văzând ziaristul   Ion Cristoiu,  vajnic apărător al adevărului  și aprig critic al  iluzioniștilor  că  i-a reușit  iluzionistului  de  la Cotroceni, momeala  românilor cu spațiul Schengen (pentru care l-au   și votat șaptezeci  la sută) a strigat tare  prin jurnale  online:  Minciună!  Președintele  minte!  Președintele Franței  nu  a spus  nimic  despre faptul  că va sprijini  România să intre  în spațiul Schengen.  Am citit cu mare atenție discursul președintelui francez…”     

 „Ne-a   promis sprijin Slovacia  a  spus   cu glas scăzut  Johannis.”  Trâmbițele  de la Cotroceni au  trâmbițat tare să audă tot  românul.  Ne-a promis  sprijin Slovacia...     Germania  tace  mâlc.  Frau Merkel e  ocupată  cu musulmanii. N-are timp de  români... de la margini de imperii.                 

Gata! Dacă ne-a  promis sprijin Slovacia sigur  vom intra   în Schengen. Așa a spus Johannis.  Sigur   ne   bagă   în Schengen că doar e  neamț.  Timp  de doi ani nu a făcut nimic,  dar uite  ce magie a făcut  cu  spațiul Schengen. Pas cu pas  ne bagă-n Schengen.  E  în  firea   nemților  această   dorință  de   spațiul vital.                                      Românii   nu l-au crezut  pe acest  ziaristul  mercenar. Pe cine să  credem  noi?  Cine are mai  mare credibilitate s-au întrebat? Președintele sau ziaristul  Cristoiu?          Ziaristul nu spune totdeauna  adevărul. Președintele nu face afirmații gratuite. Și mai e și   neamț. Un neamț  nu minte.                                                                          Românii, siguri pe spațiul Schengen promis  de președintele  Johannis s-au îmbarcat în autobuze  doar cu buletinul, fără  pașaport,  și  au dat năvală în spațiul Schengen ca  musulmanii  în Europa. La graniță   nemții  au scris în limba   română   mare pe portretul lui  Johannis -    GHINION!                      

 

Vasile Anton Ieșeanu, 20 septembrie 2016, Iași    

investim in iasi gabriela avram daniela marcu p02 2016 08 31

CUM AM SCRIS O PREFAŢĂ PENTRU CARTEA UNEI POETE DEBUTANTE

Cuvânt  liminar la o carte de poeme

 Pe   Nicoleta Morar am cunoscut-o  pe site-ul Reţeaua literară. De la  prima lectură, poezia ei m-a  frapat  şi mi-a atras ,în  mod deosebit, atenţia . De ce? Fiindcă din  toată pleiada de poezie avangardistă românească,  ea refuză dianoia modernă, intenţia sau tema avangardistă uzitată  până la obsesie  în poetica românească  -    tematica pornografică sau  religioasă.                                                                                                                           Intenţionând  să-şi publice  poemele într-un volum,  Nicoleta Morar mi-a solicitat  o prefaţă  la cartea  ei de poeme , intitulată  -   ,, Ştreang pentru lumină’’ .  M-am simţit onorat , dar în aceeaşi măsură  deosebit  de responsabilizat  în scrierea  prefeţei la volumul ei de debut. Nu este o treabă uşoară cum şi-ar putea închipui unii, ci este  o mare  încercare  şi o mare răspundere, fiind  e vorba de destinul literar a cărţii recenzate şi implicit al autoarei. Îmi cunosc seriozitatea, îmi cunosc simţul moral , dar  ca  fiinţă umană, îmi cunosc şi limitele -  pot fi supus erorii. Or,  a săvârşi  o eroare, chiar  neintenţionată,  în cazul  unui debutant  poate să-i fie fatală acestuia, fie printr-o evaluare superlativă, fie printr-o critică distructivă.                                                                                                               Aceasta era o practică curentă în perioada de decădere a comunismului când nu mai conta valoarea artistică, ci aceea pecuniară, când  se promovau non-valori sau se distrugeau valori  adevărate.  Al . Piru se întrecea pe sine în superlative (Panorama deceniului literar romanesc 1940-1950) , in vreme  ce Eugen Barbu ,,distrugea’’ chiar   pe cei consacraţi(Istoria polemică şi antologică) .                                                                            O prefaţă poate  avea  două consecinţe , ca acelea  autoironia lui Mircea Radu Iacoban, care îşi pusese pe biroul de la Editura Junimea  două înscrisuri,  amintind de spiritul  zeflemelei  junimiste  :,,Loc de veci’’ şi  ,,Pericol de cădere’’. Această  soartă   poate   determina o  prefaţă şi pentru autorul recenziei şi pentru debutanta în poezie.                                                                                                                                De  aceea,  în   postură asumată   mi-am  constrâns la maxim  responsabilitatea în această temerară  încercare.   Pentru a evita eroarea i-am cerut timp spre a mă documenta şi a   scrie o prefaţă realistă,   cât mai puţin supusă subiectivităţii şi erorii umane.                                                                                                                                   Care sunt criteriile de evaluare ale unei cărţi de poezie modernă? Înainte, pe vremea lui Eminescu,  ar fi fost uşor de analizat un poem în funcţie de ritm, armonie, imagine,conotaţia fiind  principalul criteriu  de evaluare,  dar poezia modernă are alte tehnici   şi procedee literare, preluate din proză, din ştiinţă , din filozofie,  dar  cu osebire    mythos-ul, adică intriga , subiectul are  sensuri  ascunse, greu de decodat, a căror  interpretate  nu trebuie să fie  o golire de sens, ci o încărcare.                                         În prezent, poezia modernă tinde  spre o  textură conotativ-denotativă , în care  limbajul direct, frust, univoc, precis, decodat se împleteşte cu cel indirect,  încifrat,  plurivoc, intuitiv , ambiguu. Tendinţa  actuală a poeziei este să devină filozofie şi filosofia poezie. Nu întâmplător , primii  filozofi  greci au fost  poeţi.   
       Cartea  de poeme a Nicoletei Morar , intitulată,,Ştreang pentru lumină'' va apare  la Editura Paralela 45   Lansarea cărţii va avea loc loc la sfârşitul lunii  mai  2011, la   Facultatea de Drept din Târgovişte, unde vor veni toţi colegii  poetei  împreună  cu profesorii.  Vă invităm la această lansare pe toţi cei care iubesc poezia şi filosofia!  Iată triadă celor mai fascinante poame  ale cărţii Nicoletei Morar -  ,,Ştreang pentru lumină''         

 

ŞTREANG PENTRU LUMINĂ

         poeme  - autoare Nicoleta Morar   

din versuri o să-mi fac un ştreang mihaelo

o să atârne în el vânăt lumina

care ne-a orbit nu deschide fereastra

fată dragă afară fulgeră mov ca în noaptea în care

l-a prins radarul pe ilie de-atunci

arde continuu carul ăla adu-ţi aminte

când strecurau meduzele marea

prin sită şi aruncau în pescăruşi cu sare

ascultă e aceeaşi linişte asurzitoare

de anul trecut când nisipul se făcea sul

sub picioarele noastre se înălţau

din apă valuri ca să fie înălţate

şi-am încremenit ca două faleze mihaelo

când franzela aia de om adusă din adâncuri

s-a izbit puternic de genunchii noştri

nu plânge că-mi pătezi scrisul cu suflet

mai bine întinde mâna pipăie

vezi de mai e acolo goblenul prin care

se strecura maro lumina când zeul

agăţa în cârlig olimpul şi noi trăgeam

la mal cu frică leşul... nu plânge

ai puţină răbdare vreo două secole

ştreangul e aproape gata

LAPTE DE IARBĂ (Ştreang pentru lumină I)

nu ştiu exact când oi pleca dar de-am venit

ia şi tu de gustă din laptele ăsta de iarbă mihaelo

să uiţi cum ne-am intoxicat în '92 cu şorici de brad

când spriduşii asfaltau pădurea cu răşină în ploaia aia

de toporaşi nu mai clătina sticla aşa agresiv fetiţo c-o

să arzi buza pământului cu poezie cum şi-a ars

marinela scalpul când şi-a-ndreptat părul cu

plăcile tectonice şi-am îngenuncheat deodată

mihaelo pe cicatricea aia aburindă respirându-i

adânc păcatele comise în ordine alfabetică

nu-ncepe să boceşti că-mi sărezi crăpăturile

din inimă du-ţi sticla la gură şi bea iar mă-ntrebi

de vânătăile mele ţi-am zis mi-au căzut în ochi

inele de copaci când am smuls din pieptul cerului

iarba mai respiră şi tu în timp ce bei şi invită-mă

dracului în casă femeie că uite apune lumina

şi-o să ne-nchidă sfinţii în burta aia de munte

tu chiar vrei să vezi cum se zbat lostriţele

înfipte-n trup maro cu ace de pin?

NEGRUL VĂDUV (Ştreang pentru lumină II)

 

nu ştiu exact cât am aţipit să fie încă noapte

mihaelo nu văd dacă m-auzi întinde mâna fato

c-am orbit eşti rece ca atunci când ne-am

legat ochii cu suflete negre în cimitirul ăla de

smoală aminteşte-ţi cum se-nfigeau în noi urletele

ca nişte cruci ascultă se-aud şi-acum aceiaşi paşi

de metal poate s-au stins flăcările-n iad şi-o să

ne stingem şi noi în mirosul ăsta de pulbere

de oase nu plânge c-o să-ţi îngheţe lacrima

pe sloiul meu de rană ţi-e frig şi mie vino

rezeamă-ţi capul pe umărul meu de poezie

atinge-i ridurile stricate din vers smulge-le

striveşte-le-n ochi şi iartă-mă mihaelo iartă-mă

pentru negrul ăsta văduv ce-şi răzbună lumina

atârnată-n ştreang şi aştrii morţi în pântecele ei

iartă-mă...

ETALONUL PATIBULAR AL LUI PATAPIEVICI

M-AM ÎNTREBAT PE CINE A AVUT PATAPIEVICI DREPT ETALON, CÂND A AFIRMAT DESPRE NOI ROMÂNI CĂ SUNTEM „23 DE MILIOANE DE OMULEȚI PATIBULARI”
ANALIZÂND TEXTUL A CESTUI SLUGOI INTELECTUAL AL SPÂNULUI MI-AM DAT SEAMA CĂ PATAPIEVICI - L-A AVUT DREPT ETALON PE TRAIAN BĂSESCU, GAȘCA LUI PORTOCALIE ȘI TOȚI BĂSIȘTII LA UN LOC.BĂSESCU, GAȘCA LUI PORTOCALIE ȘI BĂSIȘTII ÎNTRUCHIPEAZĂ TOATE VICIILE MORALE PE CARE PATAPIEVICI LE GĂSEA POPORULUI ROMÂN: PRIMITIV, GROBIAN, VULGAR, HOȚ, INCULT,  MINCINOS, BĂȘCĂLIOS, LAȘ, VICLEAN,LIPSIT DE CARACTER, MISTIFICATOR AL ADEVĂRULUI, LIPSIT DE DEMNITATE, SUPERFICIAL, COLABORATOR AL DIAVOLULUI, MĂSLUITOR, SADIC (PLĂCEREA DE A PRODUCE SUFERINȚĂ CELOR DIN JUR), RÂNJITOR, BĂNUITOR, INVIDIOS, NECREDINCIOS, TRĂDĂTOR, PIDOSNIC, IPOCRIT, BRUTAL, LACOM, ABUZIV, PERFID, SCELERAT.

ACESTEA NU SUNT VICIILE MORALE ALE POPORUL ROMÂN;

ACESTE SUNT VICIILE OMULUI SPÂN SAU OMUL ROȘ, GENIAL IMAGINAT DE CREANGĂ ÎN POVESTEA LUI HARAP-ALB.

ȘASE LA SUTĂ DINTRE ROMÂNI SUNT SPÂNI; SE RECUNOSC ÎNTRE EI , SE ASEAMĂNĂ ȘI SE ADUNĂ CEI MAI MULȚI ATRAȘI DE POLITICĂ ȘI DE PUTERE SPRE AI DOMINA PE ROMÂNI ȘI A JEFUI ROMÂNIA. 

SE UNESC ÎNTRE EI, AU FIGURI DE BRUTE LAȘE,FEȚE PATIBULARE, PRIVREA-NPĂROȘATĂ ȘI LA FĂLCI UMFLAȚI ȘI BUGET, NE FAC LEGI ȘI NE PUN BIRURI, NE VORBESC FILOSOFIE, NE MANIPULEAZĂ ȘI NE SUBJUGA ÎMPOTRIVA ORICĂROR DORINȚE LEGITIME DE DEMOCRAȚIE, DREPTATE, ADEVĂR ȘI LIBERTATE.

VASILE ANTON   IEȘEANU , 25 AUGUST  2016, iAȘI  

ATENȚIE ROMÂNI LA SCUTUL AMERICAN!

SCUTUL AMERICAN ARE MULTE GĂURI RUSEȘTI
URSUL A ÎNCERCUIT ROMÂNIA CU BRAȚELE-I PĂROASE
SCUTUL E PRINS PRACTIC ÎNTR-UN CERC DE INFLUENȚE RUSEȘTI. 
LA O ADICĂ, AMERICANII ÎȘI IAU JUCĂRIILE ȘI PLEACĂ ACASĂ
HILARY CLINTON ÎL PLACE MULT PE PUTIN

Vasile Anton Ieșeanu, 12 august 2016, Iași 

POEMELE MELE ÎN REVISTA LITER-CLUB, nr 2 apr-iun 2016, EDITATĂ DE SCRIITOAREA LINA CODREANU

VASILE ANTON IEȘEANU,  14 IUNIE 2016, IAȘI

Democrații și dogmaticii

         Moto: ,,Celălalt nu trebuie să fie!’’ Alain Finkielkraut


          Avertisment! Cei care au drept alibi de beton, adevărul unic  şi credinţa  într-o înţelegere  mai profundă a realităţii  noastre politice, îi rog să  nu citească acest text!                                                                                                
         În România nu poţi  să critici puterea, fără ca politrucii de profesie  să nu te creadă angajat  în cealaltă tabără;   nu poţi să ai o opinie contrară (valabilă  în  orice democraţie reală), fără să creadă că urmăreşti un scop; nu pot  admite că nu eşti de partea cuiva, că  nu urmăreşti ceva, că nu ai un scop,  iar dacă le spui  că,  pur şi simplu,  aperi   un ideal moral, te cred fie nebun de legat, fi  angajat mascat.                                                                              
             Dogmatici până la absurd ei nu cred decât în adevărul unic – acela emanat de putere. Obtuzi  şi aroganţi  politrucii de profesie  interpretează  textul  fără a-l citi cu atenţie , la fel cum  ascultă  adevărul  unic emanat de putere, fără a-l interpreta.                                                                                
             Ei nu judecă lumea prin prisma raţiunii  şi a discernământului moral, ci doar prin starea afectivă – simpatie sau aversiune, iubire sau ură.  Exemplul cel  mai sugestiv în acest sens e  Rareș  Bogdan de la  Realitatea TV.  (Acest politruc îi acuză pe români că au avut neobrăzarea  să voteze penali. „ Penali” cu  dosare fabricate de DNA. )                                                                               
       Or,  în relaţia cu  lumea omul  trebuie  se judece cu mintea, adică cu raţiunea care  conferă  un anume  grad de încredere, nu de credinţă. Cu omul rațional  te poți lesne  înțelege,  cu dogmaticul e imposibil.  Numai  în  relaţia cu  Dumnezeu omul  poate relaţiona cu inima  şi îşi poate manifesta credinţa.                                                                               
  
         În relaţia  cu  omul puterii, individul trebuie să-şi folosească judecata nu sentimentul. Cine judecă lumea  cu inima  lesne  devine  un dogmatic  fanatic.   Celălalt  nu  trebuie să  existe, trebuie desființat.  Pe această  judecată  şi-a fundamentat zoon politikon ( animalul politic -  cum  bine i-a spus Aristotel că om nu-i poți spune) – pilonii dictaturii.      


Vasile Anton Ieșeanu,12 august 2016, Iași