Moto: LIMBA ROMÂNĂ se scrie cu diacritice (ă Ă â Â î Î ș Ș ț Ț).
Române,dacă nu ai respect pentru politicieni, te înțeleg! Dar nu te înțeleg dacă nu ai respect pentru limba română. Limba română merită și trebuie respectată, cu atât mai mult se impune respect de pe poziția de jurnalist, scritor, moderator sau un simplu comentator la o postare într-un grup. Cum scriem la fel gândim! Și-atunci dacă noi scriem cu greșeli gramaticale impardonabile de ce să nu devenim toleranți cu politicenii cu doctorate plagiate? Cum noi suntem toleranți cu scrierea agramată la fel suntem toleranți cu răul politic, economic și social. Un pic de exigență în scris face bine gândirii morale și judecății corecte și impune o anumită disciplină absolut necesară nu doar scrieiri, dar și minții și vieții în general. Gramatica constituie ansamblul de reguli al unei limbi care conferă limbii logică și sens. Savantul român Alexandru Graur de origine evreiască ne-a învățat în vremea comunismului de ce trebuie să știm puțină gramatică! Or, dacă nu respectăm un minim de reguli gramaticale, e ca și cum am scrie ca acei infantili cu graffitti pe ziduri. Lipsa de respect pentru propria limbă a multor români , mai cu seamă a celor plecați la muncă în străinătate denotă o gravă lipsă de caracter și un îngrozitor indiferentism față de românism. Căci în afară de a se prinde în horă cu ocazia anumitor sărbători naționale într-o mimare a românismului peste hotare, mulți uitându-și limba și amestecând în modul cel mai grotesc cuvinte italiene îndeosebi, denotă nu doar o fală fadă și năroadă, dar și o crasă lipsă de patriotism. Ești corigent la limba română, la istoria României, la politica postdecembristă nu mai vorbesc, așa că proletarule democrat ești o bulă. Și tocmai pentru asemenea români ca tine lui Eminescu îi era rușine că e român... și mie! Nu astfel au procedat evreii români dați la export de Dej și Ceaușescu, plecați peste hotare. După cum scrie inginerul chimist Ovidiu Creangă, fost coleg cu Elena Ceaușescu, la ICECHIM, director la Chimimport, în cartea Cu și fără securiști, ajuns în străinătate a avut contact cu mulți evrei care, spre deosebire de români, nu au uitat limba română. În scurta povestire „Și totuși ce s-a întâmplat la Singapore”, Ovidiu Creangă scrie: „ În echipa mea era și Ion Șiraev de la Românoexport care vindea textile, Angelescu care vindea tractoare și un muncitor de la Tractorul roșu din Brașov care toată seara se retrăgea ca să-și completeze nota inforamtivă pe ziua respectivă. [...] Într-una din zile vizităm un magazin imens al Chinei Comuniste Chinese Emporium. Căscam și noi gura și ne cruceam de câte vedeam pe acolo, când ne trezim acostați de două cucoane, una din ele cu o fetiță de vreo 4 ani. Văd că vorbiți bine românește. Da, doamnă, suntem români, am răsăuns eu surprins , recunosc într-un mod plăcut, ca să ți se adreseze cineva în limba ta pe partea cealaltă a pământului. Cu ce ocazie pe aici ? continuă doamna.și spuse celilalte.Vezi dragă că sunt românași de-ai noștri.Nu ți-am zis eu.Cealaltă era ceva mai tinerică. Amândouă foarte bine îmbrăcate și se cunoaștea că sunt dame bine. Din vorb în vorbă noi am spus ce hram avem și ce căutăm prin zona aceea și dumnealor ne-au spus că sunt venite de vreo 10 ani din România, una din București, cealaltă dinTimișoara și au un magazin de bijuterii și pietre prețioase în centrul orașului. Țin minte că pe una o cheam Silverstein , pe cea cu fetița.La un moment dat , fetișa o întreabă: Mami când mergem acasă? Acuș puișor, mai vorbim puțin cu domnii și mergem că ne așteaptă tati.Am rămas muți.Fetița născută acolo , părinții evrei și vorbea limba noastră. Doamna a văzut căam rămas buimăciți și ne spune: Noi acasă vorbim românește.Engleza vorbim numai cu clienții.” Și mai sunt trei familii de români evrei ca noi cu și toți vorbim numai românește când ne întâlnim.Limba maternă nu se uită și noi ne considerăm români. [...] Stau și mă gândesc la românii noștri autentici de aici din Toronto, la cum se chinuiesc și ei și chinuiesc și copii să vorbească numai englezește” Simt o mare și dureroasă dezmăgire în legătură cu românii noștri, emigrați peste hotare, care fac tot posibilul să uite că sunt români. „Și țiganii , scrie românul canadian Ovidu Creangă sunt mândri că sunt țigani și nu-și reneagă limba țigănească.” Rușine să le fie românilor care și-au uitat limba și celor din țară care scriu haotic, fără un minim de eguli gramaticale. Gramatica impune logica unei limbi, iar a scrie corect, în limba ta, înseamnă respect pentru toți marii noștri creatori de artă literară, să-l respecți pe Eminescu care vedea în scrierea corect gramticală a limbii - „a turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă.”(Scrisoarea II). Evident că, fără respectarea unui minim de reguli gramarticale scrierea noastră devine o înșiruire ilogică de cuvinte caredenaturează sensul logic și argumentarea își pierde forța de convingere. LIMBA ROMÂNĂ se scrie cu diacritice (ă Ă â Â î Î ș Ș ț Ț). Din nefericire pentru mulți români analfabeți funcționali care scriu comentarii și își dau cu părerea nu știu și nici nu vor să scrie cu diacritice, deși telefoanele mobile au prevăzute diacritice, dar dintr-o lene care îi caracterizează pe mulți scribălăi români folosirea diacriticelor e pentru ei mai grea decât învăţarea limbii chineze. De bună seamp tonul antidiacritce l-au dat jurnașiștii și chiar editurile, ca de exemplu Libris. Ce spot să înțeleg când găsesc un asemenea titlu de carte: Ugly Love. Despre fata urata a iubirii?!.. Că e vorba de o „fata urâtă a iubirii” sau „fața urâtă a iubirii” Dar și mai grotești sunt cei care care încă scriu cu "â" în loc de "î" la începutul cuvintelor. Dacă nu-ți respecți limba nu-ți respecți nici mintea, nici propria ta gândire, nici propria ta existență de ființă umană dotată cu rațiune.
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, joi,7 aprilie 2022, Iași
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu