Blestem de iubire

 

Nu există sentimente de iubire!

 îmi zise cu dispreţ băiatul; 

e doar iluzia, unor visători ca tine,

ce ne-a legat unul de altul.   

 

 e născocirea înfierbântatei tale minţi,

intrată-n transă ca misticii-n credinţă;

un moft al fetelor sentimentale şi cuminţi,

 şi a bărbaţilor fără  de voinţă. 

 

aşa-mi spunea băiatul, pe care l-am iubit,

în timp ce mă privea cu ochi de linx;

ucigătoarea lui privire de sfârşit

părea, mai rece, ca la Sfinx. 

 

ca nişte suliţe, în inimă, mi s-au înfipt,

o , Doamne ce cuvinte care dor;

pământul, la acest sfârşit,

 doream să se deschidă şi să mor. 

 

 O, cât l-am iubit pe-acest băiat! 

i-am dăruit  sufletul şi trupul meu fără prihană;

dar lui nu-i pasă că mi le-a întinat,

şi inima îmi este, toată, rană. .    

 

 voi mai putea iubi oare vreodată?!...

aşa cum l-am iubit pe-acest băiat!

cu sufletul, cu cugetul şi inima curată,

când toate mi le-a întinat? 

 

 o dragoste, la fel de mare,

dă-i Doamne lui să întâlnească!

să fie chinuit de neagra disperare!

iubirea-n veci să nu găsească!

Autor: Vasile Anton Ieșeanu, luni , 6 iunie2022, Iași