,,De te doresc atât de mult femeie!
E pentru că…, născută eşti din mine.
Când ,,te-am văzut’’ aprinsa-i o
scânteie
Şi-atunci m-am cunoscut…, prin tine.
De când te-a separat de mine - Zeul,
De-atunci, dorinţele-n mine ard.
Mereu te caut, ca să-mi unesc cu tine eul.
Să te găsesc: e oare un destin?... sau e hazard?
Deschide-mi, dară, poarta lumii!
Şi,
dă-mi să muşc din fructul cel oprit!
Ca să cunosc şi binele şi răul,
chiar alungat din rai şi aspru pedepsit.
Sub
raza de argint a lunii;
Ne vom uni vrăjiţi, în Unul,
Ca să schimbăm de-acum fiinţa lumii...
Să fim la fel, cum e… şi Zeul!
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, 8 iunie 2022, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu