A fost odată un poet…
A fost ca niciodată!...
Din neam vestit, din neamul get! !
Bărbat frumos cu
fruntea-naltă.
Și era singur, unu’ la acest neam!
Om curajos, fără
pereche!
Soarele-l admira
prin geam,
Luna-i strălucea în plete.
Din cartea cu mari
gânditori,
El mintea și-o adapă!
Să lumineze până-n zori!
Luceafăru-i lucea sub pleoapă.
Privea în zare, voia aproape totul!
Dorințe mari,
pentru a lui țară,
La trecutu-i mare, mare
orizontul,
Spre viitor, luceferi mulți răsară!.
Și se lupta el
aprig și-nțelept,
La Timpul, cu toată vrăjmășia,
Fanariotului
ținând-i piept,
„Păturii suspuse” din toată România!
Autor : Vasile Anton Ieșeanu, Joi, 9 iunie2022, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu