Gânduri pentru o lume nouă...

 

Iubito
ţi-s ochii atât de-adânci 
când plângi
aş putea să mă scald în adâncimea lor 
c-an marea Neagră 
și-aş înota ca un salvator  
până la inima ta.

Cu tine
aş vrea să urc pe muntele Ararat
să ar, să seamăn şi rod să-mi dai
în acel pământ al făgăduinţei 
unde n-ajunge potopul                                                                                                acestei lumi bolnave!

Ca Noe 
aş căuta pământul 
cu o ramură de măslin
adusă de porumbelul iubirii
ne-am face un singur trup
şi ne-am trăi viaţa 
în pace și iubire!

Cu tine 
legământ de înfrăţire aş face 
sora mea geamănă
în ochii tăi adânci 
în hăul lor fără de sfârşit
ca Narcis 
m-aş îneca…

și-acolo 
în adânca marea eternă 
am trăim fericiţi 
până la sfârşitul veacurilor
uniţi în fiinţa primordială…
un singur trup
un androgin
inseparabil
ca două particule elementare!

Cu tine 
aş privi 
lumea nouă
rodită cu tine iubito 
pe acel tărâm
al făgăduinţei 
vom renaşte

în lumea nouă
de noi pro-creată!

Autor : Vasile Anton Ieșeanu, vineri, 15 iulie 2022, Iași