Oare se putea trăi fericirea erotică, căci fericirea ține de iubirea erotică, în societatea comunistă?
„Represiunea socio-politică și frustrația economică au fără drept de apel, consecințe dintre cele mai dureroase și deformante în psihologia individului uman, ce se resimt până la cele mai intime relații fizice, afective , spirituale.( Iolanda Mitrofan , Nicolae Mitrofan – Elemente de psihologie a cuplului)
Pisica a fost și a rămas fericirea mea. În fiecare seară alerg după pisică, dar nu mai reușesc s-o prind. Eu cred că fac mișcare dar în sinele meu de fapt alerg după pisică. Dar pisica este și nu este! O fi moartă , o fie vie, ca pisica lui Schrödinger?...
Nu pot să știu! Dar eu îmi încordez voința și alerg după pisică. Dar ea e tot mai departe de mine ... o fantomă!
Oare am îmbătrânit și s-a dus fericirea mea? În tinerețe nu alergam, pisicile îmi săreau în brațe. O doamnă siderată, mi-a zis. „Nu-mi vine să cred că pisica mea a sărit în brațele dumneavoastră de cum ați intrat în casa mea. Mulți oameni bărbați și femei au intrat în casa mea, dar pisica mea se ascundea parcă ar fi văzut pe satana. Cred că sunteți un om bun, cred aveți o energie pozitivă...” Nichita Stănescu tânjea să fie motan și eu eram deja. „Motan m-aş fi dorit să fiu!” Eu mă transformasem în motan... Oare fericirea e pisica ...e apanajul tinereții fără bătrânețe?!
Cel mai iubit dintre pământeni!Oare cine a fost fericitul?... (fragment din cartea lui Vasile A. Ieșeanu- Busola sufletulu : Viață ,Iubire, Destin!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu