Vine
iarna ca o fiară!
Cu
zăpadă, frig și ger…
Totul e
gata să piară,
De la Pământ pân ' la Cer!
În
copaci cu crengi de pâclă
Cârâie
sinistru-n sate,
Peste
șesul ca de sticlă
Ciori
aproape congelate.
Nimeni
nu mai stă pe-afară...
E acum
atât de frig!
Vremea
asta mă-nfioră
Grivei
tremură, covrig…
Sus,
spre zarea neguroasă,
Sa ivit
încet din ceaţă
Ca o
pată monstruoasă,
O figură
de albeaţă.
Un berbec de foc și pară
Sparge
zidul gros de nori,
Iese
soarele afară...
S-alunge nori-ninsori!
Dar săgeata lui prea rece,
Ne lovește-n în chip fatal,
Raza lui prin gheață trece…
Prin palatul de cristal
Vine noaptea-n grabă mare,
Totul e
pustiu si-n cer,
Iese luna la plimbare
Peste câmpul giuvaer
Dup-un timp
de ger și ceață,
Sus din
nori întunecați…
Soarele
s-arată-n față,
În râu, țurțuri, transformați!
Firav, alb și mititel,
De sub pojghița de gheață
A ieşit
un ghiocel
Și din
nou s-aprinde-o viață!
Pe
colinele-nsorite,
Mieii ies la iarb-acuş
Tot în
cicluri infinite
Viaţa
iese din culcuş!
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, marți 20 decembrie 2022,Iași
Bună poezie, însă, pentru a respecta metrica, sunt necesare unele modificări la cateva versuri:
RăspundețiȘtergereDin Pământ și pân ' la Cer! De la pământ pân la cer
Să alunge nori-ninsori. S-alunge nori de ninsori
În râu țurțurii de gheață, transformați! În râu, țurțuri, transformați
Firav alb și mititel, Firav, alb și mititel
Pe colinele însorite, Pe colinele-nsorite
Miei ies la iarb-acuş Mieii ies la iarb-acuș