Eu m-am născut la ţară…

Autor; Vasile Anton Ieșeanu  

într-o zi de iulie
în şapş’ce într-o marţi în 51
îmi povestea mama mea
istoria mea nescrisă
eram întâiul ei născut
am mers la seceriş de cu noapte
aveam un hectar de grâu
de strâns și de legat
aur curat...
de pus în cuptor
şi de făcut bijuterii
colăcei şi porumbei
din grâul ales cel mai bun
fără neghină…

era pământul nostru,
era grâul nostru
nu veniseră
comuniştii și panslaviștii cu colectivizarea
să ne ia pământu’
şi sufletu’
și pâinea noastră cea de toate zilele…

eu judecasem...
pentru mai târziu
că-ți va veni sorocul
dar tu nerăbdător
ai deschis pe neaşteptate
poarta lumii şi-ai ţipat
lume, lume, soro lume
vin la tine plin de glume...



tată-tău cosea
dimineața pe răcoare
spice de grâu - raze de soare
se culcau cuminţi
la sânul Gaiei
eu îi înfăşam
ca pe copii
în snopi mari
îi clădeam în clăi
frecam câte un spic în palmă
şi mâncam bobiţe de aur…


pulberea de lumină albă ca o zăpadă
căzută din cer
în snop simţeam mirosul
de turtă coaptă în ceaun
mă gândeam
la noua recoltă
iar tu în placentă salivai odată cu mine
la laptele cu gust de pâine nouă

pe la nămiezi
și-atunci...
m-au apucat durerile facerii
tată-tău a înjugat boii la car
carul era „salvarea” noastră
și ne-a dus la dispensar

am ajuns pe la chindie
nici n-a apus soarele
şi ai ieşit pe poartă
urlând
lume, lume, soro lume
vin la tine plin de glume!

a fost norocul tău
moaşa nu băuse în ziua aceea
sau nu băuse prea mult
c-altfel, cine ştie, luai darul băuturii
şi-ajungeai ca frate-tău glumeţ şi băutor
de râde lumea de el şi el de lume
doar că tu urlai mereu
cum urli şi-acum
nu-ţi plăcea lumea
în care ai pătruns
plină de perceptori
care ne lua pâinea de la gură
cotă pentru Uniunea Sovietică
şi armata ei roşie „eliberatoare”
rămasă de la război
să construiască cazărmi
pe spinarea noastră
și să ne aducă pe
tancuri secera și ciocanul tâlharului Procust,
numit de greci Scurtătorul, Lungitorul și Multstricătorul
să alinieze oamenii liberi după PATUL LUI , sculptat de iudeo-comuniști !

urlai ca un disperat
îmi era ruşine de preot
când trecea de la biserică
pe lângă casa noastră
striga la mine:
dă-i ţâţă femeie, nu vezi că plânge!
acum i-am dat părinte,
da aşa urlă el
şi dacă-l ţin în braţe
urlă, nu știu de ce?!
urlă cât îl ține gura
poate se simte străin
închis lumea tâlharilor comuniști
mai criminali decât tâlharul Procust
urlă că nu i-am dat lapte
din recolta nouă
că ne-a luat-o toată
perceptorul…
și simte inconștient
că nu mai avem bucate,
… nici libertate!