Faceți căutări pe acest blog
Filozofia japoneză sau tentaţia supremaţiei cu orice preţ
Şcolile mistice orientale ,,nu consideră intelectul drept sursă a cunoaşterii , ci mai degrabă un instrument care permite analiza şi interpretarea propriei experienţe mistice.’’(Fritjof Capra – Taofizica, p. 35)
Şcoala Kegon, provenită din şcoala budistă Hua-yen ( în sanscrită Avatamsaka) a dezvoltat, începând cu sec. al XII-lea, sub influenţa Cha’ an-ului chinezesc (a meditaţiei) ceea ce japonezii numesc filozofia Zen. Principiile acestei filosofii sunt : mistica, naturaleţea, spontaneitatea şi pragmatismul profund, în fond, aceleaşi principii promovate şi de filosoful Yoritomo Tashi.
Filosofia Zen , urmăreşte , la fel ca şi budismul, iluminarea ca scop al disciplinei minţii, numită Zen satori. Filozofia Zen spune că nu vorbele arată adevărul ultim, ci experienţa.
Un japonez, în general, vorbeşte puţin şi mai mult îţi arată, ca tu să vezi cu proprii ochi. Este o tehnică de ,,indicare directă’’, ce izvorăşte din filozofia Zen. Aceste metode de ,,indicare directă’’, fără verbalizare excesivă, fără teoretizare şi speculaţie ( la europeni au sfârşit în fundătura relativismului), au menirea de a pregăti iniţiatul pentru ,,nivele superioare de conştiinţă în mod direct, prin cuvinte bruşte şi spontane , care expun paradoxurile gândirii conceptuale ( aşa se explică cultura aproape de masă a genului de poezie haiku) , care, ca şi koan-ii pe care i-am menţionat deja , au menirea de a opri procesul gândirii discipolului, pregătindu-l pentru iluminare.’’ (Fritjof Capra - Taofizica, p. 119). A atinge perfecţiunea Zen înseamnă a trăi plenar fiecare zi din viaţă.
În epoca modernă s-au ramificat două şcoli Zen, anume: şcoala Rinzai şi şcoala Soto. Şcoala Rinzai vizează atingerea iluminării instantanee , prin metode bruşte, după lungi perioade de meditaţie, de convorbiri formale, între maestru şi discipol, numite sanzen, convorbire în care i se cere să descrie propria viziune a koan-ului la care a meditat .
Şcoala Soto vizează atingerea iluminării în mod treptat. O importanţă deosebită este acordată de ambele şcoli, zazen-lui , adică posturii de meditaţie şi tehnicii de respiraţie, care pregătesc mentalul pentru meditaţia pe koan. Ca şi în doctrina lui Yoritomo Tashi, în filozofia Zen, corpul şi mentalul trebuie să se afle în armonie.
Ceea ce separă clar şi evident gândirea europeană şi americană de cea japoneză este că în vreme ce gândirea europeană cantonează în raţionalizare logică şi abstractizare, cea japoneză este îndreptată spre realitatea imediată, concretă şi vizează, nu judecata logică, ci intuiţia .
În majoritatea dialogurilor Zen, maestrul îndreaptă gândirea discipolului dinspre gândirea abstractă , spre realitatea concretă. Maeştrii Zen nu sunt ataşaţi de verb. Ei dispreţuiesc teoretizarea şi speculaţia, pe care le consideră nivele inferioare ale conştiinţei. În scopul atingerii unor nivele de conştiinţă superioară ei au dezvoltat metode , prin suspendarea gândirii şi pregătirea mentalului pentru experienţa mistică. De aceea ei expun paradoxurile gândirii conceptuale în concluzii bruşte
Chiar poezia haiku , care, într-un anume sens este un koan,( în accepţia raţionalistă europeană un paradox al gândirii), vizează o îndreptare a spiritului spre realitatea concretă şi spre intuiţie( iluminare). Poezia japoneză este puternic influenţată de filosofia Zen . Iată cum sună paradoxul într-un haiku:
Frunzele căzând
se aştern una peste alta
ploaia loveşte în ploaie.
La fel sună, paradoxal, micile povestiri ale şcolii Zen : ,,Un călugăr îi spuse lui Joshu: ,,Chiar acum am intrat în mănăstire. Te rog învaţă-mă!’’ Joshu îl întrebă : ,,Ţi-ai mâncat fiertura de orez?’’ ,,Da, am mâncat-o,’’ răspunse călugărul.,, Atunci mai bine te-ai duce să îţi speli blidul’’, spuse Joshu.(Fritjof Capra – Taofizica , o paralelă între fizica modernă şi mistica orientală, Ed. Tehnică, Bucureşti ,2004, p.119) Filosofia Zen nu presupune izolarea de lume , ca în cazul multor gânditori şi moralişti europeni , ori retragerea în pustiu ca a Sf. Anton, ci participarea la activitatea socială a comunităţii, la efectuarea activităţilor practice. Ei refuză caracterul monastic al budismului indian sau al creştinismului.
A atinge perfecţiunea înseamnă a trăi viaţa în mod spontan şi natural. Cel mai important lucru practic este regăsirea naturaleţei trăirii. Zen este o sinteză unică a trei curente filosofice - mistica budistă indiană , spontaneitatea taoistă şi pragmatismul confucianist. Filosofia Zen are o influenţă profundă asupra psihomentalului japonez. Prin urmare, activitatea, afectivitatea , cultura , creativitatea, toate se înscriu, la japonezi, în această psio-filozofie. În ea se manifestă calmul , spontanul , naturalul, mintalul lucid, o conştiinţa superioară a comuniunii cu creaţia sa, în care creatorul devine una cu creaţia sa, un simţ al datoriei şi al onoarei dus la extrem până la anularea omului ca fiinţă.
Cu această filozofie, Japonia a ajuns prima putere textilistă( vestitele kimonouri cu care au câştigat războiul textilelor) prima putere automobilistică( cu automobilele de mic litraj au câştigat războiul economic automobilului ) , prima putere robotică şi prima putere informatică a anilor ’80 ( roboţii industriali au câştigat războiul roboţilor) .
A trăi în sens japonez înseamnă a experimenta gândirea, a trăi viaţa ca o experienţă personală pentru a afla esenţa ei şi totodată filozofia existenţei. Ei transformă totul în artă şi filozofie, chiar şi cele mai banale activităţi - grădina japoneză, (îmbină principalele elemente ale naturii – foc, pământ, apa şi aerul) , origami ( arta plierii hârtiei colorate), ikebana( tehnică artistică de aranjare a florilor prin care se îmbină ingenios natura şi omul ).
Ce efect a avut acest sincretism filosofic asupra mentalului japonez? Un om cu un profund simţ al datoriei dus dincolo de limita instinctului de supravieţuire. Aşa numitul ,, vânt al zeilor ’’ , nume dat piloţilor sinucigaşi din cel de-al doilea război mondial - acei kamikaze care se considerau salvatorii Japoniei, sunt un exemplu edificator în acest sens. Strigau din răsputeri Banzai, în vreme ce se prăbuşeau cu avionul peste nava inamică. Iată cum sună versurile poetului Saigeohoosi.
,,Aş fi vrut să mor primăvara
Pe vremea schimbării veşmântului
Într-o seară cu lună plină
Şi, întins , s-adorm sub flori.’’
Să mori în primăvara vieţii pentru o cauză, ce s-a dovedit în fondul ei, absurdă, nu este cea mai nobilă aspiraţie a fiinţei umane. Dincolo de onoare , datorie, mândrie cea mai nobilă aspiraţie este viaţa.
După revoluţia Meiji din anul 1868, revoluţie iniţiată, paradoxal , de sus în jos de împărat, când este înlăturată puterea shogunilor de la 1600 şi reinstaurată puterea împăratului ( până atunci împăratul a fost ţinut de aceştia, departe de societate , fiind considerat ca fiu al cerului, intangibil), se manifestă o tot mai mare deschidere pentru spiritualitatea europeană, dar mai ales pentru cultura americană a boom-ului.
De la puterea militaristă , a unei puteri inflaţioniste, când ajunsese să fie aproape complet distrusă după cele două bombe atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, Japonia a renăscut ca pasărea Phoenix, din propria cenuşă.
E de mirare cum o doctrină a calmului, atât de adânc implantată în conştientul şi inconştientul psihomentalului japonez, a reuşit să provoace încreţitura luciului de apă, deformarea realităţii cu vălul Mayei!
Fără îndoială că în pofida educaţiei stoice a japonezilor, există la oameni, o psihologie a infatuării de nestăpânit . Ea acţionează cu atât mai mult asupra individului aflat în sfera puterii cu cât tentaţia supremaţiei unei naţiuni este mai mare şi cu cât i se induce mai mult superioritatea rasei în raport cu celelalte comunităţi umane. Acelaşi fenomen inflaţionist s-a petrecut la Hitler şi Germania nazistă.
Odată ajuns şef al guvernului, generalul Tojo nu are decât un singur obiectiv: să îngenuncheze America. Însă nu ştia că vicleanul Roosvelt chiar asta urmărea: trezirea Americii adormite şi intrarea în război. Şi cu Pearl Harbour l-a momit pe general . Fără atacul direct asupra flotei americane, opinia publică americană şi Congresul i-ar fi refuzat lui Roosvelt intrarea în război.
Roosvelt îşi depusese candidatura pentru a treia oară( ceea ce nu se mai întâmplase în istoria politică a Americii). Aceasta i-a făcut pe mulţi, chiar din propriul partid să-l bănuiască de tendinţe dictatoriale. În timpul campaniei electorale el susţinuse platforma Partidului Democrat care spunea: ,,Noi nu vom participa la războaie străine şi nu vom trimite forţele noastre terestre, aeriene sau navale să lupte în alte state în afara teritoriilor Americii, cu excepţia cazului cînd vom fi atacaţi…’’ (Hamilton Fish - Pearl Harbour , Ialta şi trădarea Europei.’’ Roosvelt s-a pliat pe sentimentul antirăzboinic al electoratului american, dar îşi reazemă decizia pe acest ultim pasaj ,, cu excepţia cazului când vom fi atacaţi’’. Şi a făcut tot posibilul să fie atacaţi. În acest scop şi-a găsit omul.
Generalul Tojo, numit în fruntea guvernului, după căderea mai pacifistului premier Konoye , vrea să-şi împlinească visul vieţii: îngenuncherea Americii. Inflaţia militaristă, de care suferea generalul, îi deformează luciditatea judecăţii; nimic din doctrina calmului nu pare a avea vreo influenţă asupra generalului Tojo.
Visul lui este luat drept scop împlinit, deşi amiralul Yamamoto care cunoştea capacitate industrială a Marelui Adormit, l-a atenţionat asupra capcanei americane. General Tojo ar fi putut să atace Indonezia, Filipinele , Singapore, Sud-estul Asiei. America n-ar fi ridicat un deget. Dar generalul japonez avea această obsesie, că numai America este singurul adversar pe măsura Japoniei.
Trezirea Marelui Adormit va fi începutul sfârşitului lui Hitler şi a militarismului japonez . Vicleanul Roosvelt împreună cu Churchill au pus la cale, la întâlnirea lor secretă într-un golfuleţ liniştit, unde, la 9 august 1941, amândoi semnează Carta Atlanticului . Pentru americani micuţii bonsai s-au dovedit atât de redutabili încât nici tactica numită ,,săritura de purice’’ nu i-a ajutat. Fiecare insulă trebuia cucerită. ,,Japonezii dau dovadă de o putere de sacrificiu , de o nepăsare în faţa morţii , care fac din ei cei mai temuţi combatanţi’’ ( Jean – Jacques Servan-Schreiber - Sfidarea mondială, p180) Şi-atunci Roosvelt spre a evita sacrificiul unui milion de militari americani, imaginează o altă soluţie - bomba atomică. Proiectul Manhattan se impune ca o mântuire. Dar efectul catastrofal al acestui proiect asupra Japoniei va fi acela că o va proiecta în fruntea industrializării şi ştiinţei. Conducătorii japonezi, şi în primul rând împăratul, au înţeles că militarismul poate duce ţara la autodistrugere. La ce poate duce sentimentul onoarei dus la extrem (onoarea mai presus decât viaţa)? La o moarte colectivă inutilă.
Puţin a lipsit ca Japonia să continue lupta în pofida celor două bombe atomice care au ras Hiroshima şi Nagasaki. Dacă împăratul era considerat sacru şi ordinele sale executate fără crâcnire, ei bine, în momentul când le cere acceptarea capitulării spre stupefacţia tuturor, câţiva generali fac front comun şi spun un Nu hotărât lui Hiro Hito. ,,Pentru Japonia , spun ei, a sosit ceasul gloriei.’’ Salvarea : vocea împăratului trebuie auzit de popor, aşa că, primul ministru Suzuki pregăteşte pentru prima oară un discurs al împăratului adresat poporului, prin care cere ,,să se accepte hotărârea destinului.’’(ibid. p. 210).
Generalii încearcă un puci. Amiralul Takijishi, un apropiat al amiralului Yamamoto , îşi dă seama de ,, nebunia generalilor’’ , de acest delir al puterii sau al puterii în delir , al fanatismului , indus de educaţia spartană în spiritul supremaţiei. Intervine să-l protejeze pe împărat . Îi arestează pe generalii pucişti. Toţi generalii pucişti îşi fac harakiri. Astfel sfârşeşte noaptea generalilor şi odată cu ei militarismul japonez.
Afirmam, în doctrina japoneză, anume că, în fondul ei ascuns , doctrina calmului se dezvăluie ca un imperios complex al supremaţiei nipone, de dominare a adversarului, a lumii în general, prin performanţe ale gândirii, prin disciplina psihică a calmului , prin creativitate şi realizarea măreţiei colective nipone. Şi iată cum această psihologie niponă se dezvăluie ca cea mai atroce voinţă de putere.
Glasul împăratului se face auzit pentru prima oară , vorbind poporului. Să ne imaginăm că puciul generalilor ar fi reuşit. Ce s-ar fi întâmplat cu Japonia? Americanii ar fi continuat bombardamentul atomic şi viaţa japoneză ar fi fost practic pulverizată. Roosvelt mizase, mai degrabă, să folosească bomba atomică drept armă de ameninţare şi descurajare pentru a determina capitularea, Truman a folosit-o spre a cruţa viaţa unui milion de americani. Pentru americani conservarea vieţi e mai presus de orice ideal moral.
După cum vom vedea, psihologia americană pune un accent deosebit pe viaţă oamenilor, în vreme ce psihologia niponă pe onoare, putere, supremaţie. Cu toate valorile morale ideale ale filosofiei Zen, ce par superioare, psihologia americană de preţuire a vieţii se dovedeşte a fi cu adevărat superioară .
Buna ziua ...si ce te faci bade cu zenul care nu e japonez...mai exista si zen chinezesc, koreean, vietnamez si mai nou occidental...in zeci de tari...
RăspundețiȘtergereDe exemplu maestrul spaniol de zen Dokusho Villalba spune : Nu e buna nici reducerea exprimarii zen doar la forma sa japoneza sau la orice forma limitata geografic, cultural, national, istoric.
Sau cum spune maestrul Sengoku Roshi « Vous ne devez pas nous imiter servilement, disait le Maître, le Zen en Europe doit être européen. Vous devez créer, créer, créer… ! ». Telles furent ses dernières paroles.
Si apropo daca credeti asa despre americani ca sunt porumbita alba a universului inseamna ca ati scris acest articol intr-o zi caniculara ....
Sunt curios cum zenul european, american --auzi paradox se combina zenul cu americaneala pe care o ridicati in slavi...--va deveni fix la fel cu cel japonez.
Ideea e ca zenul nu poate fi redus la o singura exprimare spatial-istorico-temporala.
Asa cum nu reducem nici crestinismul la forma sa inchizitionala sau ortodoxia la Miscarea Legionara...sau nu identificam inima ortodoxiei cu pretentiile imperialist religioase ale Rusiei, alta porumbita a omenirii.
Si uite asa exista si zen romanesc, templu, calugari, practicanti totul romanesc...oare ce sa-i faci...o sa devenim si noi precum japonezii...harnici, responsabili, cu nivel de trai ridicat? ...Nu ar fi rau?
Oricum concluzia exprimata in titlul articolului denota o superficialitate penibila si o autosuficienta tipic romaneasca...argumentele sunt extrem de slabe si penibile...
RăspundețiȘtergereToate marile puteri ale lumii au folosit aceleasi metode perverse pentru a isi atinge scopurile si o vor face si in continuare...
Sa mai spun ceva despre razboiul economic prin care acum multe tari sunt inrobite fara a se mai folosi razboiul conventional in cea mai mare parte din cazuri?
Oricum articolul denota o gandire schematica si lipsita de profunzime si patrundere...
Mai meditati...mai aprofundati ...incercati sa ganditi mai in profunzime si sa vedeti o parte mai mare din tabloul realitatii..ca pentru varsta pe care se vede ca o aveti se cere sa vedeti mai in ansamblu tabloul realitatii...
Si...de acord cu americanii ca au folosit bomba atomica...au scurtat razboiul, au redus pierderile de vieti ale aliatilor...dar oricum pentru victimele inocente de la Hiroshima si Nagasaki trebuie sa pastreze un respect etern...
Nu ştiu dacă o să mai citiţi postările următoare, nu ştiu dacă o să citiţi comentariul meu; am descoperit târziu pe ale dumneavoastră. Vă mărturisesc că în bătălia de la Midway victoria a fost a celor care au pus un preţ mai mare pe viaţă şi au luat toate măsurile de protejare a vieţii soldaţilor spre deosebire de japonezi care i-au folosit pe piloţi drept kamikaze. Viaţa e mai importantă decât orice normă etică de onoare, d-le ponjaji. Scriitorul francez Marlaux a scris o cugetare paradox care poate fi luat drept răspuns la critica dumneavoastră:,,O viaţă de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă de om.''
RăspundețiȘtergeresi mie imi pare rau ca s-ar putea sa nu mi cititi postarile urmatoare, si ca nu o sa cititi , ce am sa scriu acum dnule Anton, nu am un citat anume, dar am citit scrierile patristice, si tot parintii sunt intr-un cuget in ceea ce priveste problema aceasta a vietii si a mortii, si anume ca viata asta pamanteasca nu face doua parale daca nu este dedicata apropierii de virtuti , de valorile superioare si deci de Dumnezeu , mai bine un minut langa adevar si Dumnezeu decat o suta de ani in minciuna si pacat. Din acest punct de vedere pot spune ca japonezii sunt net superiori Americanilor, dar nu superiori tarilor cu o gandire ortodoxa, care desi aparent sarace si vlaguite, si poate chiar salbatice, cazul nostru, pastreza inca
RăspundețiȘtergereaprinsa flacara filozofiei crestine (pentru unii cretine)asa cum a fost pastrata in timpul regimului comunist, doar ca parca mult mai terfelita si mai plapanda decat atunci cand am a intrat in regimul comunist. si pentru ca s-a adus vorba si despre Miscarea Legionara,
cei care nu cunosc mai mult pot privi filmul "Miscarea" pe youtube - film ce merita vazut este cel mai bun film istoric pe care l-am vazut despre istoria Romaniei, da cum spuneam pt ca s-a adus vorba,
nu pot spune despre aceasta Miscarea din ce am citit, decat ca, cu cat citeam mai mult despre Miscare, si conducatorul ei personaj care a fost sters din memoria roamnilor, aveam impresia ca se reliefeaza tot mai mult portretul unui mare luptator precum Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul, personaje decare Romania a fost lipsita o mare perioada de timp, iar atunci cand a aparut unul acesta a fost aruncat precum o masea stricata, desi nu a cultivat decat dragostea de neam, si de oameni cu orice pret, sa-i fie tarana usoara.
sa fie pusa intrebarea corecta si raspunsul inteles din directiea spuna. ce este dUMNEZEU si ce este viitorul vietii sau trecutul , ce este stiinta si filozofiea vetii sau a drumului pe fiecare mergem si toti diferiti.
RăspundețiȘtergereAsa intrebati fundamentale care nu au pinacin un raspuns fix .