Lumina poetului ( În amintirea poetului Virgil Carianopol)

Poetul, gânditor, pășea prin viață
Cu-o pană de la Măiastră smulsă, fermecată
Lumina semenii rătăciți în ceață,
Pe calea purității, dreaptă.

Ardea în flăcări ca o stea
Să țină pana ca un far aprinsă,
Să cânte țara, să-ndrepte tor ce-i rău în ea
Ardea ca o pădure încinsă!

Neliniștit, căci marea se izbea de far,
Cu forța răului de necuprins,
Gata, lumina să o stingă - în calvar,
Poetul și mai tare s-a aprins.

Adânc călăii l-au închis, la Praid și Aiud,
Să-i stingă pana-i fermecată,
Dar în adâncuri, a strălucit poetul și mai mult,
Căci spiritul nu-l stinge nimeni, niciodată!

Vasile  Anton Ieșeanu,  4 februarie 2013, Iași