Odă limbii române ( Poetului Emilian Marcu pentru Ziua limbii române 31 august )

               

Mirări din alte veacuri ne aduce,

 Lumini ce timpul îl străbate,

 Magicianul, purtător de cruce,

 A pus  mirabilă sămânță  în carte.

El din cuvinte a creat iubirea,

O flacără ce se aprinde în beții stelare,

O pasăre măiastră, ce aievea,

Poartă lumina vrăjii milenare.

O, ce miracole ascunde acest pământ!

Mirabile semințe ce aprind lumini;                                                     Mireasa mea e tot ce am mai sfânt,                              

În țara asta  prins-am rădăcini.

Nu pot să plec și chiar de plec eu mă întorc,                                       Un dor nebun îmi împresoară firea,                                                     Chiar de-aș ajunge la Londra sau  New York,                   

Îmi caut, tot acasă,  nemurirea.

Doamne, ce cer albastru și ce galben lanul!      

E roșu ca și focul dorul meu,                                                          
Aici mi-i tinerețea, aicea  mi-i aleanul,                                               Aici trăit-am  și, tot aicea, voi  muri mereu.

Lumina e iubire - germen în  semințe,                                                 Miracole-n cuvinte  eu sădesc;                                                  

Peste veacuri trece, în lumini aprinse,                             

Limba românească - ce mult eu te  iubesc!

Vasile Anton  Ieșeanu, 14 februarie 2014, Iași