Există Dumnezeu?...Există!

  

            Autor Vasile Anton Ieșeanu: ... E tatăl biologic, decedat; în imaginarul evreilor primitivi - Tatăl Ceresc! (Freud -Totem și tabu)  Da, există, doar în imaginarul primitivilor.                                 Sigmund Freud demonstrează argumentat prin prisma psihologiei, în eseul TOTEM și TABU cum a ajuns omul să creadă în Dumnezeu. Hoarda primitivă, asemenea unei hoarde de cimpanzei cu un mascul dominant numit masculul Alpha, era condusă de un Tată tiranic care le interzicea copiilor adolescenți și maturi să se cupleze cu femeile lui. Incestul a devenit tabu, interzis. Dar copii s-au unit și l-au asasinat pe Tatăl biologic!                                                                          Mitul lui Oedip e, în această ordine de idei, deosebit de realist! Apoi l-au regretat și s-au căit și generațiile următoare l-au identificat cu totemul - recte cu animalul sacru sau divin și astfel Tatăl biologic a ajuns Tatăl Ceresc și evident Dumnezeul biblic atotputernic. „Trebuie să spunem, scrie Freud în eseul Totem și Tabu, că răzbunarea tatălui doborât și restaurat a devenit aprigă, dominația autorității ajunge pe culmi. Fii vinovați au utilizat noua situație pentru a se descărca și mai mult de conștiința lor vinovată.[...] „până atunci necunoscută ar fi apărut ideea de Dumnezeu, care a subjugat întreaga viață religioasă și, ca tot ceea ce dorea să se mențină, a trebuit să-și câștige un aliat în noul sistem - masa totemică. Doar că cercetarea psihanalitică individului ne învață cu claritate deosebită că pentru fiecare din noi Dumnezeu are chipul tatălui, că relația personală cu Dumnezeu depinde de relația sa cu tatăl de sânge că ea oscilează și se schimbă odată cu aceasta și că Dumnezeu nu este esențialmente nimic altceva decât un tată ridicat la cer”(Sigmund Freud- Studii despre societate și religie, Ed.Trei, 2000, București).                                                                                                                                                                     Și astfel au apărut în societatea antică romană manipulatorii mistici, preoțimea, iar unii filozofi, ca de pildă Augustin, „acest mare păcătos devenit sfânt, acest erudit rafinat și senzual” cum scrie, un anume E M în Introducere la Confesiuni, „a devenit cel mai redutabil polemist creștin, arhitect impozant al impozantei teologii creștine” și astfel.s-au convertit romanii politeiști la noua religie iudeo-creștină monoteistă. „Păcătosul și senzualul” Augustin a avut și o iubire homosexuală conform Sfântul Augustin  Confesiuni, dar a fost făcut „Sfânt ”de Biserica Catolică!