Faceți căutări pe acest blog

vineri, 22 noiembrie 2024

Pradă și prădător, partea V-a - Cultura urii

 

Autor: Vasile Anton Ieșeanu;Ceea ce este vrednic este și legic și vine de la Dumnezeul iudeu este Cultura Urii

        Moto: 1) „E jalnic și dregradant să asimilăm divinitatea cu o persoană” ( Emil Cioran – Demiurgul cel rău).      2)Asa cum religia si ideologia au declansat razboaie, tot asa, stiinta si tehnologia vor declansa razboaie, egale ca violenta sau chiar mai grave.”  (Gheorghe Pipera)                                                                                             Odată cu apariția sectei creștine, creată de preoțimea evreică a celui de-al doilea Templu, a început și cultura urii.  Cazul lui Anania și Safira, uciși de „Duhul Sfânt”, pentru că nuu au vrut să-și dea toată averea sectei și au oprit ceva pentru ei descris în Evangheliile Noului Testmanent este exemplar! Ca și cum și-ar fi pus amprenta criminală asupra religiei creștine în toată istoria ei, transformând-o în realitatea ei absconsă într-o ideologie a puterii politice.                                                           În Sumbinarea Creștinismului, filozoful, sociolog și teolog francez, Jacques Ellul îl citează în prima pagină pe filosoful existențialist danez Kierkegard Clipa. „Întreaga creștinătate (așadar creștinismulașa cum a fost el impus ) nu reprezintă altceva decât eforul geniului uman de a recădea în patru picioare, pentru a se debarasa de creștinism, pretinzând că-l înfăptuiește.” Mare adevăr a exprima danezul.                                                                                                                                  Astfel iudeo- creștinismul a reușit, nu să umanizeze omul ci să-l animalizeze și mai mult, prin exaltarea emoțiilor de iubire și ură și a instinctelor primare de pradă și prădător.                                                                                                                            Cultura iubirii iudeo creștine propagată furibund de manipulatori este realitatea ei bine mascată cu iluzii și utopii - cultura urii. Porunca hristică: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt. 22, 39) a fost masca perfectă pntru cultura urii.                                                                                                                             Odată cu inițierea creștinismului de către preoțimea iudaică a celui de-al doilea Templu și contaminarea politeismului greco-roman, din imperiul roman cu monoteismul iudeo-creștin, a început și cultura urii de moarte care a culminat în sec. XX cu ideologiile urii comunismul și fascismul.                                                                     „Se spune ( nu fără temei, afirm eu) că gândirea iudeo-creștină este cauza și originea răului actual în totalitate, a absolutismumului de stat, a alienării capitaliste , a minciunii și ipocriziei generale , a complexului lui Oedip sau a celui de culpabilitate, a discriminării femeii, a sclavagismului în luea a treia, a denaturării Naturii! ” ( Jacques Elul - Subminarea creștinismului, Ed. Sens, 2018, Timișoara)             Da, pentru mine este „clar și evident” cum ar spune Descartes că răul este degenerat de gândirea iudaică în logica binară -alb și negru, indusă persuasiv, creștinilor de actiștii ideologiei iudeo - creștine. Că religie nu e!                             Ura cultivată cu un zel fanatic, ura față de aproape, ura împotriva celor care nu era cu ei, s-a manifestat în cazul ideologiilor puterii - fascismul și comunismul, în aceiași gândire binară - a urii de moarte față de aproape, ca și iudeo- creștinismului împotriva așa numiților păgâni s-au eretici!                                              Cultura urii după cum istoria a demonstrat a dezlănțuit delirul , isteria în masă, manifestă în cazul religiei iudeaice,- creștine și islamiste. De aceea deloc întâmplător Emil Cioran l-a numit pe Dumnezeul iudeo- creștin Demiurgul cel rău. „Dumnezeul cel rău e Dumnezeul cel mai util din câți au fost vreodată. Dacă nu l-am avea , pe cine ne-am mai vărsa ura. Orice formă de ură se îndreaptă împotriva lui” ( Emil Cioran – Demiurgul cel rău).                                                                                                             Biserica iudeo -creștină și preoțimea, îndeosebi catolică a manipulat abil aș zice perfid emoțiile și sentimentele omului de turmă, fanatizat de dogma iubirii și l-a transformat în criminal.                                                                                                     Din această perspectivă consider politesimul ( credința în mai mulți zei) greco-roman net mai democratic și mai uman decât monoteismul tiranic iudeo-creștin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu